Catastif eu sunt catalin tenita

Categoryamintiri

Lupii mei

Ea avea vreo 29 de ani, o fetiscana subtire si bruneta. Eu aveam vreo 5. Dormeam in patul mare. Langa picioarele ei. Si-a pus picioarele langa capul meu. (Cu degetele cam zbarcite – in copilarie ii fusese frica ca parintii nu ii vor mai lua pantofi daca spunea ca ii sunt prea mici. Sau poate e o mostenire genetica, ca si eu am degetele de la picioare cocosate.) – Astia sunt lupii tai, sa tii minte. Nu ai de ce sa iti fie frica in viata. Picioarele mele lupi te vor apara tot timpul. Trebuie doar sa te gandesti un pic la ele. Si de atunci imi plac lupii. Si cred ca trecem prin viata...

1000 de cocori (2)

… credeam marti, acum 2 zile, ca plec la o intalnire si apoi imi continui repede povestea peste cateva ore. Intre timp am fost plecat la vreo 7 sau 8 intalniri si am fost asa de ocupat incat orele s-au facut zile. Si intre timp l-am visat pe Emil. Azi-noapte. Eram intr-o sala frumoasa, era un fel de receptie, eu cu Anca, el cu o fata frumoasa si mai ales zambitoare, surazatoare, debordand si el si ea de o fericire pe care o simteai de la distanta si eram fericit pentru el, eram fericit pentru ei, erau indragostiti pana in varful degetelor. Dansau si isi zambeau tot timpul. Si m-am...

1000 de cocori (I)

Cu cateva zile inainte sa fi murit Emil (ce dureros e sa scrii cuvintele astea), terminasem O mie de cocori  de Yasunari Kawabata. Lui Emil ii placeau japonezii. Era spiritual un japonez. O katana curata. Un om profund si discret, fara pic de stridenta. Si a urcat pe Fuji. Pastra foaia de ceapa cu care urcase acolo, la un teambuilding al unui client, si in zilele ploiase de primavara, cum ar fi fost cea de azi, venea cu ea la munca. Emil tinea intr-un fel aparte la lucruri. Mono no aware, cum zic japonezii. Le semnifica. Le dadea un sens unora dintre lucrurile din jurul lui, nu mai erau...

O clipa

A Moment’s Halt — a momentary taste
Of Being from the Well amid the Waste —
And Lo! the phantom Caravan has reach’d
The Nothing it set out from — Oh, make haste!

 omar khayam

poveste din primara

Cand eram mic, prin clasa a II-a sau a III-a, probabil, eram suparat, dar extrem de suparat, cand tovarasa invatatoare ii dadea colegei Daniela 10 la muzica, iar mie doar 9. Cum se putea asa ceva?  Eu cantam mult-mult mai frumos, eram perfect convins.
Daniela a ajuns soprana si profesoara de canto, mai apoi.

Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Scurte RSS

More »

Archives

Profile social media