Un Oz de batranete

Scene de viata campestra – Amos Oz

Mai intai o chestie care imi sta pe creier:

A) In engleza titlul volumului de povestiri este “Scenes from the Village Life”. Nu stiu cum cum este in ebraica
B). In carte satul in cauza aste destul de deluros. Nu prea sunt campii in jur, ci mai degraba dealuri.
C). Si cel mai important: e vorba despre un sat gentrified (nu stiu cum ii zice fenomenului in romana), insa cert este ca in satul in cauza nu prea se desfasoara multe activitati agricole).

Si atunci de unde “campestrul” asta, care te duce cu gandul la seceris? Inteleg ca “Scene din viata satului” ar fi putut duce cu gandul la emisiunea TV, dar putea fi ceva de genul “… din viata unui sat”. Dar gata, ca poate caut prea mult nod in papura.

Sa revenim la chestiile misto. E o culegere de sapte-opt povestiri inlantuite (7 intr-un stil realist si o coda fantasta) despre singuratate. Sau mai exact despre diferite tipuri de singuratati. Cred ca, o data cu trecerea timpului scriitorii devin din ce in ce mai mult atrasi sa vorbeasca despre singuratate. Despre singuratate ca mica moarte (ca sa parafrazez o comparatie clasica). Mai putini interesati sa dezvolte opuri de intindere, care sa vorbeasca depre problemele omenirii sau unui popor, unei epoci istorice, si mai atrasi (poate mai capabili) sa dezvolte dramele vietilor mici. In minte, ca exemplu cel mai bun imi vine in minte Tolstoi care dupa ce a scris in perioada de maturitate Razboi si Pace, la batranete a scris doua nuvele care intr-un fel vorbesc despre doua tipuri de singuratate – a mortii si a relatiilor conjugale (Moartea lui Ivan Ilici si Sonata Kreutzer).

Cam asa si cu Oz din Scenele campestre. Nu este acelasi Oz puternic, impetuos, chiar jucaus uneori si patetic alte ori, din Poveste despre dragoste si intuneric. E un Oz retinut, cu personaje ezitante, marionete mundane intr-o comunitate restransa care si-a pierdut menirea initiala.  Un sot trecut de prima tinerete, ce locuieste cu mama sa foarte batrana de care vrea sa scape, un adolescent ce iubeste o bibliotecara care poate i-ar ceda, o vaduva ce locuieste cu tatal ei  – fost senator, acum leu in iarna care vorbeste de Ben Gurion si vremurile tineretii sale, un primar a carei sotie pleaca fara veste, un cuplu dezarticulat dupa sinuciderea fiului lor adolescent. Totul terminat cu o walpurigie fantasta (satul la sfarsitul lumii?).

Cumva cred ca tocmai gentrificarea e cheia si cauza. Cumva satul (Israelul actual in viziunea lui Oz?) si-a pierdut vitalitatea. A devenit dintr-un loc al productiei agricole si al vietii, un loc de vacanta unde localnicii mor lent, fara scop, iar turistii vin in weekend sa se plimbe si sa cumpere nimicuri bio. Cumva o data cu disparitia pionierilor care au creat statul israelian (cu sudoare, dar si cu sange si nu numai al lor), a redistribuirii puterii politice din zona kibutzurilor si a veteranilor Palmahului / Haganahului / Irgun spre atitudini/formatiuni/persoane mai putin  militariste (si cumva mai putin legitime din punct de vedere al parintilor fondatori), se simte o lipsa de scop. Fie o abandonare a sentimentului comunitar sau o cramponare nenaturala in vremurile trecute (exemplu fiind adunarea iubitorilor de cantece ale pionierilor, de pilda). Viitorul proiectat nu mai este asa clar. Fireste, genul acesta de presupozitie tine si de trecerea vremurilor peste autor – cu cat suntem mai in varsta cu atat viitorul nu mai este clar, fiind pana la urma un prezent dilatat.

E un roman care merita citit nu neaparat pentru calitatile proprii, ci mai devraba pentru a intelege un autor, un om, o viata de om, o trecere a timpului peste o comunitate care a avut 60-70 de ani cu lucruri ingrozitoare, dar si cu realizari majoare.

PS Ca stil mi-a adus aminte de povestile cotidiene ale lui Raymond Carver. Simple, un pic induiosatoare si uneori la limita nebunei generate de prea multa realitate.

2 thoughts on “Un Oz de batranete

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *