Greg Egan – Eternal Flame

Ce am ridicat de dimineata de la posta? šŸ˜€

Greg Egan – Eternal Flame

Am asteptat sa citesc cartea asta fix din ziua in care am terminat volumul anterior al trilogiei (“Clockwork Rocket“).

Dupa mine Egan e mai bun in povestirile scurte decat in romane, atuurile lui fiind ideile si speculatiile stiintifice si/sau techno-sociale. Chiar ma gandeam de dimineata ca mi-e dor de Egan-ul din povestiri, cel din Luminescent, sau Oceanic sau Cristal Nights, de pilda. Si daca stau sa ma gandesc romanul care mi-a placut cel mai mult la el e Diaspora – de fapt o serie de povestiri legate intre ele prin acelasi personaj.

Oricum, personal mi se pare ca s-a imbunatatit si la nivelul romanelor: cele din anii nouazeci (Permutation City, Distress, Quarantine) sunt misto, dar reprezinta mai degraba niste povestiri/nuvele lungite binisor in care ideile speculative sunt grefate pe un plot de tip thriller nu foarte convingator. Ā Cum spuneam, le prefer pe cele de la inceputul anilor 2000, Teranesia si mai ales Diaspora siĀ Schild’s Ladder – mai ales acestea doua din urma, care sunt construite din parti foarte distincte, self-contained, in care elementele speculative au voce rezonanta.

Apoi a venit Incandescence – o demostratie foarte erudita de deducerea a principiilor fizicii clasice (newtoniene) si apoi a relativitatii la o populatie ciudata, care traieste in interiorul unui planetoid, fara sa perceapa lumina stelelor (mai exact o deducere a principiilor fizici pornind de la observatii legate de gradienti gravitationali mai degraba decat de la perceptia boltei ceresti, cum a fost in cazul nostru). E o chestie tare din punct de vedere al constructiei (crearea acestei fizici alternative – de fapt identice in principii pornind insa de la alte seturi de observatii), dar mi s-a parut un pic cam arida, lipsita de personaje reale.

Si Ā apropo de Incandescence, are Egan o nuvela scrisa in aceasi perioada, Glory – despre acelasi univers, sau mai degraba despre o versiune alternativa a aceluiasi univers. Poate fi citita online, free, si chiar este una dintre cele mai bune nuvele ale lui din anii 2000 (alaturi de Hot Rock si de Border Guards, de care am uitat). Despre nemurire, si descoperiri si viata de cuplu, printre altele.

Romanul ulterior, Zendegi, cred ca a fost prima carte electronica platita de mine la pret de hardcover (vreo $15), ca ma mancau degetele sa o citesc. O contrargumentatie foarte umana a faptului ca “singularity is near”, cum zice Kurzweil, ca mind-scanning (replicarea unui creier intr-un mediu digital) nu este chiar atat de aproape cat credem. Si in acelasi timp un elogiu al prieteniei. O carte izvorata din experienta lui Egan cu imigrantii ilegali iranieni, pe care i-a ajutat sa lupte impotriva abuzurilor sistemului legal australian la inceputul acestui secol. O carte cumva atipica pentru Egan.

Si ajungem la cartea de anul trecut – Clockwork Rocket, care e probabil cel mai ambitios proiect al lui Egan pana la momentul actual. Cand omul nostru renunta la cadrul techno-thriller din prima perioada, la meditatiile despre viitorul mai apropiat (Teranesia si Zendegi) sau mai departat (Diaspora, Schild’s Ladder) al umanitatii, si se apuca sa creeze ceva nou. Pornind absolut de la temelie. De la structura spatiu-timpului, care in respectiul univers este complet opusa celui din realitatea noastra (viteza luminii nu este absoluta si limitata – vezi linkul anterior pentru o descriere formala pe zeci de pagini a principiilor fizice ale respectivului univers). Si de aici toate implicatiile posibile. Si de aici recrearea fizicii si descrierea unei societati alternative care intra in epoca industriala. O carte extraordinara si cumplit de provocatoare pentru creierul cititorului.

Si acum avem si partea a doua, de care sper sa ma apuc in weekend. Desi ma intreb daca nu ar trebui sa recitesc primul volum inainte, ca sa imi aduc aminte de detaliile teoriilor si sa o pot savura mai bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *