Catastif eu sunt catalin tenita

ArchiveNovember 2012

chestii cu carti

Aseara mi-am dat seama ca il apreciez pe Borges in primul rand ca cititor. El fiind cititorul, adica. Cititorul perfect, care a citit mult, a citit si capodoperele esentiale si pe alea minore, si nimicuri si prostioare, si a apucat sa reciteasca, si a apucat sa vada dincolo de textele oarbe, si a apucat sa impartaseasca ce a citit. De fapt ce a scris Borges poate fi o lunga dare de seama despre ce a citit si ce a gasit in carti Borges. In alta ordine de idei m-am apucat sa recitesc Bones of the Earth a lui Swanwick. Stiu ca am citit-o acum vreo sapte opt ani, stiu ca mi-a placut, stiu ca e...

Alfabetul galben

Borges cita intr-un eseu  o chestie din Lugones de genul “fiecare cuvant este o metafora peste care a trecut timpul”. Eseul parca se gaseste in Arta poetica, daca nu ma insel. Tot parca acolo are Borges un pasaj in care vorbeste despre vizitarea librariilor, despre faptul ca el, cand vedea in librarii cate o carte draga regreta cumva ca deja o are, ca nu o mai poate cumpara o data. Acelasi gen de sentiment (pueril sau macar adolescentin) il am si eu cand apare o noua editie dintr-o carte care mi-a placut mult. De fapt, uneori chiar cumpar editii noi, doar coperti noi de fapt...

nomazi simbolici

Referitor la desteptarea Romaniei, eu sunt mai mult decat usor sceptic. Pur si simplu cred ca e o cauza pierduta, cel putin pe termen mediu. Si asta nu din motive pur economice, ci in primul rand din pierderea sperantei. O arata faptul ca oamenii isi amenajeaza din ce in ce mai mult existentele facand abstractie de zona publica sau plecand cu totul din tara. Asta imi aduce aminte de un episod dintr-un documentar BBC clasic, “Ascent of Man”, in care realizatorul  – Jacob Bronowski – vorbeste de incapacitatea popoarelor nomade de a cladi civilizatii. Cam asa si cu noi...

multumesc

Numarul berilor pe care l-am baut impreuna nu poate sa-l stie nimeni. Stiu doar ca va fi intotdeauna mai mic decat numarul berilor pe care as mai fi vrut sa le bem impreuna. Si cumva  e mai mic si decat numarul berilor pe care trebuia sa le fi baut impreuna pana acum. Cumva impreuna munceam prea mult si uneori poate in loc sa plecam la bere plecam acasa obositi, fiecare pe drumul lui. Insa plecam multumiti, pentru ca chiar faceam ce ne place. Impreuna nu eram o firma, eram un mic trib, pentru care vanatoarea era doar un pretext de a ne bucura de viata impreuna. Si pentru asta iti multumesc...

mici nimicuri

1. Mi-am adus aminte de Jurnalul Extim al lui Tournier. O cartulie foarte profunda, chiar daca ia forma unui jurnal de maruntisuri. Idea principala e descrierea lucrurilor cu care venim in contact, as opposed to “jurnal intim” – descrierea starilor interioare. Cumva mi se pare ca pe masura ce trece timpul peste noi ajungem sa apreciem mai mult exterioritatea, sa ajungem sa ne limitam cumva in exhibarea sufletelelor, poate pentru ca suntem mai uscati, poate mai fricosi, poate mai pudici sau poate mai intelepti. Ca la actori, mai greu sa spui o poveste coerenta despre lucruri...

Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Scurte RSS

More »

Archives

Profile social media