Monthly Archives: January 2010

impotriva unui sistem totalitar

As fi vrut sa scriu mai pe larg despre situatia din Coreea de Nord (o varianta suprarealista a ceea ce a insemnat comunismul la noi). Am citit saptamanile trecute Nothing to Envy iar in weekendul trecut m-am apucat de Under the Loving Care of the Fatherly Leader (aceasta din urma fiind probabil lucrarea cu cea mai mare autoritate despre problema Coreei de Nord).

Din pacate timpul o ia un pic inainte: Robert Park, un misionar care a ajutat sute poate mii de transfugi nord coreeni sa ajunga in Coreea de Sud se afla este inchis in Coreea de Nord. Iar tratamentele la care sunt supusi oamenii in aceste inchisori sunt la fel de ingrozitoare ca cele din lagarele naziste sau din Gulag (lipsa de mancare si de somn, inghesuirea in spatii insalubre, frig extrem iarna, batai, executii sumare).

Omul asta a trecut ilegal granita pentru a protesta impotriva incalcarilor flagrante a drepturilor omului de catre in regim care isi imparte cetatenii in caste (cea mai de jos casta de circa 200.000 fiind internata in inchisori de reeducare, iar peste 20% neavand nici macar dreptul de libera circulatie in interiorul tarii), de catre un regim care si-a continuat programele militare in vreme ce intre 500.000 si 2.5 milioane din cetateni au murit de foamete in anii ’90, de catre un regim unde iti trebuie autorizatie sa ai un radio (iar cand il ai el este blocat pe canalele/frecventele programelor de stat), de catre un regim care si-a creat un mini-internet propriu (adica o retea de cateva universitati) pentru ca internetul mare este imperialist, de catre un regim megaloman ce construieste cladiri cu inaltimi de sute de etaje,  dar deporteaza din capitala o familie daca unul dintre membri sufera de o boala care ar putea deranja simturile estetice (nanism, handicapuri motorii etc)

Spre finalul anilor ’90, foametea a fost atat de mare incat armata aproape ca s-a dezintegrat. Iar in aceste conditii cateva sute si apoi cateva mii de oameni pe an au fugit din tara. (in Germania comunista, numarul era de circa 20.000/an). In China, deoarece granita cu Coreea de Sud este extraodinar de militarizata. Din nefericire, China avea/are un accord cu Coreea de Nord (fost aliat) prin care se obliga se returneze transfugii (care ar fi condamnati la inchisoare pe viata sau moarte), permitand chiar inspectii undercover in orasele din zona de frontiera (populate majoritar de etnici coreeni stabiliti in China de zeci/sute de ani).

In aceasta situatie, activisti pentru drepturile omului printre care si Robert Park s-au localizat in zona de granita, pe partea chineza, si sub acoperirea religiei au ajutat mii de transfugi (cu bani, cu informatii, cu calauze, cu contacte) sa ajunga in Mongolia (traversand desertul Gobi), sau in Vietnam pentru ca ulterior sa se poata prezenta la ambasadele/consulatele Coreei de Sus pentru a cere azil politic.

O doctorita transfuga povesteste in Nothing to Envy , ca desi a crezut cu pathos in comunism, dupa 3 ani de infometare continuua, dupa 3 ani in care a vazut mii de copiii murind din lipsa de hrana, dupa 3 ani in care nu mancase decat talas, coaja de copac, radacini si ierburi, a hotarat sa fuga in China. A trecut prin raul ce defineste frontiera (iarna), iar dupa ce a ajuns in China a dat de o ferma. Cand a trecut de gard, a vazut o strachina de orez cu bucati de carne. Ganditi-va la asta: un om care nu mai vazuse mancare normala (orez, legume, cu atat mai putin carne) de 3 ani, si care vede noaptea o strachina de mancare, pe jos. La inceput nu a stiu ce sa creada, credea ca e o gluma rautacioasa. Si apoi si-a dat seama, era strachina cainelui. Cainii in China mancau mai bine cat doctorii in Coreea.

Ganditi-va la oamenii care sunt treziti in plina noapte pentru a se verifica daca nu cumva asculta alte programe de radio si la radio-uri avand sigilii pe ele pentru a nu poata fi scosa limitarea de frecvente.

Ganditi-va la faptul ca oamenii primesc cate doua tablouri (Kim Jong Il si Kim Il Sung) o carpa alba, de buna calitate. Cu carpa alba au dreptu sa stearga doar tablorule. Iar tablourile trebuie sa stea pe un perete special. Si din cand in cand agentii special desemnati de stat/partid verifica cat de curate sunt tablourile pe la colturi.

Ganditi-va ca oamenii acestia cred (si au crezut si pe foamentea de la finalul anilor ’90) ca totusi in Coreea de Nord problemele cu hrana sunt mult mai mici decat in restul lumii.

Ganditi-va ca populatie e impartita in 3 categorii (cu vreo 50 de subcategorii) si daca nu esti in categoria de incredere nu poti face o universitate. Ca sfarsesti facand munca fizica oricat de inteligent ai fi.

Ca nu au voie sa se roage, sau sa citeasca altceva decat propaganda oficiala. Ganditi-va la filmele coreene care le vedeam si noi pe vremea lui Ceausescu. Si la faptul ca aproape am ajuns si noi acolo unde sunt ei acum.

Voi scrie un post cu cele mai terifiante scene din cele 2 carti. Sunt mult prea multe de scris.

Ce vreau sa spun acum e simplu: un om care crede in libertatea umana a trecut granita, pentru a fi inchis, tocmai pentru a protesta. Pentru a spune celorlati oameni ca niste semeni de-ai lor traiesc intr-un Gulag sau un lagar de concentrare de 23 de milioane de locuitori.

Iar, pentru cei mai cinici dintre voi: cei pentru care un lucru nu conteaza cand e in Angola, Haiti, Coreea de Nord sau Rwanda, imi pare rau pentru voi. Pentru ca, din pacate, atunci cand distanta anihileaza umanitatea/empatia, atunci libertatea fiecaruia isi ia bocanci in gura, nu numai a victimelor. Atunci gandirea si eficientizarea de tip masina mai castiga un pas.

Un om sta intr-o inchisoare, benevol, pentru a spune ceva semenilor sai. E important ca noi sa spunem mai departe pentru ca actiunea lui sa aiba un sens.

“Please open your borders so that we may bring food, provisions, medicine, necessities, and assistance to those who are struggling to survive,” said the letter, according to a copy posted on the conservative group’s Web site. “Please close down all concentration camps and release all political prisoners today.”

Pont pt Kindle (internet gratis)

Faza frumoasa la Kindle e ca are wikipedia free. Dar in US (si parca si in Jap si HongKong)  e si mai misto: poti accesa tot netul free of charge prin 3G.

Si aici vine pontul. Care e un pic discutabil, ce-i drept.

Poti accesa si din .ro tot netul free of charge:

Iti faci un cont nou pe Amazon.com si pui ca shipping adrress o adresa din US.

Apoi deregistrezi Kindle de pe contul original si il inregistrezi pe contul nou creat. Si selectezi de pe site-ul Amazon ca tara: US (e pe undeva prin sectiunea Kindle Managment).

Asta iti ofera posibilitatea sa browsezi toate site-urile de pe device. Nu e o mare experienta, insa poti da un email cand e cazul, poti cauta o adresa cand ai ramas fara telefon (cum mi se intampla des mie), poti citi o stire cand nu ai ce face.

Si poate fi misto si cand esti plecat din tara (nu mai platesti roaming pentru accesatul de net casual – pe telefon).

Referitor la partea cu cumparatul de carti acum:

– Nu poti sa iti legi cardul (emis in Romania) de contul cu adresa in SUA. Dar poti lua un gift certificat (cu contul/cardul din .ro)  si il aplici pe contul cu adresa US. Si in felul asta poti comanda instant fara sa mai asignezi/dezasignezi intre cele 2 conturi.

– Exista o suprataxa de $2 cand comanzi o carte cu un device inregistrat US care se afla in alta tara (in cazul nostru .ro). Dar pe de alta parte nu se aplica TVA-ul si ce mai pune Amazon pt device-urile internationale, adica vreo $3 (daca nu ma insel). Deci oricum iesi cam tot pe acolo.

– In plus colectia de Kindle pentru US este substantial mai mare decat cea internationala (cred ca vreo 30%), mai ales pe cartile f noi (unde exista agreementuri/disagreementuri pe tari/regiuni  – edituri diferite).

*Ref chestia asta: nu am inventat-o eu. Am citit-o aici: http://www.wired.com/gadgetlab/2009/12/enable-web-browsing-and-full-catalog-access-on-international-kindle/  si am aplicat-o aseara. Merge (deocamdata, cel putin) Am scris-o in romana, poate ajuta pe cineva.

Kindle vs Sony Reader

(hai sa mai scriu unul :))

Aveam Sony Reader cam din iunie. Sony Reader 505, mai exact. Auriu. Argintiu, nu am prins editia limitata (aurie cu strasuri) pentru manelisti/gangsta.

Pe 31 decembrie mi-am zis sa imi fac cadou de an nou asa ca mi-am luat Kindle.  Scriu aici bunele si rele ca mai m-au intrebat vreo 3-4 oameni si poate le este de ajutor.

Pe Sony Reader am dat cam 1100 RON. Luat nou, de pe Ebay.co.uk, nu se platesc taxe vamale ca e intra-UE. Avea coperta (piele sintetica) by default. Memoria era de vreo 500 MB am impresia dar avea sloturi de SD si Memory Stick (eu aveam un MS de 8GB). Faza e ca daca pui prea multe carti (mii) atunci incepe sa rasneasca mai greu cand isi creaza indexul (adica cand mai stergi una, pui alta etc).

Se vedea f bine, bateria tinea multe mii de pagini (am citit nonstop in concediu – cam 3000 pagini probabil) fara probleme. Daca uitat de el tinea vreo 2 saptamani.

Mergea f bine citirea de PDF-uri. Adica face un reflow al textelor.

E foarte bine facut (din aluminiu sau alt material similar – magneziu, duraluminiu, naiba stie) si relativ uzabil.

Scula buna, si valoare buna de revanzare. L-am dat cu 1000 RON deci si-a scos banii cu varf si indesat.

Kindle, acum

Dezavantajele intai:

1. Contrastul e mai prost ca la Sony Reader. Nu extraordinar mai prost, insa suficient de prost (10-15%) incat seara la veioza sa spui “pai pe vreamea mea, se faceau lucrurile mai bine…” Dar poate sunt eu pretentios

2. E din plastic. Frumos, rotunjit, white-Mac like, dar plastic. Si butonele parca au un joc cam ciudat

3. Nu a venit cu coperta. Asa ca am mai dat vreo 30 dolari + transport + taxe vamale (25 RON, parca) pe coperta. Ca sa fie ca o carte.

4. Ora se sincronizeaza cu retele de GPS. Numai ca astia din .ro trimit GMT-ul fara offset. Adica se va vedea 12:00 in loc de 14:00 ca asa e la Greenwich

5. Nu are memorie suplimentara. Ceea ce poate fi maxim o problema daca vrei sa asculti muzica/audiobookuri. Eu nu vreau deci nu e ceva rau.

7. Nu citeste epub-uri (formatul cam standard acum). Dar sunt convertoare pe toate drumurile deci nu e rau.

8. Citirea de PDF-uri e ingrozitoare. Adica nu face reflow de text. Il vezi asa cum e. Adica un A4 intr-un ecran mai mic decat un A5. Deci puricei. Tot la PDF-uri nu poti pune comentarii/semne. Se pot converti bine cu Mobipocket Creator.

9. Bateria tine cam cu 30% mai putin in conditiile in care nu dai drumul la 3G (sa zicem 8-10 zile de citit intensiv – 3-4 ore/zi). Procesor mai puternic probabil. Atunci (cu 3G continuu adica) tine probabil vreo 4-5 zile, cel mult.

Acum avantajele:

1. Are search.

2. Poti pune notite (cu tastatura din dotare – care e ok pentru chestii de 3-5 cuvinte)

3. Are 3G ceea ce inseamna ca poti sa iti cumperi instant daca iti vine vreo idee noaptea. Mie mi-a venit de vreo doua ori. 4. In Romania, poti  accesa wikipedia gratuit (fara costuri de banda), oriunde are acoperire o retea de telefonie. In SUA poti accesa tot netul, dar e ok si doar wikipedia.

5. Are dictionar. Si functioneaza foarte misto. Atat de misto incat m-am trezit ca fac gestul de a vedea un cuvant pe carti de hartie :))

6. Carti poti cumpara din multe locuri, nu numai de la Amazon. De exemplu eu mi-am luat Dangerous visions si Again, dangerous visions  de pe webscription.net. Ieseau mai ieftine cu vreo 3 dolari bucata. Ceea ce compensa cu varf si indesat marele dezavantaj de a le muta prin USB. Din pacate inca nu fac 6 dolari pe minut :)) (Apoi mi-am luat si cartile in format hardcover – alea vechi din ’67&’73, dar asta e alta poveste)

7. Procesorul e mai rapid ca la Sony Reader. Se da pagina mai repede adica. Defavantajul e ca din cand in cand procesorul incepe sa isi mai indexeze continutul pt. search. Si atunci mai sunt laguri daca ai multe carti pe device.

8. Are si o functie de text to voice. (E ok, retro-future-2001-HAL-like :))

Daca e sa analizez care e mai bun? Probabil Kindle. Pt notite, search + dictionar + wikipedia. Asta pentru mine. Pentru altii poate e invers (Daca le scapa lucruri din mana, Sony e clar mai bun.)

Cam asta e povestea. In raport cu cartile pe hartie? Kindle are un avantaj (dictionar/notite/wikipedia) si un dezavantaj (feelingul lecturii, mirosul cartii, asezarea in pagina – se pierd)

Later edit:

Am uitat doua chestii:

1. Fonturile sunt mai bune la Sony. Mai citibile in conditii nasoale. La Sony e un font san-serif clar, la Kindle e un serifat – un pic mai putin lizibil. Mi-ar placea sa poti schimba fonturile, chiar asa.

2. Kindle vine f repede in Romania. In vreo 6 zile lucratoare de la comanda. Ca il trimit prin curier (costul e $20) ca sa isi indeplineasca promisiunea de speedy delivery. Il aduce UPS-ul la usa. Care calculeaza si taxele vamale. Acestea sunt parca 190 RON daca tin bine mine (cel mult 200). Daca comanzi Kindle + coperta – device-ul vine cu UPS, coperta vine cu DHL :)) DHL sunt inflexibili la schimbarea adresei de primire – adica daca l-ai comandat pe adresa de acasa si vrei sa vina la firma exista o taxa de 40 RON. In plus sunt cam enervanti la telefon (strica standardul nemtesc)

Cam asta e povestea. Hi-hoo 😉 (pt cunoscatori)

asa, pe fuga

(asa pe fuga, ca sa nu ma razgandesc si sa o las balta din nou cu blogul asta :))

* update pentru oamenii care mai mai intrau pe aici sa citeasca despre o carte: daca nu am scris pe aici nu inseamna ca nu nu  am citit. din contra cred ca 2009 a fost cel mai rodnic dintre aniii care incep cu “200” (adica dupa ce am terminat facultatea

* am citit ieri Why I want to fuck Ronald Regan -  ca imi cumparasem Ballard – Complete Stories (cartoi misto, cam 100 de povestiri/nuvel). Scrisa in 1968. Crash like. Si am zis “jos palaria pentru insight”. Si mi-am spus “am ajuns acolo si in .ro” Traiasca politicianul media si media politicianista, but thank you, no thanks.

* si am (re)citit si Zelazny – A Rose for Ecclesiastes. Scrisa la 25 de ani. Cu o cultura si o bogatie de referinte subtile pe care majoritatea oamenilor nu le dobandesc niciodata. Cred ca nici eu. Sau poate multe sunt de show-off. La 25 de ani ai nevoie de show-off. de fapt poate d-asta nu am mai scris in ultima vreme pe blogul asta, pentru ca m-am vindecat de o anumita forma de exhibitionism. Anyway azi-noapte am citit respecitva povestire si cezareic mi-a parut un pic rau (de fapt  mai mult decat un pic 🙂 ca nu am apucat sa fac tot ce mi-am dorit. Ca uneori ma simt un pic depasit, ca timpul trece, ca mi-as dori sa am mai mult timp pentru carti si pentru prieteni, sa nu imping la caruta internetului asa mult, e o caruta doar.  Si totusi e ok. Doar ca la 32 ani vezi lucrurile ceva mai altfel decat la 27 (cred ca atat aveam cand scriam cu pofta pe blog). Sovai mai mult, te gandesti mai mult la noima si uiti care e noima invartindu-te in jurul ei. Mofturi de fapt si ganduri de om bine hranit.

* Poate ajung sa povestesc despre Coreea de Nord o data (ca acum asta esteun subiect de interes pentru mine). E 1984 real. Si de doua ori mai oribil ca originalul. Orwell nu a mers suficient de departe. Si nici Ballard cu policianul media. Cu influenta media si prostirea media. Traim intr-o lume eficienta: ne dapasim productia la hectar, viteza microprocesoarelor, capacitatea hardurilor, emisiile de CO2 si estimarile negre legate de politica, media, pierderea subtila a libertatilor :))

* poate scriu si mai pe larg despre editia aia Zelazny pe care mi-am luat-o. Cea mai binefacuta editie a povestirilor unui scriitor, ever. Sau cel putin citita de mine.