Monthly Archives: November 2013

un om

Rieding asta nu a ramas in istorie ca un mare compozitor. Probabil nu ajunge nici in top100.
Dar a lasat un concert de vioara, un concert pe care l-au cantat toti violonistii in devenire. Pe care cei mai multi au dat primele reprezentatii, pe care au simtit si si-au controlat primele emotii pe scena. Pe care au inceput sa isi gaseasca identitatea. O piesa cu valoare didactica. Poate cumva si morala (pentru ca intr-un fel educatia estetica e educatie morala, de fapt toata educatia indreptata inspre a crea ceva sau a intelege o creatie estetica este si o educatie morala – macar prin necesitatea de a pastra o doza de detasare fata de ego-ul propriu.)

Mai jos e intepretarea tanarului Perlman. Iar si mai jos e ceva la fel de minunat: comentariile unor oameni care inteleg si care, multi dintre ei, fac muzica. E acolo in comentarii un simt de apartenenta extraordinar. Un cocor frumos.

2 cuvinte

1452303_369007513235091_1599024300_n

 

Am vazut-o aici, si am stiut in 5 secunde ce as scrie: “Botez duminica” (si stiu ca poate s-ar interpreta pe dos, si ca daca ar iesi bine ar ramane un mister toata viata ce vrea sa insemne, dar asta as scrie, ar fi macar o sansa).

Cat de mare e social media in .ro si la ce e bun un blog la timpul potrivit

In general nu-mi place sa scriu despre chestiile profesionale pe blogul asta, e un fel de pubidonderie schizioida (cred ca adevaratul eu sunt ala de acasa, dar la fel de adevarat sunt si cel de la munca, poate si mai mult daca i-am da crezare aluia care spunea ca suntem ceea ce facem repetat).

Vreau totusi sa pun poza asta si sa zic 2-3 chestii:

1. Cand am inceput blogul, prin august 2007, social media se reducea la cele cateva zeci de bloguri. Acum blogurile (zeci de mii) au devenit o particica din tot ecosistemul respectiv.

2. Cand am inceput blogul nu stiam cati oameni frumosi voi cunoaste prin intermediul lui si cat de mult imi va schimba viata.

3. Cand am inceput blogul nu stiam ca peste cativa ani voi face o chestie care sa asculte cat mai mult din social media romaneasca si sa lucrez zi de zi alaturi de colegii mei pentru a o imbunatatii.

A fost o decizie buna, desi a stat mai mult abandonat decat invers. Pentru mine, blogul asta e ca Argos pentru Ulise – un caine credincios care stiu ca ma asteapta. (Si, vorba filmului – Argo fuck yourself 😉 )

infographic_piramida

 

cocor pentru Daria

Voiam sa iti zic ca sper sa traiesc suficient sa ascultam impreuna concertele lui Bach in interpretarea lui Perlman & Zuckerman (le ascult chiar acum cand scriu astea ).

Si apoi mi-am dat seama ca e bine sa nu lasi la ani departare ce poti face maine: asa ca maine seara punem concertele si dansam impreuna. Si cu “mama – mama – mama”, fireste. Umberto Eco ar spune ca oricum orice interpretare a unei opere de arta e egal valabila si justificata, so what the fuck – ascultam Johann&Pinchas&Itzhak si ne simtim bine si ne invartim, ne invartim, ne invartim. Si peste ani, ascultam iar si iti povestesc cum am dansat noi brandemburgicele (asa cum ieri am dansat Love Minus Zero/No Limit in interpretarea de la Budokan).

Si cu toti absentii dragi in suflet.

keep walking

La patruzeci si ceva de ani, o varsta venerabila pentru epoca si neamul lui, o capetenie de nomazi dintr-un trib marginal, fara prea mare importanta in stepele Asiei, isi ridicase cele cateva corturi, ale lui si ale celor cateva zeci de familii care inca ii erau credincioase, langa un lac. Nu mai aveau nimic de mancare, dupa ce sacrificasera ultimul cal.

Fusese omul de incredere al unui sef de trib vreme de 20 de ani, si luptase pentru el in sute de lupte. Si invinsese. Insa in momentul cand a propus o inrudire, prin casatoria fiicei sale cu fiul sefului de trib si a fiului sau cu fiica sefului de trib, fusese luat in deradere si alungat. Si apoi infrant in lupta. Fusese luat in deradere ulterior si de unchiul sau cand ii propusese o casatorie: “Eu nu ma casatoresc cu broasca asta”. Il ucisese, insa ulterior nu reusise sa ralieze triburile acestuia.

Acum statea pe malul lacului.  Si contempla viitorul. Care, cel putin la momentul acela, nu se arata deloc bun.

Il chema Ginghis Han.