Catastif eu sunt catalin tenita

un cetatean al unui lagar despre locuitorii-sclavi ai altui lagar

u

 

Andrei_Lankov_The_Real_North_KoreaAndrei Lankov – The Real North Korea

Recunosc ca am o slabiciune pentru subiectul Coreea de Nord. Poate vine din copilaria mea, din anii de final ai comunismului, cand incet-incet ne apropiam de stilul nord-corean de existenta. Imi aduc aminte si acum de groaza pe care am simtit-o cand mama mi-a spus prin ’87-’88, suparata, obosita de lipsurile zilnice, ca in viitor toti vom fi imbracati la fel si toti vom manca la cantina, intr-unul dintre constructiile alea rotunde denumite circuri ale foamei. Sau “rationalizarea” – zaharul si uleiul si apoi si carnea si untul si ouale luate cu portia, dupa asteptat la cozi enorme in spatele alimentarei. Sau defilarile cu placute de 23 august, vizitele cu pionierii la lacasele de cult ale comunismului – inchisorile unde fusesera detinuti martirii comunisti si mai ales tovarasul, tatal bun si binevoitor al natiunii. Sau ascultatul Vocii Americii la radioul Pacific si explicatiile parintilor ca nu avem voie sa vorbim despre asta afara.

Pot sa relationez cu respectivul sistem, poate asta e explicatia fascinatiei. Pot sa inteleg mult mai bine tarsaiala de la zi la zi a oamenilor de acolo, decat oroarea lagarelor naziste sau a Gulagului. Si dincolo de aspectele morale, de drepturile omului, simt ca intr-o alta lume, nu foarte departata sau improbabila, poate si eu as fi trait toata viata intr-un astfel de sistem.

Imi aduc aminte de prima data cand am citit 1984, prin anii 2000. Cumva 1984 seamana cu Shining-ul lui Kubrik (si al lui King). Sunt doua opere a caror putere provine din faptul ca sunt foarte aproape de posibil. O lume ca cea din Brave New World nu este atat de aproape de real, desi unii spun contrariul, pentru ca presupune niste schimbari in dinamica sociala destul de mari (si complet negraduale) in vreme ce calea spre lumea totalitara din 1984 este o cale treptata, pornind de la societatile democratice. Si dovada e faptul ca o astfel de lume s-a si intamplat.

Dar sa revenim la cartea noastra. Pe surt:

a). Cred ca si la cartile pe un anumit subiect se aplica the law of diminishing returns. Cu alte cuvinte, prima carte despre Coreea de Nord – Nothing to Envy a Barbarei Demick – mi s-a parut extraordinar de puternica. Poate nu doar pentru ca era prima citita pe subiectul respectiv. Poate ca si partea de antopologie sociala, de descriere a obiceiurilor de zi cu zi ale oamenilor simpli, a avut un rol. Cartea lui Lankov e mai sintetica si mai politologica. Spune mai degraba cum s-a ajuns acolo si ce e de facut in momentul unui schimbari de regim, decat sa povesteasca de-a fir in par cum este societatea nord-coreana.

b). Pe subiectul respectiv am mai citit Acvariile din Phenian – povestea unui copil ai caror bunici erau nord-coreeni stabiliti in Japonia si care decid sa revina in tara pentru a ajuta la propasirea socialista a patriei, pentru a ajunge pana la urma in lagar (3 generatii), Escape from Camp 14 – o carte despre un “copil-lup” – un copil nascut intr-un lagar, care ajunge sa vada lumea complet diferit pentru ca educatia lui e de la cele mai mici varste complet diferita de ceea ce definim noi ca normal (iti toarna mama si fratele de frica ca evadarea acestuia din urma sa nu atraga moartea sa) si Under the Loving Care of the Fatherly Leader – o foarte lunga istorie a sistemului nord-korean. Mai am acasa si Korea’s Place in the Sun – dar nu am apucat inca sa o citesc. Si am vazut ca anul asta Pulizerul pentru literatura a fost luat de The Orphan Master’s Son  dar nici pe asta nu am citit-o inca.

c). Tezele din The Real North Korea, asta fiind o carte mai degraba de politologie, cred eu, decat de istorie ar fi cam urmatoarele:

– sistemul nord-korean s-a schimbat mult in anii ’90 o data cu foametea care a facut ca sistemul de alocare a hranei pe cartele (cu plata simbolica) sa dispara (sau cel putin sa fie foarte difunctional). Pentru ca pe piata neagra un kg de orez reprezinta cam a 4-5 parte din salariu oficial (de circa 2 dolari pe LUNA) veniturile sunt suplimentate de tranzactionare particulara. Barbatii la munca oficiala, femeile fac mic comert sau servicii in mod particular pentru ca familiile sa subziste. Si asa venitul unei familii nu e mai mare de 30-40 dolari/luna

– in plus, foametea din anii ’90 a adus si o anumita deschidere (sute de mii de DVD playere pe care se pot vedea programe din Koreea de Sud) si o domolire a represiunii (economicul a dus la diminuarea aparatului de supraveghere/represiune)

– nu exista o posibilitate de “management buyout” asa cum s-a intamplat in URSS si Europa de Est. Cu alte cuvinte existenta Koreei de Sud si potentiala unificare fac ca nomeclatura nord-koreana sa nu poata face o tranzitie la capitalism pentru ca nu au know-howul necesar si capitalul pentru a rivaliza cu concernele sud-koreene. Mai mult decat atat, nivelul de colaborationism si de abuzuri fac ca acestia sa fie tematori pentru viata si siguranta lor. Cu alte cuvinte securistii lor nu au motive sa creada ca pot prospera in capitalism, spre deosebire de ai nostri.

– in eventualitatea unei implozii a sistemului (care se va intampla mai devreme sau mai tarziu, spune autorul, desi e probabil sa mai treaca 10-15 ani pana atunci) este recomandata solutia temporara a unui stat korean conferat, pentru ca altminteri forta de munca ieftina din KN (nivel de trai intre 14 si 40 de ori mai jos decat KS – cea mai mare disparitate dintre 2 tari cu frontiera comuna) fa provoca megatulburari sociale, iar capitalistii super-agili din KS vor profita de naivitatea celor din nord (Caritasuri, cumparari de terenuri pe pret de nimic etc)

– China, singurul jucator international care are un ascendent asupra regimului din KN nu are interesul unei schimbari de regim atat din motive economice (acces la resurse minerale ieftine, porturi spre Pacific pe coasta de Est a Coreei,), din motive politice (minoritate koreana la granita si tendinte nationaliste referitoare la respectiva minoritate in KS) dar mai ales din motive strategice (un stat korean unit aliat cu SUA, chiar la granita).

E carte buna pentru cei interesati de subiect. Nu prima pe care as recomanda-o. Din acest punct de vedere Nothing to Envy e o introducere mult mai buna. Pe de alta parte The Real North Korea e scrisa de cineva care a trait comunismul pe pielea proprie si din acest motiv intelege mai bine subtilitatile sistemului.

PS Am zis “cetatean al lagarului”  pentru ca Lankov asta a fost fiu de diplomat detasat la Phenian. Adica nu tocmai the average Joe Ivan in URSS . Si asta se vede intr-o parte a cartii in care discuta (detasat, crede el) problema responsabilitatii morale si juridice dupa caderea regimului, lustratia cum ar zice est-europenii

 

Adauga comentariu

Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Scurte RSS

More »

Archives

Profile social media