Catastif eu sunt catalin tenita

36

36

Cand eram mai tanar stiam ce voi scrie la 36 de ani. Gandeam ca voi spune si eu, ca poetul, “Nel mezzo del cammin di nostra vita”… Vreo 72 de ani e varsta medie la barbati in Romania deci imi faceam socoteala ca  am atins varful parabolei si ca va urma o toamna lunga. Si insorita, poate…

Acum insa, dupa ce Emil a murit, nu mai cred in parabole, gausiene sau curbe Compton.  Cred ca omul trece prin trei caderi in realitate: in copilarie/adolescenta cand intelege ca el s-a nascut mai mult sau mai putin accidental (ca nu trebuia sa fie neaparat acea configuratie genetica), in tinerete cand intelege ca traieste zi de zi mai mult sau mai putin accidental si la moartea primului om drag cand intelege ca si moartea e mai mult sau mai putin accidentala.

Acum stiu ca nu exista simetrie… Doar niste cifre (ma gandeam ca ar trebui sa sarbatorim ca aniversari majore nu decadele, ci patratele numerelor: 1, 4, 9, 16, 25, 36, 49, 64, 81). Care se aduna. La unii da, la altii nu.

Mi-e greu sa sarbatoresc acesti 36. Pentru ca cineva drag s-a oprit la 34. Ma simt in sinea mea ca atunci cand copiezi de la colegul tau de banca si primesti o nota mai mare decat el. Ma simt cumva impostor. E doar o cifra in calendar… Si daca e sa sarbatoresc ceva e pentru ca trebuie respectate uzantele, pentru ca suntem oamenii ritualurilor, pentru ca nu vreau sa ma pun contra pentru ca oricum nu conteaza nici intr-un fel si nici in altul… Dar nu e nimic de sarbatorit si in sinea mea nu voi sarbatori.

Daca e sa ma bucur de ceva o voi face peste 3 saptamani cand Daria implineste 2 ani. Si, chiar si atunci va lipsi un cadou, stiu bine…

Adauga comentariu

Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Scurte RSS

More »

Archives

Profile social media