Catastif eu sunt catalin tenita

ArchiveMay 2012

numb

Si lui Emil ii placea Pink Floyd. Mi-am adus aminte astazi ascultand in masina ca ii aratasem candva solo-ul lui Gilmore din finalul lui Confortably Numb / Live in Gdansk. Tot in masina mea, cand veneam cred de la vreo intalnire cu un client sau ceva similar. Piesa de mai sus, cam de la minutul 4:30. Ii placuse foarte mult.
Sau mai ii placea asta – When the tigers broke free, melodia lui Waters pentru moartea tatalui sau, in al doilea razboi mondial.
 

o amintire de acum cinci ani

Mi-am adus aminte de o zi de mai de acum 5 ani, la Tokyo, cand am vizitat cu Emil Meiji Shrine. Si ne-am plimbat pe indelete pe sub copaci mari, si am vazut batrani facand miscare, si erau si niste dansatori exotici din cine stie ce colt al Japoniei, un fel de calusari japonezi, foarte gratiosi. Si apoi am ajuns la templu si ne-am spalat pe maini si am facut ritualul de purificare si ne-am dorit fiecare ce isi doreste fiecare om, pentru el si pentru cei dragi, si am cumparat poeme Waka, pentru ca imparatul Meiji era un iubitor de poezie, si nu mai stiu ce spunea poemul meu oricat as vrea, l...

Ramas bun, draga prieten de o viata

Nu prea sunt multe de spus. Sau orice si oricum s-ar spune, vidul ramane acelasi: Emil Jinga a murit. 34 ani. Fulgerator, intr-un accident de motocicleta. Mi-a fost prieten bun, printre cei mai buni 2-3 prieteni cu care incepi viata si cu care speri sa ajungi la adanci batraneti. Sa razi ca cei doi mosi din Muppets, de la balcon, privind la astia mai tineri. Ne-am cunoscut la 14 ani si am baut beri impreuna si am urcat munti impreuna si am construit lucruri impreuna si am ras impreuna. Si in ultimii zece ani am tras impreuna in aceasi directie, in firma noastra, inceputa in trei, cu vreo 250...

stanga si dreapta

Citesc Atrocity Exhibition de J.G. Ballard. De fapt incerc sa citesc, fiind abia la pagina 12. E un roman experimental mai mult decat ciudatel. Ulysse sau Finnegan’s Wake chiar au structura fata de asta. De fapt acum imi dau seama ca cel mai mult seamana cu Naked Lunch al lui Burroughs. O succesiune de imagini foarte puternice. Si foarte ermetice. Si ma gandeam ca in secolul al XX-lea avangardele au fost de stanga. Desi aici s-ar putea sa fie un fel de gandire circulara: daca legam stanga de progres, atunci e logic ca o avangarda, prin definitie progresista, e de stanga.  Dar aici ca...

Billy’s Book

Si tot in weekend am mai citit o pretinsa cartulie de copii: Billy’s Book de Terry Bisson. (Am dat doar o lira pe ea, la oferta de la PS Publishing, nu cat scrie pe Amazon, caci vorba ferenghilor, “only fools pay retail“. :)) ) O cartulie  cu vreo 10-12 povestiri despre copilaria unui baietel normal din suburbie. Un fel de Alinutza&Alice-meets-Scaunele-lui-Ionescu-meets-Raymond-Carver.. La fel de mult despre Billy si despre vrajitori, dinozauri, spiridusi si furnici gigantice cat despre parinti obositi, repetitivi, profesori abuzati si dezinteresati si bunici senili...

Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Archives

Profile social media