Posts filed under 'Romania'
Citeam articolul de mai jos pe CNN de dimineata:
‘Pirate’ iTunes rival enrages music industry
In esenta niste rusi si-au tras un iTunes paralel (Trystero?) si au inceput sa vanda melodii la mai putin de 10 centi bucata. Si afacerea le merge struna. Oamenii au si motivatie legala, sustinand ca in Rusia legea permite distribuirea fara solicitarea acordului proprietarului, la fel ca in cazul difuzarii la radio sau prin cablu.
Toata povestea este de urmarit din perspectiva impactului legislatiilor nationale de IP in epoca globalizarii. O asemenea afacere nu s-ar fi putut deschide acum 10 ani. Acum ea nu numai este deschisa, dar are impact global.
E evident ca pana la urma Rusia o sa modifice legislatia daca este cazul. Pentru a scapa de proteste si sanctiuni economice pe exporturile serioase. Petrol, gaze, etc.
Dar daca in locul Rusiei ar fi un rogue state? Koreea de Nord sau Iran ,de pilda. Daca ar incerca sa loveasca si pe calea asta. (Si sa fim seriosi, faza cu “You download mp3s, you download communism” nu tine. Americanii s-ar repezi sa downloadeze)
Sau daca ar fi un microstat creat special ca safe heaven pentru astfel de operatiuni. Cam ca in Cryptonomiconul de Stephenson. Daca am avea un microstat care ar avea ca unice venituri cele din taxarea unor operatiuni de download (ilegale in alte state). Cum ar putea reactiona celelalte state? In fine, discutia asta este ipotetica. Probabil ca vor mai trece 15 ani pana se va ajunge aici.
Si tot legat de IP si digital, sa luam situatia din Romania - operatiunea Gramofonul. Nu o sa fiu ipocrit sa spun ca eu n-am ascultat niciodata un mp3 downloadat. O sa observ doar ca populatia a reactionat negativ in corpore (sau cel putin cei care utilizeaza Internetul) la anuntul ca politia s-a pus pe treaba. Ceea ce este mai mult decat ciudat, obiectiv vorbind. Ar fi fost intampinati cu aplauze daca ar fi demarat o operatiune contra hotilor de buzunare, a coruptiei mari si mijlocii, a exploatarii minorilor.
De ce o reactie adversa in cazul proprietatii intelectuale digitale? Oare pentru ca nu percepem transferul ei ca fiind un furt? Oare nu percepem asta ca furt pentru ca nu am fost invatati de parinti de la varste mici? E clar ca in materie de digital am fost (cel putin generatia noastra: 25-40 ani) o generatie fara parinti. Care a invatat singura cum e cu Internetul si celelalte chestii similare. Si care si-a definit conceptele morale legate de respectivul domeniu prin consens tacit orecum, fara interventia autoritatii paternale. In Internet suntem oarecum ca in Imparatul Mustelor de Golding, am eu impresia. Nu a fost nimeni care sa ne zica de mici ca daca descarcam un film, furam de la un sarman cameraman din nu stiu ce colt al lumii. Poate ca nici nu e asa.
Pana la urma marea intrebare este daca modelul traditional (proprietatea si pedepsirea juridica a furtului - pedepsire justificata moral in constiintele majoritatii oamenilor) care a functionat cateva mii de ani la bunuri corporale se va transmite cu mici modificari la bunurile incorporale digitale, sau daca se va inventa alt model de afaceri pentru producerea si distribuirea bunurilor digitale. Ramane de vazut.
Dar este clar a aceast clivaj intre juridic si moral va trebui transat repede. Pentru ca in cativa zeci de ani probabil 70% din proprietati vor fi digitale.
June 3rd, 2006
Deja este veste veche pe blogosfera ca grupul Catavencu a fost preluat de Sorin Ovidiu Vantu. Nu o sa zic si eu pacat sau fuck you, SOV.
Nu cred ca asta este cea mai mare problema. Intotdeauna marii rechini au vanat grupurile de presa facute de (mai mult sau mai putin) rebeli. In orice tara si oricand. Pana la urma este firesc. Cred ca marea problema, si foarte importanta pentru libertatea de exprimare din Romania, este daca SOV a cumparat sediul, marketshare-ul si brandul, sau a cumparat inclusiv constiintele. Pentru ca numai constiintele ziaristilor conteaza cu adevarat.
Daca ziaristii de la Catavencu si Cotidianul vor avea tupeul sa lupte pentru liberatatea lor si sa plece daca li se va baga pumnul in gura, atunci lupta e castigata. Pentru ca nimeni cu citeste Catavencu pentru sigla sau pentru reclamele frumoase.
Asadar, nu are sens sa ne dam de ceasul mortii ca un magnat a achizitionat un trust. Este normal intr-o economie de piata. Trebuie sa ne temem doar de atitudinea ziaristilor. Vor prefera ei sa ramana pe salarii babane cand li se va zice “Pe astia lasati-i in pace” sau vor avea cojones si isi vor baga picioarele in posturile caldute, pornind o cruciada de la zero.
Testul libertatii de expresie nu se da acum, ci in momentul in care spatiul de manevra le va fi ingradit. Cati or sa stea si cati or sa plece atunci? Abia atunci vom stii daca am crezut in catzavenci pe bune sau daca au fost un alt produs al capitalismului, pseudorebeli si pseudononconformisti… Iar daca va exista masa critica si o vor lua de la capat (nu in curtea altui magnat), cititorii vor veni cu ei neconditionat, iar SOV o sa descopere ca a cumparat niste birouri si niste calculatoare.
May 29th, 2006
Dragos, de la argumente.ro si unapezi.fourhooks.com , care a facut o tona de chestii pentru bloggingul in Ro, a decis sa iti inchida blogul. Regret ca ca nu am apucat sa beau o bere cu el pana acum. Dar sunt convins ca se va intampla pe viitor. Daca as folosi stilouri, as face si eu ca in “O minte scliptoare”, pe bune. Asa spun doar “Jos palaria!” si “Berea o dau eu prima data cand ne intalnim!”
Andressa, care provine in mod sigur din specia Power Puff Girls meet Ally McBeal, a lansat www.OverheardinBucharest.ro .
Cred ca o sa fie o chestie misto.
Asadar, daca auziti ceva tare prin metrou/tramvai/autobuz/limuzina/coada/banca/etc , “turnati” acolo.
April 27th, 2006
O mostra superba se gaseste aici: Cultura României, terfelită pe Internet (Later update: aparent articolul s-a mutat aici)
Stau si ma intreb cu naibii poti sa fi atat de stupid. Si sa ti se mai si publice articolele.
Probabil slaba calitate a unui astfel de articol se datoareaza unei salarizari extrem de proaste a ziaristilor. Altminteri chiar nu inteleg. Pe cuvant.
Interesanta este reactia persoanelor ce comenteaza articolul pe situl Adevarul. In mod clar cititorii lor sunt mai inteligenti decat ziaristii lor. 
Asta dupa ce acum cateva zile s-a publicat in Cotidianul alta tampenie legata de web: Blogul, jurnalul nefericirii
Titlu frumos, steinhardt-ian, dar complet aiurea . Plus ca respectiva domnisoara nu intelege deloc, se pare, ca internetul nu prea mai este locul de joaca al unor pusti care fac si ei ceva pe cont propriu dupa ce termina de tocit la matematica si nu gasesc pe nimeni cu care sa iasa la o bere/prajitura/film.
Doua exemple hilare: “Dragos Novac, webdesigner si antreprenor la compania de software Knopos” si “Antonio Eram, webdesigner si creatorul paginii www.WeBlog.ro”.
Dincolo de erorile factuale, care tin de lipsa documentarii, mi se pare infricosatoare eticheta de “web designer” pusa la toti cei care se ocupa intr-un fel sau altul de internet. (E ca si cum ai crede ca ziarele sunt facute numai de dactilografe - nu ca designerii ar fi doar atat de calificati precum dactilografele; unele ziariste sunt insa).
Cand afara o firma de web developement are tot soiul de posturi cum ar fi “information architecture specialist”, “UI designer”, “usability specialist” and so on, la noi se pare ca inca nu se intelege ca un proiect serios pe net necesita macar o minima separatie a competentelor (programare, design, continut, project management / customer management, testare) . Si asta nu de o femeie de la tara, ci de o ziarista la un cotidian central cu staif, avand ca target urbanii cu venituri si pregatire peste medie.
Iar apoi ne mai miram cand este sa explicam in .ro costurile unui proiect complex care necesita angrenarea a cel putin 5-6 oameni pe o perioada de luni. Oamenii inteligenti care nu sunt platiti doar cu salariul mediu pe economie.
Asta mi se pare cea mai cumplita tampenie. Cum naibii sa inteleaga atunci publicul ca proiectele pe web complexe sunt proiecte de strategie, programare, continut si coordonare foarte serioase (software livrat online).
O serie de reactii la acest articol pot fi gasite prin toata blogosfera:
De ce jurnalismul e asa cum e in Romania
Nici eu nu mai sustin ca e un articol bun
Un nou articol, de data asta prost, despre bloguri
Hai sa ne dam ziaristi
i have every1 part1
Cel mai tare din blogare
Vocatie gresita
Fireste, unii ar putea spune ca reactia este disproportionata. Si atat de virulenta tocmai pentru ca ataca blogosfera. Ca nu ar fi fost atatea riposte daca erorile ar fi afectat industria cresterii de nutrii.
Fals. Blogosfera este doar o parte a societatii civile (printre alte posibile definitii). Care nu stapaneste toate informatiile din toate domeniile pentru a face verificari. De fapt aceste verificari ar fi trebuit facute tocmai de autorul articolului. Reactia este atat de virulenta tocmai pentru ca oamenii isi dau seama ca pot fi “mintiti” de presa in acele domenii in care sunt mult mai putini stapani. Iar apoi, mai ales bloggerii ca vectori informationali, pot sa propage acele minciuni sau erori cu buna credinta, conferindu-le o aura de veridicitate (ca la Huxley, o miniciuna repetata de 60.000 de ori devine un adevar - citat inexact, stiu)
Later update: Ironia soartei este ca articolul din Cotidianul este la rubrica Sinteze. Referinte pe care ar trebui poate sa le decupam din ziar pentru a construi incet-incet o enciclopedia a cunoasterii.
Si iata ca postul meu se incheie circular - de la uncyclopedia.org ca sursa de sinteze denaturate pentru unii ziaristi (BTW, cat umor poate avea avea o asemenea persoana? Banuiesc ca reactioneaza doar la umorul gen Vacanta Mare.) , la Cotidianul - cu sinteza blogurilor, aceste virtuale ziduri ale plangerii.
February 26th, 2006
Ministrul finantelor i-a furat sotia unui deputat
In esenta: “Desi nu au fost schimbati decat patru ministri din cabinetul Tariceanu, lumea politica a luat foc. Primii au fost liberalii, care si-au inceput saptamana prost, cu scandal luni dimineata.
Motivul: noul ministru de finante, Sebastian Vladescu, a fost acuzat ca a ajuns in Guvern fiind prieten de afaceri cu primul ministru, dar si ca i-a “furat” nevasta deputatului Cristian Boureanu. ”
Se poate citi in doua feluri:
1. Felul damobovitean, usuratic: Un individ i-a tras teapa altuia pentru o fusta. Asta e viata, se mai intampla. Este o poveste privata si nu are nici o legatura cu politica
2. Felul grav: Doi prieteni, unul mai batran cu vreo 15 ani. Prietenie serioasa de vreme ce se ajunge ca unul sa fie nasul celuilalt. Cel in varsta calca peste toate perceptele morale, peste o prietenie, peste ratiune, pentru sentimente. Chiar daca nu este absolut in nici un caz laudabil, poate fi de inteles.
Ce nu poate fi de inteles, este cum acest individ ajunge ulterior ministru. Puterea corupe. Dar daca individul este deja corupt moral… De ce as avea eu, cetateanul T, incredere intr-un asemenea personaj care detine acum parghii de actiune substantiale, acces la informatie, autoritate ce aproape nu este niciodata contestata in cadrul ministerului etc. Cine a calcat o data peste principiile morale pentru a-si satisface niste dorinte oportuniste, o va face de cate ori va avea chef. Doar sa nu fie prins.
September 2nd, 2005
Next Posts