Catastif eu sunt catalin tenita

ArchiveMay 2013

1000 de cocori (2)

… credeam marti, acum 2 zile, ca plec la o intalnire si apoi imi continui repede povestea peste cateva ore. Intre timp am fost plecat la vreo 7 sau 8 intalniri si am fost asa de ocupat incat orele s-au facut zile. Si intre timp l-am visat pe Emil. Azi-noapte. Eram intr-o sala frumoasa, era un fel de receptie, eu cu Anca, el cu o fata frumoasa si mai ales zambitoare, surazatoare, debordand si el si ea de o fericire pe care o simteai de la distanta si eram fericit pentru el, eram fericit pentru ei, erau indragostiti pana in varful degetelor. Dansau si isi zambeau tot timpul. Si m-am...

1000 de cocori (I)

Cu cateva zile inainte sa fi murit Emil (ce dureros e sa scrii cuvintele astea), terminasem O mie de cocori  de Yasunari Kawabata. Lui Emil ii placeau japonezii. Era spiritual un japonez. O katana curata. Un om profund si discret, fara pic de stridenta. Si a urcat pe Fuji. Pastra foaia de ceapa cu care urcase acolo, la un teambuilding al unui client, si in zilele ploiase de primavara, cum ar fi fost cea de azi, venea cu ea la munca. Emil tinea intr-un fel aparte la lucruri. Mono no aware, cum zic japonezii. Le semnifica. Le dadea un sens unora dintre lucrurile din jurul lui, nu mai erau...

un cetatean al unui lagar despre locuitorii-sclavi ai altui lagar

  Andrei Lankov – The Real North Korea Recunosc ca am o slabiciune pentru subiectul Coreea de Nord. Poate vine din copilaria mea, din anii de final ai comunismului, cand incet-incet ne apropiam de stilul nord-corean de existenta. Imi aduc aminte si acum de groaza pe care am simtit-o cand mama mi-a spus prin ’87-’88, suparata, obosita de lipsurile zilnice, ca in viitor toti vom fi imbracati la fel si toti vom manca la cantina, intr-unul dintre constructiile alea rotunde denumite circuri ale foamei. Sau “rationalizarea” – zaharul si uleiul si apoi si...

un an

A trecut un an fara tine, Emil. Si mi-e dor de tine, de felul nostru de a fi, de prietenia noastra, de tine-de-Ionut-si-de-mine, si de toti care eram cand eram, de povestile noastre, de Papa-bun, de berile calde, de sprijinirea gardurilor pe care luam toate deciziile mici sau mari, de felul tau de om bun, de echilibrul ala pe care il ofereai, de bunatatea aia complet lipsita de parada sau ifose, de felul nostru de a vedea lucrurile, de momentele cand eram copii si visam, de tachinarile noastre prietenesti, mi-e dor de toate asta cum mi-e dor de copilarie, de gutui si de fluturii care se...

Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Scurte RSS

More »

Archives

Profile social media