Monthly Archives: April 2012

The making of Harlan’s Medea

Medea: Harlan’s World e un animal foarte ciudat. Un experiment de scriere colaborativa intr-o shared world construita cat se poate de temeinic. Aproape obositor de temeinic pe alocuri.

Geneza e urmatoarea: in ’75 cand Ellison era calare pe val, a tinut la UCLA o serie de seminarii despre scrierea de literatura speculativa impreuna cu alti grei ai domeniului: Herbert, Disch, Pohl, Silverberg, Niven, Sturgeon etc. Pe baza discutiilor libere (consemnate in vreo 100 de pagini de carte), s-au creat intai specificatiile (Hal Clement a scris despre astrofizica si geologia planetei, Poul Anderson despre geografie, oceanografie et, Larry Niven despre ecologie si┬ábiologie, Pohl despre xenologie, civilizatie, stinte si arte).

Si apoi oamenii au creat povesti pe baza respectivului background. In paranteza fie spus, nu cele mai bune ale lor. Volumul nu se ridica la nivelul lui Dangerous Visions sau Again, DV, insa merita detinut/studiat pentru a intelege mai bine ecosistemul new wave-ului.

Si acum vine descoperirea mea ­čÖé

Zilele trecute, cautand chestii de Ebay am gasit anuntul prin care ┬áse vindea un tablou realizat artistul Kelly Freas – ilustratorul volumului in chestiune. ┬áDe fapt chiar grafica conceptuala a volumului – modificata ulterior pentru a fi mai atractiva pentru coperta.

Iar alaturi de tabloul propriu-zis se ofera un bogat set de manuscrise. (In paranteza fie spus, e foarte interesant cum s-a schimbat lumea in ultimii 30-35 de ani. Cum calculatorul si internetul au facut caduce niste chestii atat de misto, intr-un fel,  cum erau masinile de scris si manuscrisele care se plimbau de colo pana colo prin posta. Si da, e mai bine acum in termeni de viteza si eficienta, insa cine a decretat ca trebuie sa ne uitam la viata in termeni de viteza si de eficienta?)

Anyway, pe pagina anuntului erau cateva zeci de imagini scanate dupa manuscris. Dupa versiunile originale ale povestirilor, dupa covorbirile de la UCLA, insa mai ales dupa chestiile de bucatarie interna. Mi-am permis sa copiez imaginile si sa le pun aici pentru ca poate vor fi utile candva vreunui cercetator. Poate versiunea originala nu va mai fi accesibila.

Asadar o sa fac o galerie speciala cu acele scanuri intr-un post separat

“…What is Love? perhaps we may find that love is the ability of someone to give us back to us. Maybe love is someone seeing and remembering handing us back to ourselves just a trifle better thanwe had dare to hope or dream…”

“… as a final advice to parents: ‘Whatever you do, don’t die. Your children will never forgive you.'”

(din I Sing the Body Electric – Ray Bradbury)

niste linkuri si niste vorbe

1. Am gasit astazi doua bloguri despre carti  care mai ca ma fac sa revin la obiceiul readerului:

http://shinyshortfic.blogspot.com/ si http://idearefinery.blogspot.com/

2. Ieri am dat peste sectiunea de classic short fiction din Saturday Evening Post. Multe comori se gasesc acolo.

3. Dimineata am citit o nuvela sublima: I sing the Body Electric a lui Bradbury. ┬áSi apropo de Whitman, e fenomenal cum Bradbury asta poate crea poezie din teme mundane. (Si profesionistul din mine nu poate sa nu remarce ca dincolo de stratul poetic omul chiar intelegea cum calculatoarele au nevoie de interfete umane, trebuie sa se personalizeze dupa fiecare). Cred ca Bradbury o sa intre si el in canononul literaturii americane – adica o sa il vedem in LOA, de fapt deja parca este in Everyman’s Library, daca nu ma insel.

O sa pun si doua citate misto din nuvela respectiva.

 

Oferta buna la PS Publishing si poveste cu geamantane

Oamenii buni de la PS Publishing a o oferta foarte misto zilele astea: 13 zile in care poti cumpara 13 carti de la ei pentru 13 lire + shipping fee de alte 13 lire.

Faza e ca aleg ei cartile, insa cumva asta e chiar misto pentru ca poti descoperi lucruri noi. Pete Crowther e unul dintre cei mai priceputi editori – cu un feeling literar deosebit.

Cumpararea asta pe ne-ve imi aduce aminte de o poveste reala dintr-o carte a lui Tournier (cred ca din Jurnal Extim): intr-un oras german in prima zi a anului, la gara, se tine in mod traditional o licitatie mai ciudata. Oamenii se strang sa liciteze pentru bagajele pierdute si nerevendicate de posesori. Geamantanele sunt expuse pe un podium, oamenii pot sa le vada exteriorul insa nu au voia sa se uite ce e inauntru. Poate sunt haine, poate nimic, poate ceva valoros. Licitatia e foarte disputata.