When we were young

Vorba cantecului. E coperta a treia dintr-un Interzone vechi, nr. 10, de cand Lenon abia crapase de cativa ani,iar eu schijeleam bastonase pe caietul tip 1 (Doamne cat am urat chestia asta, atat de repetitiva). Fix din iarna lui ’84-’85. (Si asta imi aduce aminte de un stilou topit pe soba bunicii, accidental, pentru ca nu puteam sa concep ca exista obiecte atat de fierbinti – asa eram de obisnuiti cu frigul din apartamente, iarna, pe vremurile alea).

Anyway, cum zicea un om ce povestea intr-o carte, atunci cand imbatranesti ai mai multe in jur si mai putine in fata. Da’ si asta e un cliseu, banuiesc.

 

 

2 ganduri

1. Daca e sa fi invatat un lucru important in anii astia:  ce fiinta complicata e omul. Toti si fiecare. Dincolo de pojghita pur instrumentala pe care ne-o aratam in chestiile cotidiene, de partea bogata a sufletelor (aia care se simte si chiar exista in raportul cu cei iubiti, cu prietenii adevarati in toate sensurile cuvantului), cred ca fiecare are inauntru o gaura neagra neutrinica din care se alimenteaza, sau macar un ghem de forte contradictorii care se agita ca serpii.  Si ce e mai extraordinar e faptul ca totusi exista comunicare adevarata, in ciuda acestor ghemuri de haos.

2. De dimineata mi-a venit Ramadan. Mi s-a parut o poveste atat de buna incat am vrut sa o am si in versiunea standalone (o aveam in Absolute Sandman  3 – si de fapt o aveam intr-o versiune cromatica chiar mai misto).

Pe drum spre munca ma gandeam la cele doua Bagdad-uri din poveste. Bagdadul mutat in tara viselor si Bagdadul din lumea reala. Suntem obisnuiti sa mutam prea mult trecut in tara viselor. De fapt asta e fictiunea turistului, ni se pare ca in trecut am fost doar in vacanta.

 

contractualism liberal, executare etatista

Apropo de stirea ca Germania vrea acces la volanul Greciei, mi se pare ca intelegerea liberalismului este din ce in ce mai contaminata.

Cu alte cuvinte:

1. orice contract (intre persoane, companii, state – adica tratate) are drepturi si obligatii si elemente de risc (multe dintre ele care nici macar nu pot fi garantate prin respectivul contract, necesitand operatiuni distincte)

2. daca ma imprumut la banca pentru o casa, banca are dreptul sa isi vada banii inapoi cu dobanda si dreptul sa ma execute daca nu platesc la timp (ipoteca, diferite forme de gaj sau codebitorii)

3. nu are insa dreptul sa dicteze ce fac cu viata mea, ca sa isi diminueze riscul: “Bai, nu merge la carciuma si nu face inca un copil, ca asta o sa-ti diminueze solvabilitatea in fata mea”. Asta tine de riscul pe care si-l asuma (si si-l analizeaza antecontract, il garanteaza/asigura cu o firma de asigurare etc)

Cam asa si cu Grecia: cand a fost imprumutata si reimprumutata si reesalonata trebuia sa se analizeze mai bine daca are posibilitatea de a da banii inapoi. Cand a fost facut haircut-ul, trebuia sa se stabileasca daca e suficient sau nu. Idem cand au venit in euro. A fost ok pentru nemti ca greci sa adere pentru a extinde pietele si a elimina frictiunile la exporturi, dar nu mai e ok cand “euro grec” trage in joc “euro-ul german” (desi feelingul meu e ca atata vreme cat incertitudinea e moderata, devalorizarea euro-ului in raport cu dolarul e buna pentru toata lumea – si pentru nemti si pentru americani).

Acum genul asta de etatism nu rezolva nimic. E alt rahat de tipul “too big to fail”. Fuck it, grecii trebuie sa intre in faliment cu toate consecintele legate de chestia asta: saracie lucie pentru locuitori, haos, caderea pietelor europene, bani pierduti de catre finantatori etc. Orice alta solutie nu face decat sa agraveze problema.

PS Doar niste ganduri de sambata dimineata, ca nu-s specialist in macroeconomie. Ma seaca insa aplicarea dublelor standarde. Si da, imi dau seama de argumentul “situatia e grava si altfel esueaza sandramaua europeana cu totul”, dar e acelasi argument cu care Stalin a trimis oameni in Gulag (argumentul vremurile speciale cer solutii speciale, necesare chiar daca nu ne plac).

Ce vreau sa citesc in weekend

Am de terminat Mishima – Templul Zorilor, care mi se pare mai arida deca primele doua romane din Tetralogia Fertilitatii)

Si Saramango – Calatoria Elefantului, care cinstit vorbind nu mi se pare ca se ridica la nivelul Istoriei asediului, Memorialului Manastirii, sau Evangheliei dupa… Parca si Pluta de piatra a fost mai legata.

Si as vrea sa ma apuc de Updike –  romanele cu Rabbit . De Updike am citit doar Teroristul (are acolo un monolog foarte misto despre ingineria publicitatii, a spoturilor TV). Si Centaurul, cred – dar nu mai tin minte nimic din ea.

Si as vrea sa fac un obicei pe blog: sa scriu despre o povestire (eventual in fiecare zi – desi asta e greu, nu ca nu as citi 30 povestiri pe luna, insa multe nu sunt memorabile, I guess).

PS Partea buna la zapada asta e ca las masina acasa si vin cu metroul. Si pot citi 30-40 minute pe zi in plus (dus intors)

despre timbre si tuva

De dimineata (de fapt nu asa dimineata ca la ora aia trebuia sa fiu deja la munca – BTW, thank you guys&girls from TW, care imi suportati intarzierile si ca va descurcati excelent si fara mine), facand concurs de sunete guturale cu Daria, mi-am adus aminte de:

1. cantatul gutural al celor din Tuva

2. si de Feynman care voia sa ajunga acolo

3. si de timbrele triunghiulare (ale lui Feynman din Tuva, ale copilariei mele din Mongolia)

4. si de faptul ca si eu mi-am dorit sa merg in Mongolia (tot de la timbrele triunghiulare mi s-a tras), si chiar sunt convins ca o voi face (dar nu ca turist pe fuga, ci intr-un mod ceva mai natural)

Pana atunci mi-am luat un timbru din Tuva de pe ebay:

 

I’m a sucker for useless trinkets :)