Am citit intr-o carte despre o povestire (O. Henry? ) in care e vorba de doi scriitori: unul scrie carti care se bucura de succes la public si altul de succes la critica. Fiecare vrea ce are celalalt si depune eforturi in directia asta: cel cu succes la public scrie o carte cu gandul sa placa criticii – critica o respinge mai mult decat pe precedente, publicul o apreciaza mult mai mult decat pe precedentele. Celalalt scriitor – exact pe dos.

Nu stiu daca exista vreo noima in povestea asta (poate alta data as fi zis ca morala e ca nu poti sa fii altceva decat ai fost, insa acum n-as baga mana in foc nici pentru propozitia asta).

Am trecut-o aici pentru ca mi s-a parut un banc bun. Sau pentru ca e o chestie recursiva (cred ca am mai spus ca ma fascinau 2 oglinzi puse fata in fata cand eram mic – ma intrebam ce se vede in ele; inca nu sunt sigur ca stiu raspunsul). Anway: am scris 3 randuri despre o carte, in a carei prefata autorul scrie despre o alta carte in care se afla o povestire al carui autor vorbeste de 2 scriitori care scriu carti.Dap, Borges and shit