Prietene

Prietene, sa stii ca desi multe s-au schimbat de acum 14 ani, unele lucruri raman la fel. De pilda, Radlerul e la fel de prost. šŸ™‚ Am luat unul, sa beau cu tine in minte, cu voi in minte, ca atunci, niste copiii saraci la Viena (tu radeai de noi ne spuneai ca suntem mult mai saraci decat chelnerii carora voiam sa le lasam bacsis), dar care voiau sa faca si visau, ca atunci pe straduta aia de langa Dom, exact marca aia, Ottakringer, crezand ca pot pentru o clipa sa dau timpul inapoi si cumva l-am dat, am simtitĀ acelasi gen de racoare de seara de august, placuta, cand simti ca vine toamna si simti nerabdarea sa mergi sa faci ce ai de facut, acelasi fel de febra musculara de la plimbat toata ziua si mai ales acelasi gust de pipi de diabetic care ne-a facut sa lasam jumatate in pahare si sa mergem sa ne plimbam in continuare ca asta stiam noi sa facem sa mergem, si la propriu si la figurat, si m-am gandit si la podul ala de la Praga din alt august cand am baut o alta bere cu toti trei si am mai mers un pic, un alt pod care pentru mine nu o sa mai fie niciodata sau cel putin nu o sa mai fie din aceasi textura, din claritate multumita, de tinerete nu fara griji dar detasata, de moment lung, nici de clipa, nici de insiruire. Prietene, multumesc.

PS Am dat la flori jumatatea de radler care mi-a prisosit. Sper ca muscatei ii va prii. Daca se ofileste, inseamna ca, atunci, noi trei am avut dreptate sa lasam jumatate pe masa, nu e o chestie de subiectivism si acquired taste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *