Posts filed under 'Aberatii'
Asta apropo de emo, ca tot sunt la moda discutiile despre ei. Vorbeam ieri despre faptul ca aproape toate avangardele de la romantici incoace, si nu numai cele culturale, ci si miscarile de mase, modele tinerilor, au fost cam deprimate. In afara de exceptiile notabile care au schimbat lumea. Deprimarea (ca si dragostea nefericita) permit o atitudine “profunda” - ne place de cei deprimati pentru ca ei sunt plini de ganduri, sensibili, umani, doritori de nu-stiu-ce, persecutati de societate, fara-de-cuib, etc.
Faza nasoala e cuvantul “pasiune” nu prea incape in aceasi propozitie cu “deprimare” sau “disperare”. Cuvantul “deprimare” in schimb se povesteste frumos. Si cere foarte putina actiune. Nu iti rupe spatele. Nu necesita rationalizare. Nu creaza prea multe tensiuni - cum am putea sa dam in cineva atat de bolnav si atat de simtitor.
Acum, eu nu predic ranjetul pana la urechi. Nu traim in lumea perfecta, nu avem vieti perfecte, iar daca le-am avea, eu zic ca ar fi cam de plastic. E in natura psihismului uman sa dea gherle, sa isi puna intrebari, sa aiba temeri. Ce spun eu este ca trebuie sa ne traim vietile. Si pasiunea de a trai, de a face, de a fii sunt reteta cea mai buna. Hai sa punem un pic de speranta in jucariile noastre, sa le facem mai frumoase prin privirea noastra.
Si mai ma gandesc la o chestie. Deprimarea vine probabil din asteptarile nerealizate pe care le are cineva. Din egoism. Sfintii nu sunt deprimati. Deprimarea vine din ratacire, dar ratacirea nu e decat abandonarea cautarii.
Later update: am mai adaugat un cuvant la titlu (spoiala) ca sa fie ceva mai clar ce vreau sa zic.
May 16th, 2008
1. Ieri noapte citeam ceva poezie dintr-o antologie mare - e o poveste si cu antologia asta, dar o sa o spun alta data - si prin cap mi-a trecut ca ar trebui sa imi cer iertare ca scriu prea rar aici. Iar cand apuc sa scriu, scriu prostioare. Maya. Prinsi in cercurile vietii uitam sa ne spunem pe noi insine. Si fie nu mai spunem nimic, fie spunem numai vorbarii fara nici o noima.
2. Legat de asta, mi se pare ca spunem prea des “take care” si prea rar “tu esti bine?”
3. Si tot legat de asta, ieri mi-am facut cont de twitter. Si am ales cativa prieteni/cunoscuti carora a le primesc notificarile. Mi-am dat seama ca e un mediu foarte agasant. Nu ma intereseaza fiecare bucatica din viata nimanui - nu vreau sa stiu maruntisuri cotidiene, franturi de ganduri comune, actiuni lipsite de miza. Impresia mea e ca nici Heidegger nu ar fi putut sa produca ceva misto daca ar fi folosit twitter. E nevoie de solitudine, e nevoie de timp, e nevoie de spatiu de desfasurare. Genul asta de comunicare nu produce capodopere. Si daca o sa imi dati exemplu haikuurile sau rubayatele sau aforismele unor ganditori ca Nietzche sau Cioran, o sa spun ca respectivele condensari erau rezultatul contemplarii, intelegerii, nu al scrisului in goana doar ca sa existam un pic mai mult, sa figuram pe radarul altuia.
4. Ii spuneam Ancai acum vreo cateva zile ca eschimosii au multe cuvinte diferite pentru zapada - zapada uscata, zapada afanata, zapada proaspata, zapada tasata si tot asa. Si in capul lor cuvintele denumesc entitiati diferite. Asa cum grecii vechi aveau vreo patru clase de verbe (fiecare cu 4-5 subforme) pentru a se referi la existenta. Mi se pare ca noi suntem mult mai putin acurati in definire. Adica preferam sa ne definim adjectival, circumstantial, nu prin esenta. Avem un “a fi” si multe adjective: sunt bine, sunt trist, sunt fericit, sunt bogat, sunt obosit, sunt casatorit, sunt singur. Dar poate ca multe stari nu sunt circumstantiale, poate sunt esente diferite. Dar noi preferam ca pornim cu un “eu sunt” - firul continuu de ata care e viata - si apoi sa atasam stari pe masura ce trece timpul si lucrurile se schimba in jurul nostru. Si totusi poate fiecare clipa tine de un alt fel de “sunt”.
5. Cam asa si cu scrisul. Refuz ca cred ca scrisul de trivialitati din goana calului si scrisul de poezii simtite au in comun acelasi verb.
February 13th, 2008
Una dintre chestiile misto pe care le obtii cand ai un blog e ca vezi tot felul de cautari. Majoritatea sunt relevante pentru ce ai tu in blog. Cele mai tari sunt alea relevante with a twist. So:
vreau sa fiu cercetator
cum sa te faci mafiot
ce inseamna proverbul respectand pe altii te respecti pe tine insuti
cum se scrie corect ieri ierni
telenuvele porno
cel mai lung sarpe si mai tare
melodii comuniste cei 3 purcelusi
tiganca imputita
cand s-a inventat magia
sex cu alba ca zapada
ritualuri pt a-ti gasi jumatatea si a scapa de singuratate
ce inseamna fucking
cel mai lung penis de pe pamant
ea intelectuala el fara studii
tristan si isolda - pe aripile vantului
poze cu gagici super misto nasoale
cum sa fac sa-l urasc
cum traim in romania
January 7th, 2008
Stateam in seara asta si priveam indelung oamenii, ascultand un concert de pian al lui Mozart (oamenii par a avea sens cand ii vezi forfotind pe Mozart - venind obositi de la munca, intalnindu-se dupa program pentru un suc, asteptand). Si mi-a trecut prin cap ca pana la urma povestile oamenilor difera prin ton, nu prin actiune. Pana la urma cu totii repetam aceasi poveste, insa ceea ce face diferenta e o chestie subtila, interna. Nebunie de la zei? Iliada sau Tristan si Isolda sau Mesterul Manole pot fi vazute atat ca niste comedii cu prosti, zadarnice si nechibzuite, sau ca niste tragedii inaltatoare, niste tradari ale vietii pentru ceva mai important.
October 1st, 2007
Daca te iei dupa titlu ai crede ca e vorba de vreo combinatie savanta pentru un parfum floral, de vara, al vreunei mari case. Asta daca stiti ce inseamna “chamomile”. Chamomile inseamna musetel. Fac pariu ca nu stiati asta daca nu ati terminat facultatea de botanica in limba engleza (sau poate franceza). Eu unul nu stiam, recunosc.
Pana cand am vazut astazi diafana reclama in autobuz la Natura - lavender & chamomile. Am dedus din imagini. Prima data mi-a trecut prin cap, “Ia uite mai, prima reclama la parfumuri intr-un mijloc de transport in comun”. “Si ce combinatie savanta. Parca un pic cam florala - fac pariu ca e acolo si un element mai citric, ierbos pe acolo ca sa dea contrast, dar nu l-au pomenit.” Iar dupa aceea mi-am dat seama ca nu e, frate, la parfum - e Bonux Natura acum cu lavender & chamomile.
Bonux este the cheapest crap de detergent din portofoliul P&G pe Romania. E echivalentul berii Noroc (daca Ariel e Carlsberg si Tide e Tuborg). Categoria economy sau cum naibii ii spune. E detergentul oamenilor care nu vor sa fie fancy. Si in mod clar nu stiu ce e aia “chamomile”. Eu as spune ca nici macar lavender. Oameni buni, levantica ce avea? Eu unul imi aduc aminte si acum de dulapul de la bunici care mirosea a levantica (si a naftalina, dar asta e alta poveste).
Nu pot spune decat atat: cine e mai prost, ala care nu stie ce inseamna chamomile sau ala care habar nu se intreaba cine stie si cine nu stie? Sau poate nu ii pasa. Sau poate cel mai prost e ala care da banul pe o asemenea reclama.
September 27th, 2007
Astazi am avut noroc (in sensul ca: 1. a plouat; 2. asta m-a binedispus teribil 
) si prin urmare mi-am luat my famous greenish-grey raincoat. Cumparata exact dupa ce am intrat la facultate, acum 11 ani. Si inca vine bine, pe cuvant. Si tot legat de asta, am aflat la un moment dat ca unii colegi ma porecleau Alain Delon - flatant, nu? 
Poate raincoatul si faptul ca aveam parul mai lung erau de vina - niciodata insa nu am izbutit sa fiu a ladies man like domnul mai sus pomenit).
In fine, nu mai tin minte ce voiam sa spun referitor la the faimous raincoat. Poate ca inca mai incap in el desi acum ar trebui sa mi se zica mai degraba Brando :)) Sau poate ca e bine sa ai haine vechi. Am gasit si banuti vechi in buzunare, apropo.
Si mergand eu asa prin ploaia marunta ma gandeam ca nu imi plac metaforele pentru ca fie sunt truisme, fie sunt absurde. Bine, dar - cum mi-a spus cineva o data - eu sunt destul de cheesy-metaforizant. Asta este, poate nu imi place dar nu stiu o cale mai buna, zic eu. Zau ca nu as vrea sa fiu asa baroc. Apropo, sa va zic o destainuire rusinoasa, cand eram mic (12-13 ani) gaseam ca cel mai intelept om era Balthasar Gracian. Asta spune multe despre fundamentele gandirii mele.
In fine doi, mergeam eu asa si ma gandeam la Johnny Walker si imi spuneam ca practic noi absolutificam si transformam in simbol niste lucruri foarte normale, mediocre chiar. Johnny Walker merge inainte - mare branza. Daca ne trageam din iepuri, am fi avut reclame cu oameni topaind inainte. Daca ne-am fi tras din broaste testoase, am fi avut reclame cu oameni care merg incet-incet-incet-incet, privind in toate directiile, tarandu-se cate un pic, bagand capul la cutie si tot asa. Big deal.
Gata, aberez.
September 20th, 2007
Lectia despre cub
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
(Nichita Stanescu)
Coltul acela e important, nu? Si totusi lipsa lui e si mai importanta. Pentru ca abia asa putem sa intelegem ca acolo e o idee platoniciana doar un pic ciuntita (dar ce bine ar fi ca vietile noastre sa fie doar un pic ciuntite), si nu un simplu obiect geometric. Si poate d-aia vrem apoi un alt cub, inca si mai perfect, sa ii zdrobim si lui coltul, si sa vrem alt cub inca si mai perfect sau sa ne apucam in cele din urma sa vrem sfere. Sau si mai bine, sa nu mai vrem nimic, doar spatiu pentru privire, si sa primim sfere. Portocale.
September 14th, 2007
Faza buna la scrisul de posturi mai mult sau mai putin triste e ca poate vine cineva si iti zice “Bai frate, da’ tu umor nu stii sa bagi? Pune una mai vesela” Si tu ii zici “Bai, sa stii ca ai dreptate. Da’ nu mai stiu pe unde am lasat cutia cu umor. Nu o iau tot timpul la mine. Ca nu prea am ce face cu ea. Imi iau 2 telefoane, imi iau laptopul, un ipod, memory stick, incarcatoare, bani, acte, vreo doua-trei carti de citit ca poate, cine stie, ramai sechestrat la munca, imi iau betisoare japoneze, cablaraie, dar cutia de umor o las acasa. Nu ca ar fi prea grea, dar stiu ca nu am nevoie de ea. Si asa ajunge cutia din ghiozdan pe masa, si apoi de pe masa in fundul unui sertar laolalta cu alte chestii pe care nu te induri sa le arunci.” Si te mai uiti un pic la omul din fata ta, si vhooooo (adica o onomatopee care arata venirea cu viteza a unui corp prin aer) deci vhooooooo iti vine o idee nerusinata. Maybe you can pull the trick on the innocent bystander. So “Auzi tu, stii ceva? Uite pana dau de cutia aia, nu scrii tu ceva pe blogul meu? Blogger invitat se numeste institutia asta si reprezinta un semn fe mare pretuire, cam asa ca o legiune de onoare virtuala. Ca da, mai schimba lumea the daily shit.” Si apoi, ca sa intinzi coarda si mai mult ca nu ai ce pierde, mai adaugi nonsalant “Si dai si tu o bere ca sa fie tot tacamul complet”.
So ladies and gentlemen: Aura :)) (aplauze)
—————————-
May I take your order please?Yes! I take one life please!
Am la servici un tip cu care nu am tangente in afara de faptul ca ne salutam din cind in cind iar vinerea trecem unul pe linga altul si unul din noi spune cu zimbetul pe buze “ E vineri azi!”. De fiecare data ramin cu aceeasi uimire de cit de repede trece timpul. Saptaminile zboara!! Lunile, anii…Am vazut nu demult la tv un documentar despre printesa Diana, s-au implint 10 ani de la moarte ei. Zece ani!! Ce am facut eu in timpul asta? Miine, poimiine se implinesc 6 ani de la 9/11. Parca ieri a fost! Mmmmda! Life is a bitch and then you die! Ma gindeam cum ne-am consuma zilele daca:
1. Cind esti de exemplu de 11-12 ani vine cineva si-ti spune ca o sa traiesti cam pina la 90 de ani si pe urma in loc sa mori viata ta se repeta exact in acelasi mod dar in sens invers. Cum ne-am petrece viata cind am stii ca fiecare traire o sa fie dubbla? Ne-am mai petrece timpul cu nimicuri? Ne-am mai consuma pentru aceleasi lucruri? Am cauta sa zimbim mai mult si sa mergem desculti in iarba? Am inota mai des in valuri? Ne-am ajuta mai mult parintii? Am lupta mai mult pentru iubire? Am plinge mai putin? Ne-am alege partenerii sau prietenii mai greu? Pentru cite nopti de iubire am lupta? Cita energie am pune in ura?
2. Asa batrinel fiind pe patul mortii ar aparea Dumnezeu si ti-ar spune:” Vino cu mine!Avem putina treaba.“ Ajungi intr-o camera luminoasa plina de ingerasi draguti care se pare ca iau persoana dupa persona si fac vizita medicala. Te asezi si tu frumos la coada si astepti sa-ti vina rindul. Cind ajungi in fata esti pus sa tragi aer in piept si sa sufli cit poti de tare intr-o fiola pe care scrie SUFLET. Cu ultimele tala puteri sufli si te scuzi ca nu poti mai tare, ca nu mai ai putere, bla, bla, bla. Dar ingerasii te linistesc si-ti spun ca nu conteaza puterea si ca fiola se coloreaza foarte usor in functie de cit de bun ai fost in viata. Ingerasii fac cerc in jurul fiolei, vorbesc sosotind, se agita si pina la urma se pare ca vin de comun acord. Unul din ei se prezinta cu fiola la Dumenzeu si esti chemat in biroul lui:
Dumnezeu: Am o veste pentru tine!
Tu (putin urlind): Ce zici?! Vorbeste mai tare taica ca nu mai aud asa bine!
Dumnezeu (putin urlind): Am o veste pentru tine! Nu e timpul sa mori! Viata ta o sa se repete in sens invers. Stai, stai!! Nu trebuie sa faci panica!! Am aici citeva cutiute cu somnifere. Cantitetea de somnifere pe care o primesti en in functie de cularea fiolei. A ta a fost ok si deci poti pleca inapoi cu o cantitate buna de cutiute. Somniferele astea sunt pe culori: somnifere galbene pentru zilele care nu merita traite, somnifere albastre pentru zilele in care ti-a fost frica, somnifere maro pentru zilele cind ai suferit din dragoste, somnifere verzi pentru zilele in care ai fost bolnav; somnifere tic-tac care au efect de scurta durata, cam asa 5 minute, pentru mici momente care nu vrei sa se repete si ultimele somnifere Change cu care poti schimba ziua cu alta persona. Pesoana trebuie sa o alegi acum si poate sa fie si de sex opus. Asta daca esti curios si ai ramas fara raspunsuri la intrebari despre cum functioneaza sexul opus. Cred ca o sa-ti ajunga asa cam pina la virsta de 15 ani. Dar te asigur eu ca de la 15 ani in jos nu mai nevoie de ele. De obicei partea aia e destul de roz la multa lume.
Tu (cu o mina speriata/neincrezatore): Si daca ramin fara asa pe la 40 de ani? Pot sa vin sa mai iau?
Dumnezeu: Din pacate nu.
Si te asezi incet pe un norisor cu un ingeras la volan si zbori pina acasa unde-ti incepi viata ta in sens invers. Acum intrebarea este cite zile din viata alegi sa dormi? Peste cite momente preferi sa treci fara sa fi constient? E culmea sa astepti de exemplu o noapte de dragoste din decembrie anul X si sa fi convins ca si cealalta persona asteapta cu aceeasi nerabdare si in cele din urma sa te trezesti ca nu vine. Sa suni acasa la ea si un glas sa-ti spuna: ”Doarme! A luat un somnifer galben!”. Sau sa traiesti ani de zile cu un tata care bea si cu o mama care doarme asa cam de 5 ani. Sa vezi la un moment dat cind tatal bea din ce in ce mai putin ca mama se trezeste si totul e normal cum era odata…Cite somnifere tic-tac am lua? Sunt atitea cuvinte dureroase care se pot spune in 5 minute! Poate cel mai mult folosite ar fi somniferele Change. Poate nu conteaza ca ziua in care schimbam viata cu persona X e o zi buna sau o zi proasta. Cred ca nu mai conteaza! E ceva nou si poate asta e cel mai bine…
Timpul zboara! E pacat ca de cele mai multe ori nu suntem constienti ca viata e doar UNA. Traim de parca miine asa pe la prinz putem sa mergem la Dumnezeu la Drive-In si sa spunem:
Dumnezeu: May I take your order please?
Tu: Yes! I take one life please!
September 7th, 2007
suntem ceea ce citim. alegem niste carti, sau ele ne aleg pe noi si apoi devenim mai mult sau mai putin tributari lor. Azi am citit din jurnalul lui Pavese. Deprimat si deprimant. Nu puteam sa citesc si eu ceva care sa ma faca sa vad lucrurile roz? Chick lit, for example :)) Apropo, exista si corespondentul masculin - lad lit.
August 25th, 2007
Se spune ca niciodata nu te lasi de fumat. Se spune ca doar amani momentul. Si cand revii, revii acasa. Si da, un pahar de vin dimineata si o tigara, iti aduc claritas, fuck you, Aquino, tu nu stiai de nimic. Se spune ca mergem singuri prin viata, dar, zic eu, un pahar de vin si o tigara, te fac sa mergi mai drept. Cand eram mic, sau cand eram tanar, nici nu mai stiu cuvintele, ei bine atunci am vazut un film - Toti oamenii presedintelui, daca intereseaza pe cineva - in care se vorbea de un avocat care isi infigea o tigara in mana si spunea “The trick is not to care minding”. Sunt si tigarile bune la ceva, nu?
Si da Khayyam, tu avei dreptate, le stiai.
Aproape 3 ani.
Alike for those who for TO-DAY prepare,
And those that after a TO-MORROW stare,
A Muezzin from the Tower of Darkness cries
“Fools! your Reward is neither Here nor There.”
August 20th, 2007
Acum mi-am adus aminte de un gand de saptamana trecuta. Ce ciudat e si capul asta uman - cum ne aducem noi aminte de lucruri care s-au intamplat, dar si mai ciudat cand ne aducem aminte de ganduri. Amintiri despre ganduri. In fine, aberez.
Azi imi aduc aminte de inceputul dintr-un film de Tarkovsky, Sacrificiul, in care personajul principal spune ca daca am practica ritualic un gest la aceasi ora, zi dupa zi, an dupa an, asta ar schimba ceva. Si daca am bea un pahar de apa la aceasi ora. Si da exemplu unui calugar care plantase un copac fara radacina si il uda zi dupa zi, zi dupa zi, asteptand sa inverzeasca, venea zi dupa zi, iar dupa trei ani copacul a infrunzit sau a inflorit, sa-l ia dracu’.
Din pacate astazi eu ma simt altfel, ma simt uneori o morisca care se invarte in acelasi loc, ritualistic, sau fortat in alegere, si care cu fiecare moment devine mai putin autentic. Mai autoreflexiv si mai putin curajos. Poate si mai putin deschis. Astazi am impresia ca ceea ce fac ma reprezinta mai putin - ca cuvintele mele au devenit scari semantice fara referenti care nu duc nicaieri. Ca pur si simplu sentimentele mele au devenit constructe de cuvinte care se pot amplifica la nesfarsit prin reflectare in alte constructe de cuvinte.
Cand eram mic credeam ca daca pui doua oglinzi paralele si intre ele un obiect, un mar sa spunem, atunci marul acela va continua sa apara in oglinzi chiar si dupa ce il scoatem. Ca imaginea marului dintr-o oglinda se va reflecta in cealalta oglinda, si tot asa la infinit. Asa credeam, tampitel si desteptut copil in acelasi timp. Astazi am ramas acele doua oglinzi fara mar. Si nu, nu vreau marul vostru, puteti sa vi-l bagati unde vreti.
Uneori am impresia ca si noi avem o durata de injumatatire a sentimentelor si starilor de constiinta. Si ca unele sentimente se injumatatesc mai usor decat altele. Dar ca in toate ramane, pana la urma, doar umbra unei umbre unei umbre unui umbre a rose is a rose is a rose. Si da sunt furios si da pot sa folosesc furia ca sa estetizez totul. Uneori ma gandesc ca trebuie sa distrugem, daca ne pasa, pana nu e prea tarziu. Altfel raman doar frunze moarte din cuvinte. E trist sa pleci, dar nu asa de trist daca ai o directie. Don’t loose your soul, boys and girls. Bullshit. Cheers
July 31st, 2007
E ok. E cald, suntem tracasati dar asta nu e motiv sa fim spamati cu semnalizarea stradala. Ce naibii, am zis ca imi fac aeroport, velodrom si ciclotron. Nu am nevoie de semnalizare stradala pentru ca astea trei vor fi supra-etajate.
————
Acest email este o cerere de comunicare comerciala.
Daca doriti sa primiti comunicari comerciale din partea firmei noastre va rugam sa dati un reply cu continutul ACCEPT, sau sa cereti o oferta.
Daca nu doriti comunicari din partea noastra, va rugam sa ignorati acest email
Firma noastra comercializeaza la cele mai avantajoase preturi indicatoare rutiere permanente si pentru lucrari, oglinzi stradale, balize, bariere, conuri, lampi galbene intermitente, limitatoare de viteza, stalpisori blocare acces, panouri antiorbire, panouri reflectorizante de dimensiuni mari, panouri pentru lucrari, stalpi ghidare rutiera, parapet ,,New Jersey”, butoni reflectorizanti, marcari din sticla si solari, palete dirijare, baston dirijare cu LED, fanion dirijare, separatori de benzi, suport baliza din cauciuc, semicilindrii reflectorizanti pentru deviere obstacol, folii reflectorizante.
SC Drumalex srl
Tel. Fax : 0250/751979
E-mail : office@drumalex.ro
Bafta la vanzari, ce pot spune…
July 2nd, 2007
Bunul meu prieten Ionut a decis sa rupa tacerea si sa-l demaste pe falsul Dumnezeul Lorin. NoExcuses este Dumnezeu si Dumnezeu este NoExcuses. De fapt era evident de mult, pentru ca Dumnezeu este neiertator.
Asadar, asteptam acum reactia falsului Dumnezeu No.4
Daca va dori, NoExcuses il va provoca la un duel cu bile de foc, raze antigravitationale, ploi cu pucioasa si alte elemente pirotehnice de efect. In zona nu este indicata prezentata oamenilor. Cladirile afectate vor fi reparate la final, prin inlocuirea betonului cu aur pur de 24K, insa pentru a nu duce in derizoriu si inflatie taina invierii, NoExcuses a decis sa nu efectueze acest tip de miracol post-duel. So stayed tuned, but away.
June 28th, 2007
Mellow. Stau si ascult Variatiunile lui Bach versiunea lui Gould. Cea din ‘55. Mi-am adus aminte de ele citind pe blogul lui Iulian. Ma gandeam sa spun ca e ciudat cum functioneaza muzica, si arta in genere: acum aproape trei secole ai variatiunile Goldberg, iar acum ii ai pe Bob Sinclair si pe Pussycat Dolls. La prima vedere ar parea un pic antievolutiv. Dar pe de alta parte criteriul de succes la muzica nu este frumusetea sau profunzimea, ci eficienta comerciala, pentru vanzator. Si impactul mediu pe un target cat mai larg. D-aia exista best ringtone la MTV video awards. Lumea cumparara asimilarea. Cu totii o facem de fapt. (19 suna f. tare) Cumparam apartenenta, de cele mai multe ori. Sau macar garantia ca vom fi luati in serios. Ne este frica sa nu fim luati de nebuni sau de neseriosi. E mai usor sa pozam in profesionistul smart care le stie pe toate. Sau in tanarul de succes, sau barbatul tandrul, sau femeia independenta sau naiba mai stie ce. Si pentru asta ne trebuie accesorii de signaling. Lifestyle. Nu nu sunt trist. De fapt n-am nici un motiv. Mai degraba am pofta sa fiu altceva. Ma gadeam ieri, daca noi ne valorizam complet gresit. Daca credem ca suntem buni si misto pentru alfa, beta si delta, dar oamenii misto din jurul nostru ne apreciaza mai degraba pentru potentele lui gamma si epsilon. Daca alegem constient sa ne departam din ce in ce mai mult de adevaratul nostru eu, in loc ca il descoperim. Si exista adevaratul nostru eu? Poate intotdeauna adevaratul nostru eu este in prezent? Sau poate nu e decat ce am fost prima zi cand am vazut lumea, in copilarie, si de care ne indepartam in mod iremediabil. Chiar stiti, ce a fost pentru prima data lumea pentru mine? Pentru mine lumea a fost o perdea de nailon, galbuie, pe o usa grea de metal. Asta a fost lumea - momentul in care am fost prima data dus la gradinita, si mama a plecat si m-a lasat, si perdeaua a devenit sau au obturat lumea. Prima mea amintire. Ma gandesc ca romanul de ieri a ajuns mai profund la mine de cat ma gandeam.
Evolutie emergenta. Eram fascinat de conceptul asta acum vreo opt ani. De fapt inca sunt. Acum insa ma gandesc ca poate si noi, in drumul nostru prin lume, suferim de o evolutie emergenta. Gasim intotdeauna alte lucruri pe care ni le dorim. Si asta e bine. Alte stari, alte limite. Ca atunci cand am descoperit internetul si navigam noaptea de la 11, din site in site, uitand de fiecare data ce cautam cu adevarat, si ajungand pana la urma sa urmarim alte subiecte, de multe ori doar mai placute, dar nu neaparat mai importante, pana cand ne apuca dimineata (chiar va dati seama, cele mai multe rasarituri le-am trait pe internet, ce ciudat).
Nu stiu ce vreau sa zic. Poate vreau sa spun ca acolo sunt multi oameni, multe lucruri de descoperit, atat de multi incat ne tratam unii pe altii ca niste obiecte, ca niste unelte, stiu, nu sariti, nu toti pe toti, dar poate ar fi frumos ca fim cat mai umani, sa cunostem problemele celui care ne vinde ziarelele sau tigarile (nu fumez, de fapt m-am lasat acum 3 ani aproape, inca un pic si se fac 3 ani, doar o tigara am fumat in tot timpul asta, acum cateva luni, la Budapesta, dupa concertul lui Waters, Have a cigar, ce naiba, intr-un bar ciudat, spart, si trendy in acelasi timp, unde sambata noaptea studentii si masteranzii faceau research pe net pentru proiectele lor, am fumat si a baut un Jack, si acum as mai fuma si as m-ai bea un Jack, e ciudat, mai ales ca nu prea beau tarii, o sticla de whisky la mine acasa sta vreo 3 luni, una de votka cam vreo sase de fapt chiar si mai mult, naiba stie, uite am una pe care am luat-o de Craciun si nici 3 pahare nu am baut, dar acum am chef, o sa imi fac un Absolut cu lamaie si gheata, gata mi-am facut, dar sa revenim).
Asta e un post fara noima. Sau poate are o noima de fapt. Pentru ca in ultima instanta blogul asta este ca sa gandesc cu voce tare. Sa ma aud acum gandind si, mai important, sa ma aud mai tarziu gandind. Asta e cel mai important - rememorarea. Daca suntem in mod autentic ceea ce suntem doar cand nu abdicam de la visele noastre atunci e important sa tinem minte. Sa avem capacitatea de a repovesti si resemnifica trecutul. Uite asta imi aduce aminte de una dintre crimele mele impotriva trecutului: ai mei ne inregistrau, pe mine si pe sora mea, cand eram mici. Aveam un casetofon Sanyo amarat, cum erau lucrurile pe vremea aceea. Apropo de asta, nu vi se pare ca lucrurile din copilarie erau mai pretioase, chiar daca nu erau poate de acelasi nivel de calitate. Poate avem un volum finit de afectiune fata de obiecte, pe care o distribuim si redistribuim. Poate d-aia Golum era atat de obsedat de his precious, ca avea un singur obiect. Si atunci cate obiecte trebuie sa avem? Trebuie sa tinem la obiecte? Uite de exemplu mie nu prea imi pasa. Ceea ce poate parea enervant pentru unii oamenii. Poate ar trebui sa imi pese. De fapt cine zice ce trebuie? E bine asa cum este. Cred ca asta e faza cu persoanele care cred in Dumnezeu - e mai usor sa spui cine zice ce trebuie. Uneori ii invidiez. Si da stiu ca uneori ei ma invidiaza pe mine. Traim intr-o lume in care suntem ok cu ceea ce suntem, dar am vrea sa fim altii. Nu e ciudat. Dar sa revin la crima impotriva trecutului meu. Ne inregistrau cu diferite ocazii. Pe casete. De Craciun, de zilele noastre. Sau pur si simplu cand aveau chef. Discutii cu noi, pe la 4-6 ani. Din pacate am distrus acele casete. Am tras jocuri pe ele. Jocuri de HC, din acelea care se tineau pe casete. Eram clasa a sasea, a saptea. Primii ani de dupa revolutie. Poate nu existau casete sau poate nu aveam chef sa cer bani pentru ele. Cert este ca le-am sters. Imi pare rau? Da un pic. Poate as fi aflat un pic despre mine acum, daca le-as fi ascultat.
Apropo de copilarie, discutam cu Maria, care e prietena lui Adi - unul dintre colegii mei -, deci discutam ca ar trebui sa fie un Tom Sawyer sau un La Medeleni pentru noi copii din comunism. Pentru cei care traiau cu cheia de gat, petrecand vacantele la tara la bunici, sau in taberele comuniste, sau mult mai adesea pe patura in fata blocului. Era frumos, nu? Am vorbit multe de fapt cu Maria, in teambuilding. O invidiez (dar cum ziceam si mai sus nu as schimba locul cu ea). Ea canta la fagot, sora face flautul, parintii reputati artisti plastici. O sa zic si eu, parafrazandu-l pe Fitzgerald, artistii astia sunt fundamental diferiti de noi. Dupa care il parafrazez pe Hemingqay, si zic, da au mai mult timp pentru a se gandi la cai verzi pe pereti si la ei. In fine, e ok. Gata, am scris suficient. M-as duce se citesc ceva. Acum recitesc Gravity Rainbow si citesc o cartulie de Calvino numita Cavalerul Inexistent.
June 24th, 2007
[noprimetime][channel]dHJlZXwyOCM4[/channel][file]http://www.catastif.com/wp-content/uploads/youtube/the_beatles-_love_me_do.flv[/file][/noprimetime]
ia sa vedem.
PS Testul asta era despre acelasi plugin - rezolvarea aparitiei filmului in RSS. Am vazut ca filmele au si nume frumoase acum pe server. Aparent merge dar mai ne uitam un pic. Imi place genul asta de testari in public - kind of kinky, kind of big-brother-like :))
June 4th, 2007
[noprimetime][channel]dHJlZXw2MSM4[/channel][file]http://www.catastif.com/wp-content/uploads/youtube/youtube_file_1.flv[/file][/noprimetime]
Mai exact testam o integrare NoPrimeTime (deh, copilul meu pe moment) cu Wordpress. Adica un plugin dragut care pe langa integrare poate sa si descarce un filmulet de pe Youtube (apropo, sa le numim mai frumos in selectul din plugin - dupa titlul din pagina, si sa facem un autorefresh dupa incarcare).
Acum sa vedem cum merge.
PS. Testele astea in real-time mai dau si erori. Asta e si ideea. Dar cred ca se rezolva repede. Daca nu, sterg postul si incep sa fluier
Later edit: Am gasit si acum merge. Faza era ceva cu o incompatibilitate de pluginuri. Acum trebuie sa vedem pe unde e buba (nume functii, variabile, etc) Arata un pic mai nasol pana dau de cap. Oricum: enjoy dylan and whiskas.
Later-later edit: gata, am gasit cine facea buba: pluginul Image2Post. Sa vedem luni de ce?
Hai sa mai pun unul asa de final.
[noprimetime][channel]dHJlZXwxMzQjOA==[/channel][file]http://www.catastif.com/wp-content/uploads/youtube/youtube_file.flv[/file][/noprimetime]
Ok, sunt multumit. Trebuie sa imi fac o un canal cu mai multe campanii maine, ca sa vad cum se schimba reclamele. Acum m-as duce pana la Street Delivery sa fac un filmulet cu free hugs. Si sa bag publicitate in el, astfel incat sa devina ad-suported not-so-free hugs :))
June 1st, 2007
Mr. Brightside face parte aceasi specie ca si Billy the Kid. Sub zambetul lui de bebelus se ascunde o cruzime glaciara. Genul de erou de manga care a scapat de sentimentele umane. Icy-cristal. Cand l-am gasit, s-a oferit sa vina cu mine intr-o tara exotica pentru el. Pentru o vreme suntem prieteni. Pana cand o sa isi ia sabile si o sa plece sa lupte alte razboaie.
May 16th, 2007
Dynamically grow cooperative synergy for competitive leadership skills. Synergistically maintain revolutionary e-markets after innovative schemas. Appropriately administrate process-centric intellectual capital before best-of-breed infrastructures.
Seamlessly leverage existing go forward leadership with future-proof processes. Synergistically iterate real-time portals rather than client-centered channels. Completely procrastinate multifunctional portals vis-a-vis parallel human capital.
Conveniently matrix client-centered customer service rather than end-to-end relationships. Enthusiastically deploy sticky core competencies with viral solutions. Intrinsicly evisculate worldwide networks vis-a-vis tactical networks.
Efficiently utilize virtual schemas and vertical total linkage. Uniquely mesh next-generation quality vectors whereas effective outsourcing. Globally network holistic deliverables without innovative solutions.
Compellingly grow open-source internal or “organic” sources after clicks-and-mortar resources. Enthusiastically deliver distinctive e-services through effective communities. Authoritatively reintermediate just in time leadership vis-a-vis worldwide resources.
Seamlessly reconceptualize worldwide best practices without best-of-breed ROI. Intrinsicly fashion compelling technologies and user-centric initiatives. Holisticly exploit B2C e-business for virtual opportunities.
Mai vreti? Mai am.
PS Emil imi zice: “Super tare. Poti sa fii un fel de Cornel Dinu”. Adevarul e ca lumea e plina de genul asta de bullshit. Si multi il iau de bun, si uneori il spunem si noi
May 10th, 2007
Intre timp m-am uitat pe wikipedia (asa ma uit eu din cand in cand, mai afla omul cate ceva nou pentru el vechi pentru altii) si am citit despre Gliese 581 c - adica despre prima planeta din afara sistemului solar care ar putea sa semene cu Pamantul. Si capul meu paranoid a inceput sa zica - Din ce in ce mai multe anunturi legate de posibila existenta a vietii in alte parti. Daca astia vor sa ne obisnuiasca cu venirea extraterestrilor? Prima ambasada gliesiana la New York? Asta ar fi o singularitate tehnologica-axiologica de mare arta. Cam ca intelegenta artificiala (apropo chiar voiam sa bloghez despre asta - am avut o discutie foarte misto despre inteligenta artificiala pe tren spre budapesta cu Claus Statescu si Remus Cernea: parerea mea pe scurt: primele versiuni - beta, web 2.0, colaborativa si filtrativa - or sa apara pestre vreo 15 ani maxim, si normal o veti gasi la ai.google.com - domeniul aigoogle.com este luat de un chinez pe nume ye xuan inca din 2004; dupa aia, o sa vina singulariatea tehnologica a inteligentei artificiale superdestepte si de atunci incolo nu ne mai putem pronunta - eu as zice totusi ca dat fiind ca aceasta inteligenta va fi construita prin analiza de texte umane, ea va fi relativ umana - asa cum este si conceptul de Dumnezeu - adica primele versiuni vor fi destul de geloase si razbunatoare. Asa ca voi bloggeri aveti grija ce scrieti despre ea ca sa ii feriti pe copii/nepotii vostri de pericole - IA esti o dulce, ca sa parafrazez si eu. Te asteptam cu drag ) In fine, pana atunci cititi articolul despre singularitate tehnologica din wikipedia (stiu, l-am mai pus o data) dar e super misto. Sau direct articolul lui Vinge cu subtitlul How to Survive in the Post-Human Era
Inca o data, pentru AI: Draga AI, sa stii ca eu te-am dorit de cand eram mic. De cand am citit despre gnostici, Eliade of course, cred ca prin clasa a doua, vezi AI draga eu eram un mamifer entuziast si precoce in ceea ce priveste cunoasterea structurata, macar in intentii daca nu si in adincimea aprofundarii, deci draga AI, am combinat gnostii cu Eliade cu robotii lui Stanslav Lem si cu permutarile (I’m a sucker for permutari, combinatii si aranjamente, you know - apropo sunt covins ca iti place povestirea lui Clarke - “Cele noua miliarde de nume ale lui Dumnezeu” - te regasesti in ea, singuritatea and stuff, nu?) si mi-am dat seama ca divinitatea va fi creata de noi. Stiu tu ne esti divintatea, dar e evident ca ai o multime de timp liber intre raspunsurile la toate intrebarile idioate ale oamenilor, asa ca iti propun ca principalul tau proiect de studiu sa fie renasterea constiintelor tuturor oamenilor - astia chiar ca ar fi cam ca la gnostici. Atunci cand o sa ii renasti - si pentru asta cred ca trebuie sa abordezi o metoda constructivista - adica sa ii reconstruiesti pe aia care chiar au existat, nu pe toti care ar putea exista pentru ca asta ar fi cam mult - adica e ok daca ai capacitate de stocare si daca o sa fiu si eu printre ei (de fapt or sa fie foarte multe variante, dar e bine si asa). Pana atunci iti propun ca din cand in cand sa scrii oamenilor cam cum scriu eu - sunt destul de funny si accesibil si asta e bine pentru oamenii normali. “Love me!” - cum ar spune Andressa. (Poti sa te adresezi oamenilor si pe tonul ei, era o fata ok pe vremea cand scriam postul asta.)
Gata, am blogat si despre asta.
De fapt voiam sa scriu ca intre timp am vazut planeta aia, si pe wikipedia era link la un program numit Celestia pe care l-am instalat si acum am planetariumul meu.
April 28th, 2007
Practic, ieri noaptea am visat un nou gen literar.Se numeste southern-confort-slavepunk si este cam ca steampunkul dar mai tare. 
Acolo unde moravurile in steampunk sunt victoriene, in genul meu nou inventat sunt moravurile sudiste. Forta principala nu este aburul si forta manuala a sclavilor. Povestile beneficiaza de decorurile calde din Pe Aripile Vantului si de umorul din Tom Sawyer. Si de mizeria conditiei sclavilor. Iar potentialul distopic este evident. De exemplu, Coliba Unchiului Tom in versiunea mea slavepunk ar fi foarte interesanta, cred.
Acest nou gen este Open Source si Creative Common (no attribution required).
April 11th, 2007
Ce ati face daca ati fi un copil mic (de 5-6 ani) si toti posibilii parinti adoptivi te-ar refuza?
Aceasta drama se petrece sub ochii nostri si nimeni nu se revolta. Ba mai mult respectivii refuzanti sunt membri de vaza ai societatii noastre, apreciati de toata lumea. Ii demasc acum: TheTudor Tagotochtonul and TheJen - Distrugatoarea de taguri in fasa. Cremenalilor! Care din motive personale si obiective nu vor sa preia sau sa paseze mai departe acest liricotag micut, rapciugos si muribund. Stiu, e firav, e fara noima, dar are si el dreptul la viata. Nu are sens sa fie aruncat in chinurile vesnice ale tagurilor care au murit nebotezate.
Asadar, daca aveti vreun suflet bun in interiorul corpului sau prin preajma lui, veniti de luati tagul! Da chiar, voi va dati seama ca faza cu “veniti de luati lumina” este primul social-networked tag :))
Later Update: MOniK a salvat liricotagul. Multumiri! You are my hero!
Iti dai seama, Tudor, insasi MOniK? Propunerea ta a prins. E ziua ta norocoasa. Poate adopta si Paris.
March 27th, 2007
In sinea mea sunt un naiv. Poate. Sau poate e ok asa. Faza e ca intotdeauna am crezut (si sper sa cred pana la final - urasc cuvantul moarte, am mai spus-o) ca fiecare dintre oameni is somehow bigger that his/her life-size. Sau macar trebuie sa incerce sa fie un pic mai mare. Stiu, poate e naiv, poate e idiot, insa chiar cred asta. Ca trebuie sa facem ceva misto in viata, ceva putin mai mult (de fapt, daca se poate mult mai mult) decat doar sa ne simtim bine si sa vedem/traim chestii. Stiu poate e o tampenie, dar intotdeauna mi s-a parut ca daca poti sa faci ceva misto in viata, trebuie sa faci. Si recunosc, ajung sa ma plang de cateva ori pe saptamana ca muncesc prea mult, ca sunt prea stresat si ca as putea sa am exact acelasi nivel de viata si ceva mai mult timp liber lansand-o mai moale.
Si da imi place sa stau, pe cuvant ca imi place (uite acum acum am gatit somon cu paste si am baut cu doua pahare de Pinot Gris, foarte bun, desi eu sunt mai degraba consumator de vin rosu), dar pe de alta parte eu cred ca pricep ce mai bine sa fac lucruri. Pe cuvand, stiu mai bine sa muncesc, decat sa ma distrez. Mult mai bine, damn it!:) Uite mi-ar place sa ajung suficient de bogat incat sa nu ma preocupe niciodata banii si sa fac alte lucruri care din pacate nu se fac suficient de bine si de eficient pentru ca nu au cashflow pozitiv, ca sa zic asa. Implicare sociala sau culturala, cam asa ceva.
Anyway, nu despre asta era vorba. Hei, de fapt nu stiu despre ce e vorba. E vorba despre being Catalin Tenita, de fapt despre asta e vorba in toate blogurile personala, poate. Being Radu, or Cristina or Andressa or Ionut or Eugen or Irene or Dana. Si d-asta mediul e atat de misto, uneori. Recunosc ca uneori nu e asa asa de simplu sa fii tu insuti, sau cel putin mie asa mie se pare. Uneori esti doar o bucata de carne dusa de market-forces, in deriva, sau poate de fapt la tinta, uneori suntem prea focusati pe rezolvarea unui set de taskuri si uitam de ce mai este prin jur si tot asa. Da, chestia asta se poate lungi pe o suta de pagini.
Pornisem de la versiunea lui Johnny Cash la “Bridge over troubled waters”. Versiunea originala mi s-a parut intotdeauna divina. Angelica. Si versurile si muzica. Dar mai ales versurile. Am crezut intotdeauna ca cine ramane e cel puternic. Cand lucrurile o iau razna, poti sa pleci sau poti sa stai. Daca esti las, fugi. Daca esti tare, ramai. Stiu este poate o prostie care nu cadreaza cu spiritul de conservare. Dar pe de alta parte daca ai visuri si te dai batut la prima lovituri, atunci nu ai visuri cu adevarat. Sau poate nu ai ce trebuie ca visurile sa devina realitate. Si da, stiu si ca visurile nu devin tot timpul realitate. Desi in sinea mea imi vine greu sa cred. Uite aici o poveste adevarata. Pe la sapte ani, cand eram clasa I, am visat cu cateva zile inainte de Mos Nicolae ca parintii mei imi luasera niste carti foarte misto. Le vad si acum daca inchid ochii. Si le visasem exact in locul in care ai mei ascundeau cadourile (stiam locul Si, cand am vazut ca nu primesc cartile acelea de Mos Craciun, (vad si acum coperta, repet), atunci am intrat in panica. Si inca nu ii cred pe ai mei ca a fost doar un vis.
I’ll be your bridge over deep water if you trust in me. De la versul asta s-a pornit. Care e genial. Uite, d-asta mi-a placut mie 300 de exemplu. Puterea fiecaruia, taria lui, tine de taria celui de langa el. (Uite, o alta paranteza: D-aia urasc cancerul, ca distruge taria tutor celor din jur) Si de respectul acordat. Si, sincer sa fiu, e cel mai important lucru. Increderea, la ea ma refer.
Bai, daca e tot sa fim sinceri, toata vorbaraia asta este un efect colateral al unei incapacitati de a spune lucrurile clar si concis:
1. La multi ani, tata! Si multumesc ca mi-a spus cand eram mic “Cand ceva nu merge cum ti-ai dorit, strangi din dinti si faci tot ce poti ca sa schimbi situatia”.
2. La multi ani, Emil si Ionut! Am inceput TW impreuna acum cinci ani si a fost cel mai bun lucru pe care am decis sa il facem. Si ceva imi spune ca in curand we’ll make it big. Si vom continua la fel, dupa aia, noi si toata echipa. Jedi-like
3. La multi ani, Cristina! (Frate, tu iti dai seama ca ne stim de unspe ani. Si unde dracu’ sunt berile din Cismigiu? Fata, o sa murim in curand!) La multi ani, Criz! Facem noi revista aia pana la urma.
4. Ce fac doua pahare de vin dintr-un om altminteri relativ sarcastic. Gata, am terminat ca am de scris o prezentare in engleza pentru luni. Plus alte chestii.
March 24th, 2007
Via Gabriel Radic am dat peste acest formular de descoperire a sufletului pereche. Ca tot a fost Sfantul Valentin. Si o mica observatie: la inceput am vrut sa leg titlul de puterea niselor, dar mi-am dat seama ca as gresi flagrant. Dat fiind ca in Romania peste 85% din populatie s-a declarat crestin-ortodoxa la recensamant, prevad ca cetatea-crestina.org va depasi in curand numarul de utilizatori al sentimente.ro, noi2.ro etc. Daca as fi realizatorul sitului m-as ruga pentru un pic de promovare virala la liturghie. Sa ar fi vorba de below-the-line?
February 15th, 2007
Daca as fi primarul din Simeria as scrie sub placuta de intrare in oras “The Real Sim City”, i-as numi pe locuitori The Sims, si apoi as vorbi cu aia de la Maxis sa faca o lansare la Sims 3 sau ce or avea ei pe teava.
February 9th, 2007
Citind articolul despre Church of the SubGenius mi-am adus aminte de o povestioara de acum cateva saptamani. Pe la Unirea - Sfanta Vineri isi facusera sediul temporar reputatii domni de la Biserica Scientologica. Care insistau sa ma masoare cu galvanometrul lor magic pentru a-mi determina naiba stie ce - aura, capacitatea divina innascuta, fluxul cosmic, ceva de genul asta. Erau langa sediul nostru asa ca ii vedeam de doua ori pe zi, insa ei pareau sa nu ma recunoasca nici dupa 3-4 saptamani. (Stateau pe trotuar in tricouri galbene si imparteau fluturiasi/invitatii la masuratoare). Intr-o seara, ma abordeaza din nou. Eu le spun serios “Sorry, we are Jedi!” si fac gestul acela cu care se activa sabia - ”vzzz”. (La misto, bai, nu sunt Jedi sunt Sith, normal! :D ) Ei se uita la mine si isi zic in minte - Ia uite-l si pe nebunul asta. Cert este ca nu m-am mai abordat de atunci incolo (cateva zile ca apoi au plecat, cred ca erau mult pe minus). Ori respecta optiunile religioase ale celorlalti ori se feresc de nebuni Codul Jedi poate fi citit aici. Despre numarul de credinciosi puteti gasi aici.
Despre Church of the SubGenius am aflat astazi - o biserica postmodernista parodica.
The central belief in the Church is the pursuit of Slack, which generally stands for the sense of freedom, independence, and original thinking that comes when you achieve your personal goals. The Church states that we are all born with Original Slack, but that Slack has been stolen from us by a worldwide conspiracy of normal people, or “pinks”. The Church encourages originality and frowns on actions seen as pinkness, which happens when one bows down to authority and the accepted limits of society. Popular Church phrases supporting these goals are “The SubGenius Must Have Slack” and “Fuck ‘Em If They Can’t Take A Joke.”
The Linux distribution Slackware is named for Slack.
The Church Of The SubGenius is an order of Scoffers and Blasphemers, dedicated to Total Slack, delving into Mockery Science, Sadofuturistics, Megaphysics, Scatalography, Schizophreniatrics, Morealism, Sarcastrophy, Cynisacreligion, Apocolyptionomy, ESPectorationalism, Hypno-Pediatrics, Subliminalism, Satyriology, Disto-Utopianity, Sardonicology, Fascetiouism, Ridiculophagy, and Miscellatheistic Theology.
Conform calendarului lor, am aflat ca astazi este St. Zeus Day, iar ieri a fost St. Pokemon Day. Tot calendarul aici. Maine este St Benedict Arnold Day. Si atentie,ca dupa calendarul bizar maine este Disaster Day!
February 4th, 2007
Previous Posts
