Catastif eu sunt catalin tenita

Categorygand

seminte (cocor 2)

Am mancat o rosie mare si buna. Si mi-am adus aminte de obiceiul tatalui meu de cand eram mic, de fapt doar o vorba – caci nu cred sa se fi concretizat nimic vreodata –   de a tine semintele unei legume (rosii sau pepene). Le strangea zicand ca trebuie replantate. O amintire din copilaria mea, o reminescenta din copilaria lui de la tara. Si mancand rosia aia, dupa ce citisem The Windup Girl saptamana asta, mi-am zis in joaca ca ar trebui sa colectionez si eu seminte, asa cum colectionez carti. Fireste, nu o sa se concretizeze nimic. Dar pe de alta parte, poate deja traim intr-un...

post din post

Ma intreb daca postumanismul de tip Kurzweill (adica apostolic, escatologic, implicat, spune-i cum   vrei) e cumva derivat din postmodernitatea grasa, saturata, lenesa a suburbiilor, asa cum o descrie Ballard, de pilda (sau si Baudrillard, de fapt). Cu alte cuvinte daca leneveala asta in care timpul se staticizeaza, nu implica un fel de eternizare dezirabila (prin mijloace magice, tehnologice etc). Poate e un continuum de gandire intre suburbia protectoare a anilor ’50 in care s-au nascut baby-boomersii, new age-ul si nemurirea sufletului din anii ’60-’70 in care si-au trait...

nomazi simbolici

Referitor la desteptarea Romaniei, eu sunt mai mult decat usor sceptic. Pur si simplu cred ca e o cauza pierduta, cel putin pe termen mediu. Si asta nu din motive pur economice, ci in primul rand din pierderea sperantei. O arata faptul ca oamenii isi amenajeaza din ce in ce mai mult existentele facand abstractie de zona publica sau plecand cu totul din tara. Asta imi aduce aminte de un episod dintr-un documentar BBC clasic, “Ascent of Man”, in care realizatorul  – Jacob Bronowski – vorbeste de incapacitatea popoarelor nomade de a cladi civilizatii. Cam asa si cu noi...

tod und leben

Voiam de mult sa scriu postul asta. Sau mai precis voiam sa scriu niste ganduri ilustrate cu pictura asta, pentru ca in alte vremuri as fi scris ceva diferit. Voiam sa scriu de cand s-a nascut Daria, cred. Voiam sa scriu despre continuitatea asta a vietii. Despre “Catalin Tenita, tata”, asa as fi numit postul, insa acum nu mai stiu care este esenta postului, asa cum stiam atunci, asa ca ii voi da probabil numele tabloului, in germana, nu in romana, si cu litere mici, pentru a nu se intelege ca vreau sa emit vreo cugetare profunda despre viata si moarte, nu ma pricep la cugetari...

de dimineata

Ma uit la la “Tears in the rain” si aproape ca mi se face pielea gaina, si stiu ca e o fraza adevarata si apoi stiu ca nu, pentru ca ma gandesc la mogaldeata mea, a noastra, care doarme linistita in patutul ei, care se va trezi cu un zambet de placere totala ca exista, zambet cum doar bebelusii au, si stiu ca e ceva dincolo de egoul nostru, ca nu ne pierdeam chiar ca lacrimile in ploaie, sau de fapt e irelevant ca ne pierdem, ca ramanem in memoriile celor dragi, si asta e cel mai important, clipele alea care ne vin in minte tot timpul, care inseamna mult si pe care trebuie sa le...

Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Archives

Profile social media