Posts filed under 'Romania'
Mi-a fost sa aud cateva povesti interesante in zilele astea:
1. Cica, acum o saptamana, un redactor din Radio a vorbit despre traditiile din Bucurestiul interbelic, una dintre ele fiind datul cu saniuta prin Cismigiu. Conducerea Radio a primit o scrisoare oficiala de la Senat in care se cerea sa i se taie respectivului dreptul de a face emisiuni. S-a facut sedinta si omul s-a ales doar cu un perdaf. Saniuta fuge,nimeni n-o ajunge.
2. Astazi sloganul lui Gioana de la mitingul PSD a fost “Raluca, este sarbatoarea ta”. In vechea traditie a folosirii mortilor in scopuri electorale.
Nu-mi plac vandalismele, nu am nimic cu social-democratia ca institutie, insa am cu marsavia. De aceea va propun un google bombing, sau doua 
Prostanac
Saniuta
May 1st, 2007
In timp ce mancam mi-a cazut privirea pe urmatorul text din brosura de Pasti de la Carrefour:
” Pentru orice ceas de minim 149.99 RON cumparat veti primi cadou o iconita argintata”. Promotia era la marcile Atlantic, Festina, Pierre Cardin, Casio, Orient, Timex.
Intrebare: Ce trebuie sa cumperi ca sa primesti cadou un Ganesha aurit. Dar un cerc de hola-hop? Dar o foarfeca-ghilotina sau un scripete?
Nu neg rolul important al credintei in viata unora, desi sunt agnostic, insa imi este dificil sa inteleg care e legatura intre ceas de mana si icoana.
April 26th, 2007
Confesiunile unui barbugiu, bisnitar,hot din masini, tepar. Poate o facea anti-sistem. O forma de dizidenta prin infractionalitate. Intre timp a ajuns un reprezentant al natiunii romane - deputat, membru al comisiei de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
Un efect direct al votului pe liste! Sau poate cine stie, si daca s-ar vota uninominal, domnul Iosif (infractor nepedepsit) ar putea merge intr-o circumscriptie cu procentaj mare de infractionalitate.
Sper sa am timp sa raspund articolului doamnei Cretu cu privire la rezultatele benefice ale votului pe liste. Pana atunci sa cugetam asupra transformarilor morale pe care le poate suferi cineva de-a lungul timpului. Poate Dan Iosif va fi si sanctificat dupa moarte.
April 26th, 2007
La invitatia doamnei (euro)deputat Gabriela Cretu, am scris un post pe blogul dansei despre votul uninominal. Ii multumesc pentru gazduire si va invit sa va exprimati si voi opinia, daca aveti chef. Fireste, majoritatea clasei politice este pro-lista din motive de autoconservare, insa daca suficiente voci vor fi pentru vot uninominal in societatea civila, poate se va ajunge pana la urma la adopatarea acestei masuri care poate primeni/legitima/spala de pacate clasa politica.
Cred ca o dezbatere de idei, calma, pe un ton rational, ar fi foarte potrivita ca o contrapondere la ce se intampla in arena politica. (Cel mai bine, expimati-va ideile pe blogul dansei; poate in felul acesta vor vedea si alti politicieni iar cuvintele voastre vor avea mai mult impact. Sunt convins ca nu sunt citit la nivel inalt si nici nu-mi doresc de fapt).
April 25th, 2007
Probabil cunoasteti povestea deja. A circulat astazi pe email. O femeie de 29 de ani, Raluca Stroescu, manager intr-o firma de audit, care a murit de prea multa munca. Sau aici.
Sigur, poate acesta este un caz dintr-o suta de mii; exista atatia care nu ajung chiar acolo, insa chiar si asa nu pot spune ca ei au o viata normala. Si nu ma refer la cei care aleg stilul asta de lucru din proprie intiativa. Sau poate ca toti aleg. Sau poate ca nimeni nu alege, nu?
In fine, uneori ma gandesc ca poate cresterea economica, progresul real din jurul nostru e ceva malign - poate chiar traim intr-un peisaj de cosmar din Matrix in care fiecare dintre noi este imbuteliat pentru a genera un dram de energie electrica. Cumparam bani cu timpul vietii noastre, apoi cu bani cumparam prostioare pe care le aruncam sau le schimbam pe alte prostioare mai performante ori cu plasticul mai bun. Sau am vrea sa cumparam senzatii (voie buna, calatorii, intalnirii cu prietenii) insa uneori suntem asa de obositi incat vegetam cu berile in fata. Sau vorbim de ce am facut azi la munca sau ce ne asteapta maine. Sau daca nu vorbim, suntem cu gandul la asta.
Si zau, nu ma plang, ca mie imi place genul asta de viata (?), dar sunt unii care nu au incotro. Imi spunea cineva ca in Japonia oamenii nu isi iau concediu pentru ca se uita in jurul lor si asteapta ca ceilalti colegi sa isi ia concediu intai. Circularitate. Spirala fatala.
Ma duc sa citesc o carte. Si sa nu ma gandesc la nici un lucru grandios sau presant sau cu potential comercial.
PS Ai fost o proasta, Raluca, sa stii de la mine! Ai ingrasat niste cururi care merg la coctailuri, citesc Wall Street Journal pe hartie si poarta costume si cand se scoala din pat ca sa mearga la buda (asta cand nu poarta pijamalele de matase) Niste oameni care acum se intreaba cum ies din situatia asta de bad PR folosind procedurile de crisis management sau ce se va intampla cu proiectele tale ongoing sau pending.
April 24th, 2007
Basescu nu e presedintele meu. L-am votat, dar suntem firi prea diferite ca sa fie presedintele meu. Sau cel putin imi place sa cred asta. Nu stiu sa danzez manele, nu stiu sa fiu popular, nu stiu sa fiu gigolo de cartier. Daca ma enerveaza cineva, se vede foarte usor. Daca ar fi candidat impotriva unui intelectual cinstit nu l-as fi votat. Insa intelectualul cinstit si rafinat din piesa era Nastase.
Mai mult decat atat, PD-ul mi se pare un partid de securisti. Aripa eficienta a securitatii. Fara vreo doctrina clara. Fara oameni. Dar i-am votat si pe astia. De fapt, in capul meu am votat liberalii din alianta DA. Nu pentru ca ar fi mai breji, ci pentru ca eu cred in liberalism (de fapt cred in libertarianism, dar asta e prea departe). Din pacate, liberalii nostri nu cred neaparat in liberalism. Cred in real politik, ce mama dracului.
Astazi este suspendarea. Nu tin cu Basescu nici azi, si sincer sa fiu nu as varsa o lacrima daca si-ar rupe gatul in carciuma. Pe de alta parte genul asta de deal cum este supendarea este o mare porcarie. Suspendarile presedintilor functioneaza doar in cazuri de extrema necesitate, cand s-a incarcat ordinea constitutionala in mod fundamental. E cazul la noi? Sincer, nu cred.
La noi, aceasta suspendare este configurarea unei aliante politice - o parte a intelegerii intre PNL si PSD. Cine pierde? Pierd alegatorii PNL-ului, in primul rand. Liberalismul ca doctrina politica.
Faza nasoala este ca se poate naste un precedent constitutional. Se poate ajunge la o regula. Cand se schimba majoritatea parlamentara (oglindita si in guvern) incercam sa il dam jos pe presedinte. Ceea ce inseamna ca pana la urma presedintele va trebui sa fie doar pe post decorativ. Nu ca asta ar fi rau. Rau este modul in care se actioneaza.
A, si inca o chestie. Facem pariu ca nu va exista vot uninominal la urmatoarele alegeri? E prea periculos sa tinem minte pe cine am votat (sa-i putem urmari averea, chipul, activitatea).
PS. S-a votat. Cat de putini oameni rectilinii la liberali, sincer.
April 19th, 2007
A venit primavara, am observat de dimineata mergand pe jos la munca. Pe langa pomi cu flori, am vazut:
1. Doua bucati gentlemani imbracati la costum+cravata+tot dichisul, in interiorul unei camionete Toyota Hilux spalata si lustruita. Nu mie clar daca cei doi erau doi fermieri ferchesi care mergeau la un targ de animate si urmau sa incarce ceva oi in spate, sau daca uzantele in materie de business cer ca acum sa vii cu o camioneta. Bull-bar included, of course. Faza tare e ca dupa zece minute am vazut alt Hilux, cu alt domn in costum la volan. Dansul era mai intelectual, purta si ochelari cu rame aurii.
2. Cand sa trec interectia aia Mosilor-Ferdinand, o masina neagra (cred ca un Pasatt model mai vechi) s-a infipt frumos pe trecere. Ocolind-o am vazut ca avea girofar inauntru si permis cu “Senat”. I-am facut semn soferului si distinsului domn din spate sa dea mai in spate. Distinsul domn din spate, fie senator al Romaniei, fie membru de vaza al aparatului administativ (slujbas public, in ambele cazuri), s-a oprit din discutia cu soferul si m-a injurat frumos cu toata gura. Va multumesc, domnule functionar public/demnitar. Asa trebuie sa faceti cu mojicii care se cred ei destepti.
Basescu, Becali si JR, barbati puternici, inteligenti, sarmanti, cu umor sanatos. Avem nevoie de ei.
March 14th, 2007
Cand citesc genul de chestiii ca “Particularii - siliti sa inchirieze locuintele nemobilate pe nu mai putin de 5 ani” ma apuca pandaliile. Am votat niste liberali si ne-am alesc cu niste idioti care nu inteleg nici cat un tanc de 7 ani libertatea contractuala si dreptul de a dispune cum vrei de lucrurile care le posezi. Iar faptul ca vin cu exemplul ca si in Franta e la fel e de o cretinatate infioratoare. Franta nu e renumita pentru dinamicitatea economiei. Ei se plang ca sistemul e prea anchilozat si trebuie reformat, iar noi vrem sa imprumutat de la ei tocmai chestiile de care ei incearca sa scape.
E dreptul fiecaruia sa intre in contractele pe care le vrea, cum vrea. Iar faza cu protejarea intereselor celor grei de cap e superbullshit. Sa le protejeze interesele printr-o educatie mai buna, nu printr-un sistem hiperpateralist care limiteaza liberatatile economice.
Si tot apropo de asta mi se pare la fel de idiot salariul minim pe economie segmentat pe nivele de studii. Atat pentru ca creaza doua tipuri de discriminari: intre cei cu studii si cei fara studii fara sa tina cont de valoarea care o produc, cat si intre angajatii cu studii din sectorul privat (minim 900 ron) si cei de la stat (minim 350 ron, cred).
Si tot legat de asta mi se pare foarte ingrijoratoare practica generala de raportare a salariilor nete. Foarte multi angajati habar nu au cati bani dau ei la stat luna de luna. Aproape cat iau in mana. Daca ar stii, ar avea alte pretentii de la guvernantii nostri. Ar intelege mai bine ca fiecare dintre noi dam o mare poala de bani pentru niste servicii publice excrecabile. Si poate ar mai disparea din coruptie si din gestionare complet defectuoasa a banilor. Asa pe multi ii doare undeva - Lasa ca ii da angajatorul. Oameni buni, sunt de fapt banii vostri pe care ii munciti minut de minut. Angajatorul ii plateste, insa din munca si din buzunarul vostru. Deci e important sa va intereseze unde naibii se duc.
Daca punem TVA-ul, am impresia ca se munceste mai mult de jumatate din zilele anului pentru ca niste oameni destepti sa se gandeasca la binele nostru si sa dea aceste legi superinteligente.
Sunt liberal, insa sincer mi-e scarba de aceasta coalitie care se pretinde de centru-dreapta, fiind fapt aceiasi paternalisti vicleni care nu fac nimic pentru dezvoltarea potentialului uman. (Daca ar fi sa acceptam o functie legitima a statului nu-foarte-minimalist, ar fi aceea de a sustine dezvoltarea potentialului uman - educatie, parcuri, recreere - si apararea acestuia - siguranta.)
So, pe scurt: imi vine de multe ori sa emigrez nu in Congo, ci intr-o tara cu adevarat liberala. Ii urasc si imi vine sa ii strang de gat de fiecare data cand se baga in economie. Pentru ca, dupa ce ne rapesc jumatate din an prin taxele prost gestionate (nu am nimic cu colectarea taxelor, ci cu transparenta colectarii, cu posibilitatea de optare pentru asigurarile de sanatate/de pensie, si mai ales cu proasta folosire a banilor colectati), deci dupa ce ne rapesc jumatate din an, vor sa o paradeasca si pe cealalta prin masurile de Big Brother idiot care stie ce e cel mai bine pentru toata lumea.
Later update: Mi s-a parut tare ce spune un chirias in comentariile articolului:
“Eu am fost toata viata un chirias, si, cu siguranta, voi ramane si in continuare. Desi guvernantul cu nume de tembel sustine ca imi face un serviciu, imi va face foarte mult rau, deoarece imi va fi MULT mai greu sa gasesc ceva convenabil de inchiriat, si la preturi semnificativ mai mari, caci proprietarii vor trebui sa-si acopere o parte din riscuri prin chirii mai ridicate. Din cat e lumea de larga, nu s-a putut inspira decat de la comunistii de francezi, idiotul dracului …”
Tot e bine ca oamenii inteleg ca interventia statului in chestiile astea e o mare aberatie.
March 10th, 2007
Cum va ziceam, m-am gandit sa acoper alegerile parlamentare europene printr-o serie de intrebari adresate celor care vor candida pentru frumoasele salarii de 18.000 euro . Voi incepe cu Remus Cernea, pentru ca il cunosc de vreo 12 ani si pentru ca avem idei comune. Dar asta nu inseamna ca nu inseamna sa fiu obiectiv. Mi se pare insa mult mai cinstita optiunea de a-mi declara simpatiile antebellum. Cam asa fac si ziarele americane in campania electorala. Nu exista impartialitate totala, dar poate exista obiectivitate. Asadar, din punctul meu de vedere ma avantajeaza o putere politica cu adevarat liberala, care sa incurajeze investitiile (taxe mai mari pe consum si mai mici pe munca), care sa favorizeze patura de mijloc, etc.
Deci la treaba: primul interviu e Remus Cernea. A doua persoana pe care o am in vizor este Gabriela Cretu ot Vaslui/PSD. Apoi trecem la PD si PNL. Pe cine imi recomandati de la Romania Mare? BTW, formulati si voi intrebari daca aveti timp/chef.
La Remus am avut 5 intrebari. Mi-a raspuns la primele doua, mi-a zis ca va raspunde si la celelalte (le voi lista aici pentru transparenta).
Catastif: Esti pletos, nu te-am vazut niciodata la costum, nici la sacou (daca stau bine si ma gandesc nici la o camasa bagata in blugi, desi ne stiim de vreo 12 ani). Tricouri all the way. Ti se pare ca a venit momentul sa treci in tabara cealalta? Nu era mai bine sa ramai un ongist si sa lasi oamenii seriosi sa se ocupe de politica? Sau o sa te imbraci la costum daca castigi?
Remus Cernea: La costum si cravata nu ma voi imbraca niciodata. In primul rand pentru ca nu imi place costumul iar cravata mi se pare, pe langa faptul ca nu are nici o utilitate reala din punct de vedere vestimentar, un vestigiu caraghios de imbracaminte asemanator jobenului de demult. Cred deci ca va disparea nu peste mult timp.
Cel mult sacou voi purta candva, asa… ca o concesie eventuala facuta publicului pretentios in privinta imbracamintii, dar ma mai gandesc daca voi face sau nu acest compromis…
Mai mult… costumul este un soi de uniforma care nu se justifica decat din ratiuni de eticheta. Dar cred ca si aici vor trebui acceptate in curand schimbari. Chiar si eticheta si manierele sufera modificari in timp. Cred deci ca si “tinuta oficiala” va trebui sa accepte o mai mare diversitate. Eu unul ma voi bucura daca voi fi printre aceia care vor exercita presiunile necesare unei asemnea schimbari.
Cei care astazi insa te judeca dupa imbracaminte si care ar considera ca daca nu port costum inseamna ca e ceva in neregula cu mine DIN ACEST MOTIV, i-as invita sa se gandeasca la faptul ca mai toti aceia care au devalizat banci care au furat din banii publici sau care s-au divedit incompetenti in functiile de conducere pe care le-au avut, au purtat costum si cravata. Asadar costumul este departe de a reprezenta un indiciu cu privire la cinstea si competenta unui om. Prefer de 1000 de ori un tricou cu o trupa rock faina decat un costum de genul celor purtate politicienii romani…
Cat despre plete, nu intentionez sa ma tund. Nu vad nici un motiv pentru a o face. Mie imi place parul lung, atat la femei cat si la barbati, deci din considerente estetice am motive sa nu ma tund si nu o voi face indiferent de “sfaturile” pe care le tot primesc in acest sens. In plus imi asum si conditia de iubitor al muzicii rock. Merg la multe concerte, acest gen de muzica face parte din viata mea, imi place nonconformismul, spiritul rebel, sensibilitatea, bogatia de idei muzicale, indrazneala, libertatea si spiritul critic pe care marile trupe rock le degaja.
Rockerii sunt de multe ori priviti rau de multi oameni tocmai pentru ca in acest gen de muzica exista o doza de revolta si de nonconformism care pe unii am observat ca ii sperie pentru ca nu incearca sa inteleaga si pentru ca au o anumita tendinta catre conformism. Unii nu au cultura muzicala si puterea de intelegere a muzicii rock, o muzica dificil de cantat si de compus, o muzica de regula necomerciala. Dar chiar si aceia care nu agreeaza acaesta muzica sau care o cosidera “prea zgomotoasa” ar trebui sa observe ca majoritatea baladelor de mare succes sunt creatii tot ale unor trupe rock “suparate”…
E drept ca exista si aspecte mai putin laudabile in comportamentul unora dintre rockeri, dar nu voi intra acum in aceasta discutie. Oricum ma consider un rocker usor… atipic: nu beau, nu fumez si nu ma droghez. Incerc sa iau ceea ce mi se pare cu adevarat bun din acest fenomen social care este rockul.
Faptul ca intru in politica nu ma face sa trec in tabara politicienilor cu care ne-am obisnuit. Dimpotriva incerc sa duc in dezbaterea politica si in arena publica acea “critica din strada” si obiectiile multor tineri care fac efortul sa gandeasca cu propria minte fata de felul actual de a face politica.
Daca totusi voi fi vazut vreodata la costum si cravata va fi semnul ca ceva pe care il consider pretios in mine s-a frant si ca am facut pactul cu ceea ce critic si resping acum…
Catastif: Rocker pletos, satanist, mason, kagebist care vrea sa alieneze spiritul neamului. Cred ca ai avut si alte catalogari. Mi-ai placut aia a unui deputat, imi scapa numele, care zicea ceva de genul “nu o sa-l las pe Cernea sa-l injure pe Dumnezeu” - cred ca erau si altele mai savuroase. Ai la activ destule actiuni protestare/disruptive. De ce faci chestiile astea? Si ce ai facut constructiv? Daca oamenii or sa zica ca e doar spiritul de fronda la tine?
Remus Cernea: Dl. deputat Nicolae Paun, Presedintele Comisiei pentru Drepturile Omului din Camera Deputatilor a facut pentru o revista respectiva declaratie. Tot domnia sa, mi-a marturisit intr-o discutie privata, dar la care asista si un ziarist de la RFI, ca ar fi de acord sa vina sa cante in Romania si o trupa precum AC/DC, dar numai daca… isi schimba versurile!!! pentru a nu cadea sub incidenta art. 13 din Legea cultelor.
Eu nu imi propun neaparat sa fac ceva “disruptiv” si protestatar. Imi propun insa sa militez pentru niste valori.
Iar atunci cand aceste valori sunt amenintate de decizii abuzive ale autoritatilor, nu pot sta cu mainile in san. Insa cauzele pe care le-am sustinut au fost intotdeauna argumentate foarte serios rational si juridic. Cine m-ar acuza de teribilism sau de fronda gratuita ar trebui mai inainte sa ia in calcul faptul ca am castigat un proces cu Ministerul Culturii si Cultelor in privinta amplasarii Catedralei Mantuirii Neamului in Parcul Carol. Iar persoanele care au sustinut protestele si campaniile civice derulate pana acum au facut-o in virtutea unor considerente care tin tocmai de apararea unor principii si valori democratice fara de respectarea carora Romania ar fi intr-o situatie si mai grava decat in prezent. Mai toate actiunile pe care le-am purtat au reprezentat reactii civice fata de abuzuri ale autoritatilor. Nu a fost vorba de proetst anarhic sau de revolta fara o cauza…
Iar atunci cand reusesti sa impedici un abuz sau sa militezi cu un anumit impact mediatic impotriva unui abuz, nu faci doar sa protestezi. Exista si o latura pozitiva de afirmare a unor valori. In plus, prin insusi faptul de a milita de pe pozitiile societatii civile este de la sine inteles ca nu ai cum sa iti faci auzita vocea decat presand cumva asupra autoritatilor.
Temele destul de delicate pe care le-am abordat pana acum - antinationalism, pacifism, separarea statului de biserica, apararea libertatii de constiinta si a libertatii de exprimare sigur ca pot starni si reactii adverse. M-am obisnuit sa fiu atacat la persoana, insultat, amenintat… Sunt constient ca exprimand anumite puncte de vedere poti starni mania si ura unora. Dar asta este viata, nimic nu poate fi schimbat fara o anumita lupta, fara un anumit conflict cu forte care ar dori sa traga lucrurile intr-o alta directie. In ce ma priveste intotdeauna am mentinut opiniile mele si luarile de pozitie in cadrele unei dezbateri de idei, de viziuni, de argumente, care tine de esenta democratiei. Niciodata nu mi-am insultat adversarii de idei si am incercat sa mentin un nivel de respect si de civilitate.
Intrebarile restante: (sper ca Remus sa imi raspunda zilele viitoare)
3. Dupa cum stii, Parlamentul European nu are mari puteri in fapt. Comisia e locul unde se iau hotararile, de fapt. Parlamentul European nu are initiativa legislativa. Ce o sa faci tu acolo? Iti propui sa arzi menta pe banii contribuabilor, sa te mai duci la un concert sa mai bei un suc - ca bere, vin sau alte d-astea tot nu bei, chiar asa de ce?
Sau ai si un plan concret? Ce o sa faci tu pentru mine? De ce sa te votez? De ce sa nu stau acasa in duminica aia?
4. Ai putine sanse. E greu sa strangi o suta de mii de semnaturi. Lumea nu se mobilizeaza. Lumea e sceptica. Ce o sa faci dupa ce o sa pierzi? Si care e faza cu Partidul Reformist? La ce e bun inca un nou partid?
5. Uite ca mai am una de final: De ce ai fost membru UDMR? Si de ce vii acum si ne ceri voturile? Nu ar fi mai bine sa candidezi in Ungaria?
March 2nd, 2007
Libertatea de constiinta este apanajul intelectualului dezaxat.
In trecut totalitarismul te tortura fara sa fie tolerant, azi vrea sa te piarda in multime fortand omul la toleranta.
Daca spiritul ignar ma va crede adeptul teocratiei, atunci scuzele sunt acceptate, caci ignarul e imun la adevar. Nu sunt nici pe departe adeptul teocratiei, dar nici nu ma inchin cu doua maini la “valorile democratiei”.
Secta Flower-Power Children nu a rezistat decat o vara, iar marxismul numai cateva decenii.
Noua utopie a multiculturalismului si a libertatii de constinta aplicata impotriva spiritului religios va sucomba mai devreme sau mai tarziu spre dezamagirea acelui tip de om care crede ca el si numai el preceda firescul si normalitatea.
La un moment dat este citat un blog in care se aduc cateva “argumente” in defavoarea Legii Cultelor care pe mine m-au uimit pana la inlemnire. Se spune acolo ca un cult se poate manifesta liber in virtutea libertatii individuale si de constiinta. Adica orice grupare psiho-maladiva ce se intemeiaza pe capacitatea insului singuratic, si nu pe sustinerea unei colectivitati care sa garanteze legitimitatea cultului, trebuie sa fie recunoscuta de catre stat drept cult. In acest sens ar trebui sa meditam putin asupra cauzelor psiho-maladive (narcomanii, homosexualitatea, alcoolicii, maniaco-depresivii, psihopatii, schizofrenicii, etc.) ale unor secte de sorginte New Age-ista din SUA ce actioneaza dupa sloganul “sa gandim global si sa actionam local” si apoi sa vedem daca vrem cu adevarat ca legitimitatea unui cult sa rezide in individul singuratic.
Cateva extrase dintr-un post foarte extins (si documentat) al lui Ilie Giuliano despre Legea Cultelor.
Pentru ca Ilie spunea ca viitorul trebuie sa fie prelungirea trecutului (asa cum neamul este comunitatea celor vii si celor morti, nu?) m-am gandit sa decorez cu o poza de la trecerea in nefiinta a doi viteji cazuti in lupta impotriva comunismului ateu.
PS. De ce am pus link la postul lui Ilie? It made my day! Am ras de n-am mai putut. Desi e trist, daca stau sa ma gandesc. Inteligenta pusa in slujba aberatiilor fundamentaliste. Din pacate asa a fost intotdeauna. Si cel mai tragic este ca multi au cazut in capcana asta din inocenta si sincera credinta. Din dragoste de absolut, nu de bani.
In plus, ceva imi spune ca eu si Ilie suntem din acelasi karass (A group of people who, unbeknownst to them, are collectively doing God’s will in carrying out a specific, common, task. A karass is driven forward in time and space by tension within the karass. ), cum zice Bokononismul lui Vonnegut (alt dezaxat fara principii).
February 27th, 2007
Am vazut pe la pranz ca Andreea mi-a dat o leapsa mai ciudata: ce calitati cred ca m-ar recomanda pe mine ca pedagog?
La momentul acela as fi vrut sa spun ca intr-o lume mai asezata mi-ar fi placut sa fiu profesor. Ca am ce trebuie pentru asta. Si intr-adevar cred ca pot sa inflacarez cand sunt inflacarat si pot sa fiu relativ clar daca e cazul.
Acum insa, dupa cateva ore, imi dau seama nu as fi un profesor bun. As fi probabil prea inconstant. Pentru ca nu imi place sa repet acelasi lucru in aceasi forma. Af probabil un profesor rau. Pentru ca nu suport nici prostia, nici mediocritatea. Si oricat de buni la suflet am fi, lumea e compunsa in proportie destul de mare din oameni prosti sau mediocri. Sau lenesi sau dezinteresati.
Stiu, unii vor spune ca sunt asa din cauza profesorilor. Si ca un profesor bun razbate prin zgura societatii crude la sufletele pure ale copiilor. Ca in Dangerous Minds :)) Eu nu cred asta. Cred ca munca profesorilor (cel putin pana la nivelul liceului) nu are nimic sclipitor. Inseamna sa te lupti cu o clasa care in proportie de 80% nu este interesata de ceea ce predai tu si sa incerci sa razbati la restul de 20%. Merita? Poate da, poate nu. Eu sunt sceptic.
Intr-o lume mai asezata mi-ar fi placut sa fiu cercetator, scriitor, vorbitor, dar nu profesor. Nu mi se pare suficient de interesant.
Voua?
February 25th, 2007
Ca tot ziceam eu ca mor dupa filmele eroice (I’m a boy) si dupa temele sonore (gen Razboiul Stelelor si altele similare), dupa catarsisul prin violenta mai mult sau mai putin simbolica (probabil ca as fi adevar la vreo miscare de dreapta intr-o vreme mai putin rationala, sau poate, poate chiar sunt o persona asa echilibrata cum pretind)… Dar hai ca altfel schimb titlul in “Pe lung despre…”
So: eu sunt un idealist al cuvintelor. Stiu insa pe cineva care e mult mai idealist decat mine. Cand e vorba de fapte serioase, nu doar vorbe. Si faza e ca de multe ori ii si iese. Remus. Ceva imi spune de ca o sa-l ingropam cu plete, pe la 80 de ani.
Remus incearca acum sa candideze ca independent la alegerile pentru Parlamentul European.
Are idei polarizante (fie iti plac, fie le urasti din tot sufletul). Nu are suficienta audienta insa. Daca aveti insa chef intrati pe blogul lui si puneti-i intrebari. De ce e el mai breaz ca altii.
Eu i-am pus cateva foarte radicale (am avantajul ca il stiu bine asa ca pot sa ii pun intrebari mai rele decat dusmanii lui - ce tare, cred ca e prima data cand scriu cuvantul “dusmani” pe blog, sper sa nu pun si manele in curand). Deci i-am pus unele intrebari rele si mi-a promis ca imi raspunde in curand. (O sa fac o serie de posturi politice in care o sa le scriu reprezentantiilor tuturor partidelor o serie de intrebari)
Mai nou si mai nou Remus vrea sa scape lumea de becalizare:
Domnule Becali, sunteţi un pericol pentru România şi pentru că vă comportaţi ca un potenţial tiran care nu-şi poate pune în aplicare pornirile doar datorită contextului istoric. Pentru că nu vă puteţi stăpâni, pentru că daţi de înţeles că, dacă vi s-ar permite, i-aţi anihila fizic pe cei care vă enervează. O democraţie, dacă este vie, trebuie să dezvolte anticorpi eficienţi faţă de extremişti şi populişti precum, din păcate, sunteţi.
Domnule Gigi Becali, sunteţi prima persoană pe care o invit alături de mine pentru a milita împotriva acestui fenomen de becalizare care are deja grave consecinţe asupra României. Sunt convins că, dacă vă veţi ralia acestui demers, veţi vedea că nu vom fi chiar puţini, iar compania va fi una aleasă…
February 22nd, 2007
Citeam de dimineata o chestie despre licitatiile de arta. Directorul Christie’s zicea ca exista o crestere de vreo 27% a pretului operelor de arta in ultimul an data de o acumulare de bogatie la varf care nu a fost prevazuta niciodata. Dar asta o stim cu totii. Prapastia creste pe zi ce trece. Iar pentru un om normal asta poate fi frustrant. Pentru ca ne uitam prea mult la cei din top 300, in loc sa ne uitam in jurul nostru. Pentru ca ne plac suprafetele stralucitoare, nu continuturile. In fine, nu despre natura egoista a oamenilor vreau sa vorbesc. Nu sunt predicator.
Si, chiar mai mult, eu cred in abundenta. Este calea sprea intelepciune. Fireste “cred” aici functioneaza pe postul de “am impresia ca”, nu in sensul de “ar baga mana in foc si nu mi-as schimba opinia niciodata”. Cum cred ca am spus de mai multe ori, o anumita stare de confort material se transforma incet incet intr-o bunastare spirituala si o anumita bunatate.
Dar hai ca ma lungesc. Sa va spun o chestie - am impresia intotdeauna cand scriu un post ca trebuie sa pornesc de la ‘48. Overexplaining, that’s is.
Cand eram mic strageam banii de la parinti si imi luam carti. Faza este ca aveam acei banuti. Am avut optiunea sa aleg sa imi cumpar carti si nu bomboane. De fapt imi luam si bomboane, si prajituri, si gume Turbo, si pateuri de 2 lei cincizeci. Dar imi luam si carti. Foarte frumos, vezi spune. Foarte frumos, intr-adevar, voi raspunde. Si apropo de asta, hai sa va zic si un secret: prin clasa a XII-am chiulit de la o gramada de meditatii platite cu bani frumosi de parintii mei ca sa imi iau casetele cu Bob Dylan. Aveam aproape toata discografia - mai mult de 30 de albume. (Meditatiile erau la romana ca dadeam la Drept, dar nu prea aveam nevoie de ele asa ca a fost o afacere buna pentru toata lumea, desi recunosc nu sunt construit 100% din fibre morale care rezista la tensiuni superinalte).
Dar sa revin din nou: eu cred in bootstrapping. (We trust in Bootstrapping!) Cred ca lucrurile mari incep din seminte mici, cu doar un pic de caldura. De aseea m-a bucurat foarte mult initiativa echipei Bookblog pentru a ne invita sa donam carti pentru copii din orfelinate. Pentru ca sunt unii copii care nu pot sa aleaga sa citeasca. Si care din cauza asta poate vor vedea lumea altfel - mult mai terna, mult mai lipsita de diferenta, mult mai putin empatica. Asadar, in weekend imi voi face curat prin biblioteca si voi gasi cateva carti care poate vor placea unui copilas fara parinti.
Si, nu sunt complet idealist, imi inchipui ca din zece carti donate, cinci vor fi facute ferfelita, iar patru nu vor fi citite, dar poate una va ajunge sub ochii cui trebuie. Si poate viata lui va fi un pic mai placuta de atunci incolo.
February 9th, 2007
Candva prin secolul trecut existat un om care s-a trezit aruncat intr-un razboi. Nu tinea foarte mult sa se implice, ca avea alta treaba. Guvernul insa l-a recrutat, ca asta era interesul national. Si omul nostru a adus mai multe beneficii militare decat 10 divizii.Era un fel de Rambo la puterea 10. Razboiul s-a castigat in cele din urma, omul nostru a fost trimis la treburile lui fara sa se faca caz de eroismul lui (era o arma secreta), si totul mergea bine.
Nu si pentru omul nostru - dupa cativa ani s-a descoperit ca suferea de o maladie infricosatoare care risca sa ii contamineze iremediabil pe toti din jurul lui. Sa distruga ordinea sistemului. Asa ca a trebuit sa fie prins si supus unui tratament rusinos. Pentru ca nu a putut sa inteleaga bunatatea semenilor sai, care ii doreau numai binele, omul nostru s-a sinucis. A muscat dintr-un mar otravit - ca Alba ca Zapada.
Cetateanul nostru era Alan Turing - fratele de cruce al lui Godel, unul dintre parintii informatiici, cel care a spart codurile Enigma si a ajutat astfel enorm efortul de razboi al aliatilor. Si maratonist excelent - la 11 minute de recordul mondial al timpului sau. GENIU. Problema lui era ca era homosexual. Si, desi nu isi haituia colegii, guvernul britanic a decis sa-l vindece injectandul cu estrogeni (o forma de a transforma pe cineva de sex masculin intr-un fel de eunuc) sau sa-l bage la inchisoare. Turing a ales sa moara. Avea 40 de ani si in fiecare zi, fiecare dintre noi in datoreaza ceva, pentru ca a fost poate cel mai important teoretician legat de inventarea computerelor. Daca ar mai fi trait inca 20-30 de ani poate i-am fi datorat mai mult. Sau poate nu.
Lectorul Stefanov, ala in care da Melania Vergu in Gandul, mai mult ca sigur nu este Turing. Nu am avut ocazia sa vorbesc niciodata cu el asa ca nu pot sa spun cat geniu are in el. Stiu de pe vremuri, acum vreo 7-8 ani, ca cineva se plangea de el ca isi ia prea multe materii - deh, traim intr-o tara in care ”a man must break his back to earn his day of leisure”, cum ziceau Beatles. Am auzit de la alticineva ca ar fi o persoana foarte inteligenta si sclipitoare. Este irelevant. Cum la fel de irelevant este si faptul ca majoritatea cetatenilor romani nu sunt nudisti, iar ca majoritatea celor care sunt nu isi pun pozele pe site. La fel de irelevanta este intrebarea daca pozele au sau nu valoare artistica.
Lectorul Stefanov se va prezenta in fata unei comitii de onoare/disciplina/moralitate a Universitatii. Care sunt intrebarile dupa care ar trebui sa se analizeze acest caz:
1. Este ilegal sa faci nudism?
2. Este ilegal sa expui poze pe situl tau?
3. Daca o serie de lucruri nu sunt ilegale, insa pot fi considerate nepotrivite de majoritatea persoanelor, minoritatile care nu le considera nepotrivite trebuie aduse in linie cu majoritatea sau excluse?
4. Oare un profesor trebuie sa fie un model 360 grade pentru studentii sai? De pilda, un profesor care bea in timpul liber si despre care se stie acest lucru nu poate fi un profesor bun? Si aici ma gandesc de pilda la raposatul Gheorge Beleiu, care era un profesor excelent de civil.
5. Un profesor care practica nudismul risca sa perverteasca mintile tinere?
Lectorul Stefanov nu este Socrate, asta e clar. Dar nu poti sa nu te miri cum aceleasi tipicuri de gandire si de prejudecati tin sa se repete aproape la fel, doar cu decorul schimbat. Sa-i lapidam pe toti filosofii astia care, cu atata viclenie, pervertesc sufletele pure ale copiilor si nu ofera respectul cuvenit zeilor si obiceiurilor cetatilor! Cu asemenea ziaristi nu mai avem nevoie de o noua mineriada.
February 7th, 2007
S-a dat drumul la nominalizari la RoBlogFest 2.0. Uite care sunt catindatii mei:
1. Cel mai bun blog: mi-e greu sa compar mere cu pere, deci nu stiu
2. Cel mai informativ blog: ar fi metropotam in cazul meu, dar stiu ca nu o sa fie in concurs, asa ca pe locul doi vine manafu
3. Cel mai personal blog: Irene si Andressa (misto sunt foarte multe si please nu va suparati pe mine ca nu am pus mai multe, aici dar scriu pe fuga)
4. Cel mai bun blog colectiv: Blogul Oricum pentru colectivitate de individualitati, Capsula Timpului si 100intrebari pentru declaratia ideatica-utopica; si Bookblog ca un succes de continut si de logistica au unei echipe virtuale
5. Cel mai aratos blog: nu prea ma pricep eu la vizual dar cred ca KitBlog este de departe cel mai elaborat (nu doar o tema modificata), plus ca are un continut supertare - daca as fi fost fortat sa aleg cel mai bun blog cred ca ar fi fost printre primele care mi-ar fi trecut prin minte, in primul rand pentru persistenta si pentru tonul foarte individuat (voiam sa scriu matur, dar nu stiu daca e cuvantul cel mai bun)
6. Cel mai bun blog nou: Ruxx mi se pare un blog nou bun. Nu prea stiu ce sa pun aici pentru ca foarte multe sunt de un an sau un pic mai mult.
7. Cel mai bun blog scris de cineva sub 18 ani: nu stiu prea bine ca nu ma intereseaza foarte mult varstele scriitorilor; e ca in Jocul lui Ender, daca te tin curelele poti sa ai si 15 ani si sa cuceresti lumea, ce ma intereseaza pe mine varsta ta. Mi s-a parut interesant de cateva ori blogul unei fete care invata la Scoala Americana si era foarte bogata - sau parintii erau foarte bogati, de fapt asta e marea diferenta. Sunt si eu ca Scott Fitzgerald, ma fascineaza oamenii bogati - adica nu as vrea sa fiu foarte bogat, dar mi se pare fascinant cum se manifesta astia care fie au bani din nascare (the Paris Hilton type) fie sar dintr-o conditie umila in cea de hiperbogatie (genul Becali). Genul self-made-man protestant tip Gates, Talpes, tipul de la Gecad (imi scapa numele) mi se par neinteresanti din punctul asta de vedere - oameni rezonabili ca noi.
8. Cel mai bun post de blog: Irene a pus o data un post misto despre despre diminetile in care te intorci acasa cu metrou sfarsitl; Boo scrie tone de intamplari haioase, Dragos baga cate o chestie mai personala in care imi regasesc si eu viata, Radu asemenea (pun linkurile dar nu acum ca sunt pe fuga)
9. Fotoblog: habar n-am, nu stiu sa ma uit la o poza
10. Blog Cultural: LuciaT face cea mai buna treaba (ce ma oftica ca are atata timp sa citeasca!), Florin Dumitrescu emana cultura prin toti porii, Criz Culturavura ma face sa o invidiez ca stie o tona de scriiitori contemporanti si artisti trendi si alte chestii d-astea
11. Blog de divertisment: Boo. Clar! Cand scrie - mult prea rar! - ziua devine mai misto cu 15 pana la 35%. Si Pidjini, frate - uitasem pidjinii!
12. Blog Tehnologie: eu in general citesc pe TechCrunch si mai ascult vreo doua podcasturi pe tema asta, insa pe .ro treaba cea mai buna cred ca o face Radu si Vivi.
13. Blog media: nu ma omor sa citesc despre barfele din media pentru ca nu consum suficienta media. Mai mult new media. As zice ca Manafu prinde cel mai bine zona asta.
14. Blog de bani: ???? (nu cred ca exista un blog pe financiar ca lumea in romania. Sau pe consumatul banilor.)
15. Headvertising vad ca s-au apucat serios de bloguiala. Radu isi promoveaza foarte bine imaginea de antreprenor foarte inteligent si de persoana foarte placuta prin blogul lui, si deci cu avantaje pentru Kinecto, Dragos pe zona de tehnologii mai mult sau mai putin disruptive, Madalin pare foarte sincronizat… As putea sa zic ca noi la TreeWorks avem un blog ok.16
16. Personalitatea care as dori sa iti faca blog: CTP, Cristi Tabara, Liiceanu, Florin Talpes - sunt o tona de oameni valorosi pe care i-as baga cu placere in Bloglines
Sa nu uit sa pun si linkurile Gata le-am pus
February 2nd, 2007
Sau cand laptele se vindea la robinet. Asta e genul de articol informativ/cultural foarte misto. Very web-like. Si foarte fermecator. Oamenii astia de la Metropotam genereaza la continut de calitate cat trei reviste. Sunt una dintre sursele mele de documentare despre chestiile cotidiene, Bucuresti and stuff.
January 29th, 2007
Aspectul mai putin placut al descentralizarii comunicarii prin Internet este ca in general cei care au un punct de vedere extremist tind sa se manifeste mult mai virulent si mai vizibil decat cei care au un punct de vedere neutru sau care sustin o o ideologie benigna.
Acum cateva saptamani citeam pe wikipedia articolul despre Garda de Fier. Nu pot sa spun decat ca m-am ingrozit. Ar fi fost chiar hilar, de fapt, daca wikipedia ar fi fost citita numai de profesori de istorie sau de oameni care au cat de cat habar despre ce s-a intamplat. Din pacare, articolul respectiv e citit cel mai mult probabil de catre elevii care vor sa faca un referat. Si ce mai referat ar iesi. E o insailare de fapte adevarate pe margine caror sunt prodate interpretari fanteziste. Micutii ingerasi legionari au fost persectuati de toata lumea. Si in numele idelurilor lor pure dusmanii au facut cele mai miselesti ticalosii, doar ca sa le terfeleasca imaginea.
Sigur, pe pagina de discutii a articolului sunt o serie de consideratii despre lipsa de impartialitate a articolului. La fel si in partea de sus a paginii principale. Dar tot acolo aflam foarte frumos ca “Mişcarea Legionară nu a fost incriminată de Tribunalul de la Nurenberg” (interesant este ca acest citat din Roxana Simionesc duce in zona de bibliografie la Tom Gallager - furt de autoritate? )
Si faza tare - dupa cateva zile de la descoperirea asta, o prietena ma intreaba pe IM ce stiu despre Garda de Fier. In timp ce incercam sa-i raspund, imi scrie: Gata, nu mai e nevoie, am gasit. Gasite articolul de pe Wikipedia. Hilar, daca nu ar fi tragic.
Dar ca sa scurtez toata povestea: Caut un profesor de istorie care sa rescrie articolul. Frumos, si impartial. Bazat pe surse. Fara interpretari, doar pe fapte si cifre. Nu cred ca o forma de renumerare financiara ar fi potrivita. Asta face doar Becali (Apropo de asta, sa vedeti ce formule legionare o sa scoata individul din el la urmatoarele alegeri!) Cred insa daca istoricii stau de-o parte in chestia asta, istoria ca stiinta nu are decat de pierdut. Degeaba scriu ei tomuri groase care putrezesc in Biblioteca Academiei, sau studii foarte nisate in reviste cu tiraj de 100 de exemplare, degeaba fac simpozioane in care isi spun unuia altuia lucruri pe care deja le stiu, degeaba! Ce conteaza sunt mintile tinere! Care citesc necritic parascoveniile legionare si le iau de bune! Iar unii, il vor transforma din lipsa de ceva mai bun si din teribilism pe Zelea Codreanu in El Commandante - cu tricouri si tot alaiul de elemente de pseudomartir.
Asadar va rog din tot sufletul, aratati-le profesorilor de istorie pe care ii stiti acel articole (ca si cel despre cronologia Miscarii, de fapt) Poate unul dintre ei va intelege cat de periculoasa e mistificarea istoriei (BTW, daca va uitati la bibliografia articolului veti vedea o serie de opozanti ai Legiunii - este foarte insidioasa aceasta falsa citare). Poate sa va gasi un profesor care sa corecteze aceasta infamie. Pana atunci, aceasta este adevarul despre Garda de Fier in Wikipedia (care are o autoritate similara cu Britannica la momentul asta). Pana atunci acesta este adevarul in mintile copiilor care se documenteaza pentru scoala.
——————————–
Cateva exemple (cu comentarii pe scurt):
“Garda de Fier, numită şi Mişcarea Legionară este o grupare politică naţionalistă şi antisemită în sensul de antibolşevism sau antiiudeocomunism” — cum ar veni in macelurile facute de legionari, evreii erau intrebati inainte ce pozitie au referitor la la comunism
“Acuzată de ultranaţionalism, fascism şi antisemitism, Garda de Fier a devenit în perioada interbelică singura organizaţie politică autohtonă de dreapta. La extrema dreaptă s-au situat Partidul Naţional Socialist etnic german - protestant şi catolic, Partidul Fascist (aripa româneasca formată din românii catolici şi greco-catolici plus comunitatea italiană catolică).” — cu alte cuvinte, legionarii erau un pic mai la dreapta decat centrul, comunistii i-au impins ulterior in extrema dreapta.
“Structura tradiţională a statului român părea incapabilă să răspundă acestor provocări, în special după dispariţia regelui Ferdinand.” — cu alte cuvinte, democratia era depasita.
“Tot în anul 1930, un student macedonean, Beza, încearcă să-l împuşte pe ministrul Anghelescu care dăduse o lege considerată defavorabilă pentru macedoneni. Deoarece asupra studentului s-au găsit manifeste ale Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu a fost arestat şi închis la Văcăreşti, cu toate că nu avea nici o vină în cele ce s-au întâmplat.” - infiltrati bolsevici, normal.
“În noaptea de 29-30 decembrie 1933, 3 legionari, Nicolae Caranica, Nicolae Constantinescu şi Doru Belimace, indignaţi de fărădelegile săvârşite de I.G. Duca şi de suferinţele camarazilor lor, fără să primească ordin ci din proprie iniţiativă, îl împuşcă pe primul ministru la Sinaia şi se predau autorităţilor. În concepţia legionară, dacă un camarad încalcă o lege creştinească trebuie să-şi ispăşească pedeapsa prin canonul pe care îl primeşte de la preot, iar dacă încalcă o lege a ţării trebuie să se predea. Ceea ce s-a şi întâmplat în cazul Duca. Nicolae Constantinescu, cel care a tras în primul ministru, a aruncat apoi arma jos, şi-a încrucişat braţele şi a aşteptat minute bune până să fie arestat. Putea să fugă de la faţa locului fără să fie prins. Dar a preferat să respecte onoarea legionară. Ei au declarat: „Încălcarea demnităţii şi umilirea fără margini a unei naţii sunt şi vor fi în veci arse cu fierul roşu”. — Ce baieti buni si cu simtul datoriei. Ca sa nu mai vorbim de respectul fata de legi.
“A doua zi, Traian Boeru, un legionar - agent infiltrat al Moscovei în rândurile Mişcării - alcătuieşte o echipă şi ridică de la domiciliile lor pe istoricul Nicolae Iorga şi pe economistul Virgil Madgearu şi îi asasinează. La aflarea veştii că cei doi au fost luaţi de un grup de legionari, Horia Sima a dat ordin ca să fie opriţi din acţiunea lor şi personal a plecat cu maşina ca să împiedice vreo nenorocire. Dar a fost prea târziu” - Ai dracu’ jidani bolsevici si ateisti, uite cum l-au omorat ei pe Iorga si au dat vina pe ingerasi! Pai nu trebuie pedepsiti exemplar pentru asta?
January 26th, 2007
Cum spuneam si in alta parte argumentul ad personam este fals argument emis fie de o persoana cu grave carente de gandire, fie rau-intentionata. Si denota in plus si un mare dispret fata de interlocutor.
Ieri seara am vazut un pic din emisiunea dialog a lui Andrei Plesu cu Gabriel Liiceanu. Mai exact finalul emisiunii. Vorbeau despre articolul lui Dragos Bucurenci despre condamnarea comunismului. Personal, cred ca ideile lui Dragos sunt un pic cam nenuantate si ca pot fi contrazise - ca e o mare diferenta intre ideile de centru-stanga si cele ale comunismului. Ca in punctul in care ne aflam comunismul este incompatibil atat cu democratia, cat si cu bunastarea umana, chiar cu necesitatile umane, cu felul de al fi al omului (doritor de posesiuni, de siguranta, competitiv doar daca exista miza vizibila de cele mai multe ori si asa ma departe).
Ce m-a deranjat insa a fost genul de argumentare a lui Plesu. Ceva de genul: “Cine este acest tanar de de 25 de ani care doreste sa vorbeasca de stanga. Doar oamenii imaturi o pot face. Eu nu cred ca un tanar din Bucuresti sau Paris poate sa nu doarma noaptea de grija sarmanilor din Somalia. Si daca chiar nu poate, oricum nu are ce sa faca. El trebuie sa se ocupe de altceva si sa ne lase pe noi, astia mai maturii, sa ne ingrijim de probleme globale ale umanitatii.” (nu am cum sa produc un citat)
Pacat. Chiar imi pare rau ca domnul Plesu a ales aborarea asta in lupta de idei. Ar fi castigat daca si-ar fi spus argumentele, sunt convins, caci alocarea de tip comunist a resurselor si a puterii nu este o cale viabila in lumea asta. Asa, cu “Cine e bai si asta de le zice el?” a pierdut. Si intr-un fel, a pierdut un pic si gandirea liberala.
January 15th, 2007
Am primit de la un cititor al blogului meu (Viorel) urmatorul email:
dragă Cătălin
problema cu icoanele
dacă să fie sau nu în şcolile de stat
eu am o altă întrebare
de ce să-mi dau copiii la şclile de stat
vreu să-i dau la unele particulare sau să-i pregătesc în particular şi anual să dea nişte teste pentru promovare
învăţământul la grămadă este nociv
nici nu cred că este propriu fiinţei umane ci mai degrabă turmelor
să fie obligatoriu dar forma să o aleg eu
şi în felul acesta dispare şi problema cu icoanele
fiecare îşi alege forma de învăţământ pentru copilul său şi gata
deci eu protestez pentru că nu există în românia decât învăţământul de stat
este şi neigienic 20-30 de copii într-un spaţiu aşa de mic şi de infect cun sunt sălile din şcolile noastre
eu doresc pentru copiii mei ore de muzică, de limbi clasice, de pictură, de retorică şi mai puţin de chimie, biologie, fizică, matematică şi chiar română mai ales româna cum este predată astăzi într-o formă naţionalistă şi fără o minimă flexibilitate
se poate spune că învăţământul nostru românesc cum se prezintă astăzi este o formă de dictatură asupra conştiinţei copiilor
alături de nişte programe care ţin de perioada secolului XIX şi care aduc aminte de multe ori de tensiunea dintre ştiinţă şi religie şi care văd că şi astăzi continuă prin prezenţa în şcoală a unor simboluri sau nu
se mai adaugă şi gândirea îngustă a celor mai mulţi dintre profesori care au şi problemele lor psihice şi care se răsfrâng asupra elevilor
domnule stat românesc daţi posobilitatea cetăţenilor să aleagă forma de învăţământ pe care ei o doresc pentru ei şi copiii lor
aşa cum se susţine libertatea religioasă aşa doresc să se susţină şi libertatea educaţională
de acest lucru se apropie puţin sistemul universitar dar şi el este departe de ceea ce este bine pentru noi
dacă stăm şi analizăm relaţia dintre biserica şi societate vedem că în clipa când a fost instituită educaţia obigatorie ea s-a rupt de biserică şi a trecut la stat
eu vreau ca educaţia să nu mai fie la stat să nu mai fie îndoctrinaţi copiii după bunul plac al politichiei care este la modă
educaţia să treacă la familie
să fie obligatorie dar nu la turmă
Nu pot sa spun decat ca dansul are intr-o mare masura dreptate. Imi aduce aminte de Ernest Gellner si de teoriile sale cu privire la nasterea natiunilor si a nationalismului in secolul al XX-lea pe fondul extinderii bratului lung al statului asupra teritoriului si al industrializarii rapide, prin inventarea unui specific national unificator intre regiuni. Iar sistemul educational a fost intr-adevar unul dintre pilonii nivelatori ai diferentelor regionale. Practic Gellner sustinea (asta daca mai imi aduc aminte bine lecturile de acum vreo opt ani) ca sistemul educational unificat creat in secolul al XIX-lea a avut ca scop tocmai crearea limbii comune necesare unei identitati nationale si a deprinderilor bazale necesare in jocul economic in societatea industrializata. Cu alte cuvinte sistemul educational creat in secolul XiX-lea a fost facut nu ca sa ilumineze si sa individueze, ci mai degraba ca sa niveleze si sa faca entitati previzibile: cetateni nationali care folosesc aceasi limba (cu cat mai putine particularitati dialectate), impartasesc aceasi cultura, si sunt rotite intersanjabile in mecanismul economic.
Este evident ca cel putin in Romania nu s-a schimbat mare branza in sistemul educational, de pe vremea lui Spiru Haret. (Sigur se pot da cateva exemple contrare insa extrem de rarisime si rezervate unor elite bogate.) Ar fi interesant de stiut care sunt tendintele in educatia elementara din alte tari. Cum este depasit rolul nivelator al educatiei.
Later update: Acum mi-am recitit postul si mi-am dat seama ca poate nu e foarte explicit. Eu nu sunt pentru distrugerea invatamantului de stat, ci pentru realizarea unui sistem concurential intre diferitele forme de invatamant public si privat si pe o variatie mai mare a materiilor predate in functie de interesele copiilor interesati. Sa fim cinstiti, lipsa concurentei la nivelul invatamantului primar (unde fiecare parinte isi duce copilul cat mai aproape de casa, deci o forma de monopol geografic) distruge foarte mult din potentialul de invatare al copiilor (o gramada de invatatoare/invatatori/profesori/profesoare plictisite, grase si telenoveliste care nu simt vreo vocatie deosebita pentru ceea ce fac).
November 24th, 2006
Imi permit sa dau un paste dupa pozitia Mihaelei Miroiu (o persoana extraordinara) din ziarul Ziua Adevarul .
Miroiu: Varianta neutră, preferabilă celei a majorităţii
Mihaela Miroiu, profesor de ştiinţe politice la SNSPA, recunoaşte că este creştin-ortodoxă prin botez, credinţă şi practici religioase, că merge la biserică şi are duhovnic. De asemenea, este iconofilă. Totuşi, a semnat pentru retragerea icoanelor din şcoli. Am vrut să aflăm ce i-a motivat gestul.
- De ce?
- Drepturile omului sunt produsul secularizat al valorilor creştine originare. Pe această cale, fiecare om are drepturi egale cu ale celorlalţi în virtutea faptului că este om. Respect raţional şi alte credinţe în afara celor creştine, chiar dacă nu ader la ele. Respect raţional liber-cugetătorii. În spaţiul public, comunităţile sunt foarte heterogene religios şi chiar nereligioşii sunt foarte heterogeni. În democraţie nu îi putem constrânge pe alţii să creadă şi să fie ca noi.
- Nu vă gândiţi că interdicţia îi discriminează pe majoritari?
- M-aş gândi, mai degrabă, cum m-aş simţi în situaţia celui mai defavorizat membru al comunităţii. Consider morală orice normă care m-ar favoriza şi când aş fi în cea mai marginală situaţie posibilă. Să nu uităm cât de persecutaţi au fost primii creştini fiindcă nu erau ca majoritatea. Ce m-aş face dacă pământul ar fi populat cu oameni de alte credinţe şi credinţa mea ar fi marginalizată? Ce se făceau albanezii credincioşi într-o societate atee? Ce s-ar face românii ortodocşi în SUA ori Italia, dacă nu ar putea să îşi construiască biserici şi li s-ar impune religia majoritară?
- Problema ar fi deci monopolul, nu simbolurile?
- Personal aş adera mai degrabă la varianta ecumenic-umanistă: oricare i-ar fi credinţa, o persoană trebuie să îşi regăsească simbolurile religioase în spaţiul public. Dacă acest lucru este foarte dificil, cred că este de preferat varianta neutră, nu impunerea simbolurilor majorităţii. Mie mi-e drag să văd icoane şi să le sărut. Pe scurt, sunt iconofilă. Lângă biroul meu de acasă este icoana de la străbunica. Dar este problema mea privată, cum altul poate avea Steaua lui David sau Semiluna ori statuia Raţiunii. (Val Vâlcu)
Sigur, poate este o platitudine, un loc comun, dar este important sa intelegem ca drepturile omului nu sunt despre minoritati si despre majoritati, nu despre decizii politice, ci despre comfortul moral in societate al celor mai napastuiti de soarta, a acelora care nu pot intra cu forte depline pe piata libera ca sa isi castige pozitia. Si care primesc aceste drepturi exact in virtutea conditiei lor umane. Drepturile omului sunt premiza jocului economic/social, si nu rezultanta. Agora trebuie sa fie echidistanta.
In alta ordine de idei sau poate aceasi ordine, ieri am aflat ca a murit Milton Friedman. Sa speram ca intr-o buna zi ideile lui vor deveni practica si ca lumea isi va aminti de el ca de Aristotel sau de Rousseau (parinti ideatici ai societatii, un pic prafuiti, un pic marginiti).
November 23rd, 2006
CNCD a decis in favoarea petitiei lui Emil Moise, sustinute de o serie de asociatii si personalitati publice: “sa afiseze simbolurile religioase doar in cursul orelor de religie sau in spatiile destinate exclusiv invatamantului religios”.
Continue Reading November 21st, 2006
Cea de-a doua scrisoare in chestiunea campaniei de educatie fiscala in licee. Campania continua.
Continue Reading November 16th, 2006
Foarte bun punctul de vedere al Iuliei Popovici din Ziua - S-o facem (cat mai) legal
Si scuze celor care se asteapta sa citeasca despre carti si alte lucruri frumoase si gasesc in ultima vreme numai chestii sociale sau cotidiene. O sa revin si la carti, pe cuvant
November 14th, 2006
Dupa cum ati vazut, protestul nostru cu privire la campania ANAF a dat roade:
Ministerul Educatiei a interzis distribuirea in scoli a pliantelor campaniei de educatie fiscala “S-o facem legal”.
Mihail Hardau a decis sa dea curs solicitarii mai multor societati care au criticat continutul „vulgar” al mesajelor promovate de ANAF in liceele din Romania. „Noi am fost de acord cu initiativa, dar nu am fost consultati in legatura cu continutul mesajelor.
Dupa ce au fost facute publice textele, am cerut ca niciun pliant cu acest continut sa nu fie distribuit in scoli”, a declarat Mihail Hardau. Presedintele ANAF, Sebastian Bodu, a declarat ca isi va continua demersul, dar pliantele vor fi distribuite, de aici inainte, prin intermediul parintilor.
Asta arata ce daca societatea civila incearca sunt si cazuri in care se va reusi. Important este sa ne coalizam impotriva idioteniilor si sa fim suficient de vociferanti pentru a atrage atentia.
Acum, pasii urmatori ar fi:
1. Sa aflam care au fost fondurile cheltuite pentru aceasta campanie (inclusiv fee-urile de creatie, costurile personalul care a gestionat acest proiect etc), in virtutea liberului acces la informatiile publice, pentru ca ulterior sa cerem restituirea acestor sume la buget de catre cei responsabili.
2. Sa cerem ANAF sa retraga complet aceasta campanie, inclusiv prin distribuirea prin intermediul parintilor. (Apropo de asta, e interesant cum si-ar propune sa dea aceste pliante la parinti. Parerea mea este ca au renuntat de fapt la campanie, dar nu vor sa recunoasca pentru a nu trebui sa dea socoteala cu privire la costuri). De asemeni, cred ca domnul Bodu ar trebui sa isi ceara public scuze copiilor (si parintilor lor) pentru ca ii considera niste indivizi lipsiti de orice cultura cu care se poate discuta doar printr-un limbaj al fortei.
Doar o mica observatie si inchei postul asta: la momentul actual nu exista opozitie credibila. PSD-ul nu este opozitie, PRM-ul nu este opozitie, partidul lui Becali idem. Si nu vor fi niciodata, din pacate. Daca vrem ca lucrurile sa merga in directia buna societatea civila trebuie sa fie opozitia (ONG-urile, jurnalistii, blogerii ca formatori de opinie, tinerii destepti care au timp sa protesteze si offline).
Ca tot se intreaba oamenii din blogosfera romaneasca cum se pot monetiza blogurile la momentul asta. Raspunsul este: sa atragem atentia asupra abuzurilor din societate (fie ca sunt ale statului sau ale unor companii private), sa promovam initiativele misto, sa le aducem in ochii societatii. In felul asta o sa avem o societate mai buna, mai putin corupta si implicit mai productiva, iar fiecare om o sa aiba mai multi bani.
Sigur, poate suna utopic, dar sunt sigur ca nu sunt singurul visator, nu? Suna a politica (in sensul aristotelian)? Si nu va place politica? Atunci lasati-l pe Becali sa o faca. Lui ii place, ca s-a nascut si filosof si politician.
Later update: De ce m-a ofticat asa rau faza cu ANAF?
1. Pentru ca in tara asta trebuie sa mai castige si oamenii cuminti. Iar campania asta le-ar fi inrautatit statutul viitorilor oameni cuminti. Mitocanii ar mai fi marcat o data. Iar noi, oamenii cuminti de azi, trebuie sa avem grija de oamenii cuminti de maine. Sau pe intelesul domnului Bodu, daca ii lasam pe ciumegii de azi sa le-o traga ochelaristilor de maine, ciumegii de maine o sa ne-o traga noua - atunci babalacii sclifositi.
2. Si pentru ca educatia este cel mai important lucru la ora asta, domnilor guvernanti. Corporatiile straine investesc aici pentru ca inca exista o baza de tineri destepti si care pot fi motivati, nu pentru altceva. Vrem multi bani? Atunci trebuie ca generatia viitoare sa poata concura de la egal la egal cu cei din Silicon Valley si din London City, nu cu hamalii porturilor din lumea a treia, sau cu muncitorii necalificati din marile fabrici de textile din Asia, platiti cu 1-2 dolari pe zi. Inteleg dorinta domnului Bodu de a concura si in zona de entertaiment cu 50Cents, Dr. Dre si altii asemenea, dar nu este chiar o optiune pentru toata lumea. Ar putea fireste sa ii pregateasca pe copiii dansului in aceasta directie, daca tot socoteste ca acesta este limbajul viitorului, insa eu nu ii recomand. Mai bine sa invete carte, nu?
November 11th, 2006
Daca mai tineti minte, acum vreo saptamana postam despre discursul suburban pe care seful Fiscului si ministrul invatamantului doresc sa il foloseasca in comunicarea regulilor de fiscalitate catre elevii de liceu.
Chestia asta s-a transformat intr-o scrisoare oficiala de protest adresata Ministerului Invatamantului, semnata de mai multe asociatii, prin care se cere retragerea acestei campanii. Mai jos gasiti continutul acesteia.
Ajutor de la alti bloggeri sau jurnalisti: Daca sunteti de parere ca stoparea acestei campanii suburbane este ok, poate mai puneti chestia asta (scrisoarea adica) si prin alte parti.
Mie mi se pare o forma de discriminare fatisa. Practic statul spune prin chestia asta ca majoritatea liceenilor sunt atat de limitati incat nu pot intelege decat de limbajul batei. Ceea ce pe termen mai lung va stimula pornirile autoritatilor de a-i trata autoritar/de sus/cu nesimtire pe cei care au mai putina educatie sau mai putine resurse materiale.
Continue Reading November 10th, 2006
Next Posts
Previous Posts
