Un namaste din suflet (cocor 3)

Voiai sa iti dau ceva, Daria, si m-ai atins pe umar in felul tau de copilas obisnuit sa primeasca repede totul, nenegociabil, un mic zeu pentru care adorarea din partea muritorilor de rand e de la sine inteleasa.  Eu ti-am zis sa ma rogi, sau ca sa fie mai simplu pentru tine sa faci un namaste. “Din suflet”, am adaugat.

Tu ai stat un pic, te-ai gandit, ti-ai impreunat mainile si ai inceput sa sufli. Fara sa stii etimologii, fara sa stii de suflu, suflare si suflet, de pneuma filosofilor greci, fara sa stii nimic de tipul asta mi-ai amintit ce este sufletul. Mi-ai amintit mai mult decat orice carte, orice discurs inalt. Rasuflam, asta e tot ce conteaza…

 

One thought on “Un namaste din suflet (cocor 3)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *