Monthly Archives: February 2010

Collected stories – Zelazny

Ramasesem dator cu postul despre integrala povestirilor lui Zelazny.

Nu e autorul meu preferat. Dar pe de alta parte, e unul dintre autorii care imi plac mult daca am dat banii pe sase volume hardcover. Si apropo de cuvantul autor, Harlan Ellison povestea despre dihotomia autor-scriitor, autorul fiind cel care apare pe coperta, vedeta care se bucura de apreciere, in vreme ce scriitorul e cel care face munca, care are caderi nervoase, blocaje etc. E un citat frumos, dar pana la urma – semantics, nimic mai mult.

Am citit primul volum din Collected Stories in weekend (si un pic din al doilea). E cea mai bine realizata carte pe care am avut-o vreodata: de la supracopertile lucioase, la materialul copertii, la fonturile folosite, la hartia foarte buna – nici groasa, nici prea subtire, nici prea lucioasa, nici prea poroasa, la aparatul critic, la modul in care fiecare povestire are o mica postfata cuprinzand note cu privire la motivele/miturile/trimiterile textualiste, la reflectiile scriitorului, cuvintele introductive ale colegilor si prieteniilor lui Zelazny. E un adevarat tribut, plin insa de tristete.

Si apropo de calitatile acestei integrale, mi-ar placea sa cumpar o editie similara din Borges. Cu povesti ale prietenilor, cu poeziile legate de proze (asa e asta a lui Zelazny), cu biografie mergand in paralel cu opera. `Chiar mi-ar placea mult de tot.

Dar sa revin la tristetea editiei:

E o editie cvasi-exaustiva. Si cu reusite si cu proze mai putin inspirate sau realizate. Dar, din pacate, din fericire, din necesitate, e o carte mult prea vie. Cand citim o carte ne gandim poate prea putin la cine sta in spatele ei. Sau poate pe masura ce trece timpul incepem sa ne gandim din ce in ce mai mult. Oricum ar fi, integrala asta te forteaza sa simti autorul.

Un tanar genial, hipercitit, care se apuca de arte martiale si de dans pentru a putea sa iti stapaneasca gesturile dezlanate, un tanar timid, exuberant in metafore dar intovertit in raport cu ceilalti oameni, modest pentru a evita confruntarile exterioare, constient de valoarea lui insa, poate prea constient, sperand aproape ca va fi fizic nemuritor (sau cel putin asa dau de inteles prietenii apropiati).

Iubind poezia (Yeats,Elliot,Pound, Crane, Frost) si dorind sa devina poet. Refugiandu-se insa intr-un gen considerat minor/comercial pentru a putea sa-si castige existenta din scris. Castigand laurii celebritatii foarte repede (pana la 30 de ani), poate prea repede pentru a mai avea loc de crestere dupa aceasta. Reusind prin seria Amber sa abia un succes comercial foarte mare (avansuri de sase cifre, in anii ’70).

Cu accidente de masina, angoase, dorinta de a transcede mestesugul si a spune nespusul, tentatia poeziei, relatiile esuate, seninatatea sau profunzimea atribuita celor taciturni. Un om cu problemele lui, in definitiv. Care moare repede, la cincizeci si ceva de ani, de cancer, si care isi traieste ultimul an incercand sa se bucure de viata, sa fie deschis, dar continuand sa-si scrie cartile, incepand o noua relatie, facandu-si prieteni noi, incercand lucruri noi (ex:role-playing games – d-alea de offline, nu pe calculator).

Nu prea am ce sa povestesc despre carti in sine. Personal Zelazny mi se pare un pic prea baroc, un pic cam exagerat in lirism si referinte. Sau poate e o slabiciune a tineretii (anii in care a avut cel mai mult succes), care ulterior incet-incet se corecteaza. De fapt sunt convins de asta. Cei norocosi, fie ca e vorba de scriitori sau de alte soiuri de artisti, sau pur si simplu de oameni normali ajung sa isi tempereze mai bine entuziasmul. De fapt asta ar fi o tema de discutie interesanta: despre pofta de joaca a oamneilor, despre exaltare si trecerea timpului, despre control al entuziasmului sau pierdere a lui, e o discutie lunga aici, despre batranete si deprimare si curaj si optiuni si control al formelor.

Ce voiam sa spun e simplu: e o integrala misto. Dar nu are sens pentru oricine. In nici un caz nu are sens pentru cititorul casual de SF, care cauta povestiri. De banii astia va luati minim 10-12 antologii de povestiri si va bucurati de 50 de stiluri si idei diferite. E buna pentru cine vrea sa sape in sufletul unui autor (sau poate in sufletul propriu, aici e intotdeauna discutabil si interschimbabil – sau poate nu, poate e doar o forma subtila de aroganta din partea cititorului). E buna pentru cei care chiar rezoneaza cu autorul  – fanii adevarati care o vor ca un collectables de pret. Sau e buna pentru cei care vor sa consume partea vizibila a vietii unui scriitor (sa simta sau sa sustina intern ca simt, ca au trecut in cateva saptamani printr-o viata).  Si ca sa nu par foarte bombastico-liricoid, e buna si de pus in biblioteca, sigur ia ochii, sigur va starni individia prietenilor cu aceleasi gusturi literare, sigur va veti putea da mari zelaznologi (desi e greu sa iti dai seama ulterior cata alegere constienta e intr-o scriere, cat de interiorizate sunt miturile, cat de adevarate sunt obsesiile sau cat de jocuri).

bk-zelaznyspines.jpg

bk-zelaznyv1.jpg