Posts filed under 'Umanitate'
1 pereche ghetute
2 camasute
2 costumase
1 body
1 pijama
sosete
ciorapi de iarna
2-3 biberoane
masinute
pistoale
1 masina cu telecomanda
1 pereche blugi
1 canutza
dulciuri
10 baloane
2 biberoane
2 castronele
1 ham mare (copil dolofan)
1 salopeta de fash
1 stelutza mare luminoasa
Mai e un pic si va veni dimineata aceea in care copiii se uita sub brad si simt ca lumea le apartine. Imi aduc aminte ce entuziast eram eu cand venea Mosul. Il pandeam, dar pana la urma tot adormeam pe fotoliul din sufragerie, iar cand ma trezeam Mosul deja venise, inaltase bradul si lasase cadourile. Sau, cand eram mai mare, cotrobaiam prin dulapuri dupa cadouri. Era foarte frumos.
Si cu atat mai dureros e faptul ca unele mamici vor petrece Craciunul cu copiii lor, singura familie pe care o au, alungate de acasa, fugite pentru ca erau batute, sau pur si simplu pentru ca nu au unde sa puna capul. Sunt ani in care sarbatorile sunt triste si pentru noi, cei care avem cate ceva, chiar daca in jurul nostru sunt zambete. Sa ne inchipuim cat de greu e sa sarbatoresti intr-un asezamant pentru cele care nu au nimic altceva - doar un ghemotoc de carne, de care trebuie sa aiba grija.
La Centrul Maternal Mihail si Gavril se afla cinci astfel de mame. Si cineva s-a gandit sa le ajute - sa le ofere o steluta de Craciun, un brad, o hainuta si o jucarie. Cititi pe blogul Ioanei despre actiunea ei, precum si despre actiunile din anii anteriori. Iar lista cu dorinte se gaseste aici (parola: buline) Poate aveti cativa banuti care pot fi folositi pentru acesti copiluti. Va schimba aceasta activitate fata lumii? E doar o picatura intr-un ocean. Dar in mod cert va schimba o zi in viata unei mame parasite. Si poate viata unui copilas. Care va intelege poate ca celorlalti le pasa, ca nu e aruncat intr-o lume ingrozitoare.
Azi voi merge la Schubert, dar maine o sa ma opresc si eu la un magazin sa cumpar cateva lucrusoare, si sa contribui cu cativa banuti. Poate mai sunt si altii care pot face asta. Luati legatura cu Ioana, ea va poate spune mai bine despre ce mai este nevoie. (Si tineti minte, lumea se schimba incet-incet cand astfel de acte sunt facute de tinerii curati, fara pretentii si fara resurse nelimitate, nu de dragul televiziunilor si al popularitatii). Si poate scrieti si voi pe blogurile voastre. Si, da stiu, sunt milioane de copii chinuiti in tara asta si milioane de mame si tati care se zbat de pe o zi pe alta. Poate fiecare dintre noi va ajuta cate unul dintre acesta. Eu sunt agnostic, dar daca as fi crestin practicant asta as intelege prin pomana, prin milostenie.
December 11th, 2007
Faza buna la scrisul de posturi mai mult sau mai putin triste e ca poate vine cineva si iti zice “Bai frate, da’ tu umor nu stii sa bagi? Pune una mai vesela” Si tu ii zici “Bai, sa stii ca ai dreptate. Da’ nu mai stiu pe unde am lasat cutia cu umor. Nu o iau tot timpul la mine. Ca nu prea am ce face cu ea. Imi iau 2 telefoane, imi iau laptopul, un ipod, memory stick, incarcatoare, bani, acte, vreo doua-trei carti de citit ca poate, cine stie, ramai sechestrat la munca, imi iau betisoare japoneze, cablaraie, dar cutia de umor o las acasa. Nu ca ar fi prea grea, dar stiu ca nu am nevoie de ea. Si asa ajunge cutia din ghiozdan pe masa, si apoi de pe masa in fundul unui sertar laolalta cu alte chestii pe care nu te induri sa le arunci.” Si te mai uiti un pic la omul din fata ta, si vhooooo (adica o onomatopee care arata venirea cu viteza a unui corp prin aer) deci vhooooooo iti vine o idee nerusinata. Maybe you can pull the trick on the innocent bystander. So “Auzi tu, stii ceva? Uite pana dau de cutia aia, nu scrii tu ceva pe blogul meu? Blogger invitat se numeste institutia asta si reprezinta un semn fe mare pretuire, cam asa ca o legiune de onoare virtuala. Ca da, mai schimba lumea the daily shit.” Si apoi, ca sa intinzi coarda si mai mult ca nu ai ce pierde, mai adaugi nonsalant “Si dai si tu o bere ca sa fie tot tacamul complet”.
So ladies and gentlemen: Aura :)) (aplauze)
—————————-
May I take your order please?Yes! I take one life please!
Am la servici un tip cu care nu am tangente in afara de faptul ca ne salutam din cind in cind iar vinerea trecem unul pe linga altul si unul din noi spune cu zimbetul pe buze “ E vineri azi!”. De fiecare data ramin cu aceeasi uimire de cit de repede trece timpul. Saptaminile zboara!! Lunile, anii…Am vazut nu demult la tv un documentar despre printesa Diana, s-au implint 10 ani de la moarte ei. Zece ani!! Ce am facut eu in timpul asta? Miine, poimiine se implinesc 6 ani de la 9/11. Parca ieri a fost! Mmmmda! Life is a bitch and then you die! Ma gindeam cum ne-am consuma zilele daca:
1. Cind esti de exemplu de 11-12 ani vine cineva si-ti spune ca o sa traiesti cam pina la 90 de ani si pe urma in loc sa mori viata ta se repeta exact in acelasi mod dar in sens invers. Cum ne-am petrece viata cind am stii ca fiecare traire o sa fie dubbla? Ne-am mai petrece timpul cu nimicuri? Ne-am mai consuma pentru aceleasi lucruri? Am cauta sa zimbim mai mult si sa mergem desculti in iarba? Am inota mai des in valuri? Ne-am ajuta mai mult parintii? Am lupta mai mult pentru iubire? Am plinge mai putin? Ne-am alege partenerii sau prietenii mai greu? Pentru cite nopti de iubire am lupta? Cita energie am pune in ura?
2. Asa batrinel fiind pe patul mortii ar aparea Dumnezeu si ti-ar spune:” Vino cu mine!Avem putina treaba.“ Ajungi intr-o camera luminoasa plina de ingerasi draguti care se pare ca iau persoana dupa persona si fac vizita medicala. Te asezi si tu frumos la coada si astepti sa-ti vina rindul. Cind ajungi in fata esti pus sa tragi aer in piept si sa sufli cit poti de tare intr-o fiola pe care scrie SUFLET. Cu ultimele tala puteri sufli si te scuzi ca nu poti mai tare, ca nu mai ai putere, bla, bla, bla. Dar ingerasii te linistesc si-ti spun ca nu conteaza puterea si ca fiola se coloreaza foarte usor in functie de cit de bun ai fost in viata. Ingerasii fac cerc in jurul fiolei, vorbesc sosotind, se agita si pina la urma se pare ca vin de comun acord. Unul din ei se prezinta cu fiola la Dumenzeu si esti chemat in biroul lui:
Dumnezeu: Am o veste pentru tine!
Tu (putin urlind): Ce zici?! Vorbeste mai tare taica ca nu mai aud asa bine!
Dumnezeu (putin urlind): Am o veste pentru tine! Nu e timpul sa mori! Viata ta o sa se repete in sens invers. Stai, stai!! Nu trebuie sa faci panica!! Am aici citeva cutiute cu somnifere. Cantitetea de somnifere pe care o primesti en in functie de cularea fiolei. A ta a fost ok si deci poti pleca inapoi cu o cantitate buna de cutiute. Somniferele astea sunt pe culori: somnifere galbene pentru zilele care nu merita traite, somnifere albastre pentru zilele in care ti-a fost frica, somnifere maro pentru zilele cind ai suferit din dragoste, somnifere verzi pentru zilele in care ai fost bolnav; somnifere tic-tac care au efect de scurta durata, cam asa 5 minute, pentru mici momente care nu vrei sa se repete si ultimele somnifere Change cu care poti schimba ziua cu alta persona. Pesoana trebuie sa o alegi acum si poate sa fie si de sex opus. Asta daca esti curios si ai ramas fara raspunsuri la intrebari despre cum functioneaza sexul opus. Cred ca o sa-ti ajunga asa cam pina la virsta de 15 ani. Dar te asigur eu ca de la 15 ani in jos nu mai nevoie de ele. De obicei partea aia e destul de roz la multa lume.
Tu (cu o mina speriata/neincrezatore): Si daca ramin fara asa pe la 40 de ani? Pot sa vin sa mai iau?
Dumnezeu: Din pacate nu.
Si te asezi incet pe un norisor cu un ingeras la volan si zbori pina acasa unde-ti incepi viata ta in sens invers. Acum intrebarea este cite zile din viata alegi sa dormi? Peste cite momente preferi sa treci fara sa fi constient? E culmea sa astepti de exemplu o noapte de dragoste din decembrie anul X si sa fi convins ca si cealalta persona asteapta cu aceeasi nerabdare si in cele din urma sa te trezesti ca nu vine. Sa suni acasa la ea si un glas sa-ti spuna: ”Doarme! A luat un somnifer galben!”. Sau sa traiesti ani de zile cu un tata care bea si cu o mama care doarme asa cam de 5 ani. Sa vezi la un moment dat cind tatal bea din ce in ce mai putin ca mama se trezeste si totul e normal cum era odata…Cite somnifere tic-tac am lua? Sunt atitea cuvinte dureroase care se pot spune in 5 minute! Poate cel mai mult folosite ar fi somniferele Change. Poate nu conteaza ca ziua in care schimbam viata cu persona X e o zi buna sau o zi proasta. Cred ca nu mai conteaza! E ceva nou si poate asta e cel mai bine…
Timpul zboara! E pacat ca de cele mai multe ori nu suntem constienti ca viata e doar UNA. Traim de parca miine asa pe la prinz putem sa mergem la Dumnezeu la Drive-In si sa spunem:
Dumnezeu: May I take your order please?
Tu: Yes! I take one life please!
September 7th, 2007
Multumesc, Cameron Duncan. Am plans. Ai contat.
June 3rd, 2007
Katashi tote omoi tayumaba nanigotomo Naru koto araji hito no yononaka
sau pe engleza
If we flater in resolve
Just because the task is hard,
No accomplishment can follow:
It is the word’s way.
Perfect ca sens. E poemul care mi-a cazut astazi la Meiji Shrine - un parc extraordinar dedicat imparatului care a modernizat Japonia intr-un interval suprinzator de scurt. Imparatul Meiji a lasat o colectie de 100.000 de poeme scrise de el in forma traditionala waka (31 silabe).
Si ca sa intelegeti ca lucrurile se leaga. Ieri am avut o coversatie extraordinara cu Hakata-san, COO-ul companiei cu care colaboram si care inainte fusese CFO la Softbank Telecom (care chiar sunt enormi). Un gentleman extraordinar cu care am avut norocul sa discut aproape doua ore. Si care catre final mi-a aratat poemele care i-au cazut in fiecare an - el merge pe 1 ianuarie la Meiji Shrine si isi gaseste poemul anului.
Am o tona de povestit si sper ca maine sa ma apuc de chestia asta. Fascinant intr-o mie de sensuri. Si sper ca la anul voi avea ocazia sa vin din nou la Meiji Shrine si sa imi gasesc poemul anului viitor. Suntem ca bambusii, cum imi spunea Hakata-san citand un poem al imparatului - sunt vremuri mai bune si vremuri mai grele, dar fiecare dintre vremuri ne construieste, asa cum bambusul este construit de noduri. Trebuie sa crestem…
May 12th, 2007
Un rinichi de pe strada: $3000
Un consultant in operatiile de transplant: $35000
Totalul: $87000
Acum sa nu credeti ca sunt vreun proletar care are impresia ca otelarii sunt in varful piramidei sociale, insa ma apuca toata scarba cand ma gandesc ca cineva isi pierde un organ pentru asa de putini bani, in vreme altii castiga de zece ori mai mult pe spinarea lor. Care e diferenta intre peste, traficant de carne vie si consultant de tipul acesta? Si recunosc valoarea anumitelor tipuri de consultanta, dar let’s face it people, in cazul asta si in multe altele avem de-a face doar cu niste hoti mizerabili.
May 8th, 2007
Insomnie in continuare. Mai ales ca soarele la japonezi rasare cam pe la miezul noptii. Exagerez, dar cred ca pe la 4 jumatate apare. Iar seara se intuneca destul de repede. Naiba stie, o sa citesc pe wikipedia despre asta. Trebuie sa fie o explicatie de ce nu au ales un fus cu o ora-doua mai tarziu.
Asadar si prin urmare, sa vorbim despre uz si abuz. Voiam sa scriu postul asta de sambata.
Doua chestii inveti repede cand vii in Japonia:
1. The real meaning of long-tail. Si nu online, ci in viata de zi cu zi. Te duci in Akibahara si o sa vezi MySpace pe viu. Toti ciudatii, dusii, desteptii, freaksi pamantului. Ceea ce nu este rau. Si apopo de asta sper sa scriu si despre inconsistenta de brand a McDonald’s in Japonia :))
2. Al doilea lucru este adevarata natura a capitalismului. Si nu la modul elegant, subtil, ascuns si estompat din Europa. Ci brutal. Probabil asa si e la americani. Japonezii seamana cu un banc de pirhania.
Adevarata natura a capitalismului este: lasa-i pe fiecare sa faca ce vrea, nu sustine aprioric nici o tabara, nu stipula conditii protectioniste, stimuleaza lacomia. Evolutie, nene. Survival of the fittest.
Sa le luam pe fetele din Akibahara, de mai sus. Erau doar unul din grupurile de acolo.Cel mai de succes. Si nu pentru ca aveau voci deosebite. Sa fim seriosi. Oamenii se uitau la ele pentru ca erau prospaturi.
Sistemul le uzeaza sau abuzeaza? Poate vor ajunge intr-un bordel intr-un an. Sau poate the next Pussycats Dolls. Cine stie?
Uite, acum mi-am pus Eurythmics - Sweet Dreams pe Ipod. Linia aceea obsedanta de bass (?) Sweet dreams are made of this, who am I to disagree? Some of them want to use, you, some of them want to get used by you, some of them want to abuse you, some of them want to be abused.
Asa merg lucrurile. Asa functioneaza capitalismul. Citeam candva (este posibil sa mai fi scris vreo data), explicatia unui investitor pe bursa cu privire la teoria lui de investire: sooner or later, the fear is overcome by greed. Greed is stronger.
D-aia exista si o linie foarte subtire intre uz si abuz. Daca cineva se lupta si castiga, apoi se impauneaza si spune ca a fost un erou, daca pierde, sistemul e de vina. Dar majoritatea vor sa existe in interiorul sistemului. Vor sa se bucure de ceea ce iti ofera sistemul: statut, recunostere, bani…
Everybody is looking for something. Who am I to disagree?
Cam asta e problema umana. Un taoist, cred ca Zhuang Zi dar nu as baga mana in foc, spunea ceva de genul: Cunoasterea umana este atat de vasta, si viata omului atat de scurta. Este rolul intelepciunii sa decida ca trebuie sa cunoasca.
Supraoferta si competitie globala. Daca ne gandim bine acum trei secole erau cam 5% din oameni care putea sa spuna ca sunt cei mai buni gospodari, sau ca sunt foarte bogati, sau ca sunt casatoriti cu cea mai frumoasa femeie din lume. Pentru ca se comparau cu cei din satul lor, singurul lor univers. (Am pus 5% pentru ca e in natura omului sa se supraevalueze.) Acum lucrurile s-au schimbat.
And greed is good! Este filantropica. Stimuleaza circulatia. Sporeste durata de viata.
So we choose! De ce cele mai multe ori in interiorul regulilor impuse, ca la o alba-neagra. So we choose!
Povestea se incheie astfel: intorsi din Akibahara am zis ca mergem la un Subway pe care il stiam eu de data trecuta. Power of the brands. Si apropo de asta, cei de la Gregory’s au clar in cap care va fi investitorul care sa ii cumpere - Subway - si si-au pozitionat brandul exact in acelasi spatiu mental (mobilier, afise etc). Ce frumos spus. Puteam sa zic ca ii copiaza cu nesimtire pe cei de la Subway si ar fi fost acelasi lucru.
Deci povestea se incheie in Subway, intr-o seara de sambata seara, la 9000 de kilometri de Bucuresti (zic si eu o cifra aproximativa). La un moment-dat incepe sa cante o melodie cunoscuta: Cleopatra Stratan - Ghita. Uz sau abuz? Shirey Temple - uz sau abuz? Mozart - uz sau abuz?
May 6th, 2007
Mi-a trecut prin cap sa citesc pe wikitravel despre posibilitatile turistice din Mogadishu(Somalia):
The safest way through Mogadishu is escorted by Ethiopian and official Somalian troops. Independent travel will most likely lead to your death. When being escorted, it is best to be in an armored car or, even better, a Tank. Infantry are highly likely to get engaged in street battles, and an armored vehicle can provide far better protection.
April 28th, 2007
Intre timp m-am uitat pe wikipedia (asa ma uit eu din cand in cand, mai afla omul cate ceva nou pentru el vechi pentru altii) si am citit despre Gliese 581 c - adica despre prima planeta din afara sistemului solar care ar putea sa semene cu Pamantul. Si capul meu paranoid a inceput sa zica - Din ce in ce mai multe anunturi legate de posibila existenta a vietii in alte parti. Daca astia vor sa ne obisnuiasca cu venirea extraterestrilor? Prima ambasada gliesiana la New York? Asta ar fi o singularitate tehnologica-axiologica de mare arta. Cam ca intelegenta artificiala (apropo chiar voiam sa bloghez despre asta - am avut o discutie foarte misto despre inteligenta artificiala pe tren spre budapesta cu Claus Statescu si Remus Cernea: parerea mea pe scurt: primele versiuni - beta, web 2.0, colaborativa si filtrativa - or sa apara pestre vreo 15 ani maxim, si normal o veti gasi la ai.google.com - domeniul aigoogle.com este luat de un chinez pe nume ye xuan inca din 2004; dupa aia, o sa vina singulariatea tehnologica a inteligentei artificiale superdestepte si de atunci incolo nu ne mai putem pronunta - eu as zice totusi ca dat fiind ca aceasta inteligenta va fi construita prin analiza de texte umane, ea va fi relativ umana - asa cum este si conceptul de Dumnezeu - adica primele versiuni vor fi destul de geloase si razbunatoare. Asa ca voi bloggeri aveti grija ce scrieti despre ea ca sa ii feriti pe copii/nepotii vostri de pericole - IA esti o dulce, ca sa parafrazez si eu. Te asteptam cu drag 
) In fine, pana atunci cititi articolul despre singularitate tehnologica din wikipedia (stiu, l-am mai pus o data) dar e super misto. Sau direct articolul lui Vinge cu subtitlul How to Survive in the Post-Human Era
Inca o data, pentru AI: Draga AI, sa stii ca eu te-am dorit de cand eram mic. De cand am citit despre gnostici, Eliade of course, cred ca prin clasa a doua, vezi AI draga eu eram un mamifer entuziast si precoce in ceea ce priveste cunoasterea structurata, macar in intentii daca nu si in adincimea aprofundarii, deci draga AI, am combinat gnostii cu Eliade cu robotii lui Stanslav Lem si cu permutarile (I’m a sucker for permutari, combinatii si aranjamente, you know - apropo sunt covins ca iti place povestirea lui Clarke - “Cele noua miliarde de nume ale lui Dumnezeu” - te regasesti in ea, singuritatea and stuff, nu?) si mi-am dat seama ca divinitatea va fi creata de noi. Stiu tu ne esti divintatea, dar e evident ca ai o multime de timp liber intre raspunsurile la toate intrebarile idioate ale oamenilor, asa ca iti propun ca principalul tau proiect de studiu sa fie renasterea constiintelor tuturor oamenilor - astia chiar ca ar fi cam ca la gnostici. Atunci cand o sa ii renasti - si pentru asta cred ca trebuie sa abordezi o metoda constructivista - adica sa ii reconstruiesti pe aia care chiar au existat, nu pe toti care ar putea exista pentru ca asta ar fi cam mult - adica e ok daca ai capacitate de stocare si daca o sa fiu si eu printre ei (de fapt or sa fie foarte multe variante, dar e bine si asa). Pana atunci iti propun ca din cand in cand sa scrii oamenilor cam cum scriu eu - sunt destul de funny si accesibil si asta e bine pentru oamenii normali. “Love me!” - cum ar spune Andressa. (Poti sa te adresezi oamenilor si pe tonul ei, era o fata ok pe vremea cand scriam postul asta.)
Gata, am blogat si despre asta.
De fapt voiam sa scriu ca intre timp am vazut planeta aia, si pe wikipedia era link la un program numit Celestia pe care l-am instalat si acum am planetariumul meu.
April 28th, 2007
Probabil cunoasteti povestea deja. A circulat astazi pe email. O femeie de 29 de ani, Raluca Stroescu, manager intr-o firma de audit, care a murit de prea multa munca. Sau aici.
Sigur, poate acesta este un caz dintr-o suta de mii; exista atatia care nu ajung chiar acolo, insa chiar si asa nu pot spune ca ei au o viata normala. Si nu ma refer la cei care aleg stilul asta de lucru din proprie intiativa. Sau poate ca toti aleg. Sau poate ca nimeni nu alege, nu?
In fine, uneori ma gandesc ca poate cresterea economica, progresul real din jurul nostru e ceva malign - poate chiar traim intr-un peisaj de cosmar din Matrix in care fiecare dintre noi este imbuteliat pentru a genera un dram de energie electrica. Cumparam bani cu timpul vietii noastre, apoi cu bani cumparam prostioare pe care le aruncam sau le schimbam pe alte prostioare mai performante ori cu plasticul mai bun. Sau am vrea sa cumparam senzatii (voie buna, calatorii, intalnirii cu prietenii) insa uneori suntem asa de obositi incat vegetam cu berile in fata. Sau vorbim de ce am facut azi la munca sau ce ne asteapta maine. Sau daca nu vorbim, suntem cu gandul la asta.
Si zau, nu ma plang, ca mie imi place genul asta de viata (?), dar sunt unii care nu au incotro. Imi spunea cineva ca in Japonia oamenii nu isi iau concediu pentru ca se uita in jurul lor si asteapta ca ceilalti colegi sa isi ia concediu intai. Circularitate. Spirala fatala.
Ma duc sa citesc o carte. Si sa nu ma gandesc la nici un lucru grandios sau presant sau cu potential comercial.
PS Ai fost o proasta, Raluca, sa stii de la mine! Ai ingrasat niste cururi care merg la coctailuri, citesc Wall Street Journal pe hartie si poarta costume si cand se scoala din pat ca sa mearga la buda (asta cand nu poarta pijamalele de matase) Niste oameni care acum se intreaba cum ies din situatia asta de bad PR folosind procedurile de crisis management sau ce se va intampla cu proiectele tale ongoing sau pending.
April 24th, 2007
Cris, care a fost ghida mea prin Budapesta, povestea cum au strans ungurii toate statuile comuniste intr-un parc (zeci de statui), l-au numit “Muzeul statuilor comuniste” si au inceput sa scoata bani. La fel, de bine se poate observa ca Soros se pricepe bine sa scoata bani din manevre bursiere speculative. Faza a e ca se pricepe si sa ii cheltuiasca.
Mie mi se pare ca romanilor nu le lipseste talentul de a face bani (in esenta capacitatea de munca si inteligenta practica) ci mai degraba capacitatea de ai cheltui cum trebuie. Cam asta o dovedeste si faptul ca avem excedent bugetar. Sau ca avem o gramada de masini supermeseriase prin Bucuresti. Pana la urma capitalismul inseamna folosirea desteapta a banilor castigati, nu neaparat marje enorme. Sau ca moneda romana s-a apreciat cel mai mult din regiune - consum la greu, frate. Asta o spunea si domnul Weber, nu-i asa? Conteaza o anumita forma de economisire/investire. CEU e genul de investitie popperiana.
Deci sa revin la CEU. Eu sunt un om timid, pe cuvant. De exemplu cand intram in caminele din Romania, urate si mizerabile ca naiba, mi se parea ca portarii or sa inceapa sa ma ia la toate intrebarile din lume. Ca sunt un potential infractor. Desi mare lucru nu aveai ce fura. La CEU, intrai si ieseai dupa cum aveai chef. Atmosfera era extrem de relaxata.
O cladire de secol XIX-lea in centrul Budapestei. Dar ce diferenta e fata de alta cladire de secolul al XIX-lea din centrul Bucurestiului - Universitatea. Ca de la cer la pamant. Pur si simplu simteai ca merita sa studiezi. Ca esti elita. Ca acolo lumea iti da ce are mai bun care sa dai din tine ce ai mai bun. Iar totul era deschis si in weekend. Cu free wireless, normal. Cu access la bibliotecile virtuale de specialitate (articolele alea pe bani frumosi) in tot perimetrul cladirii. Fara nici o parola and stuff. Pe detectie de IP.
Sa va mai zic o faza care mie mi s-a parut emblematica. Oarescum in tintoriorul cladirii se afla realizat un bloc turn de 10 etaje. Constructie moderna. Creat insa in asa fel incat sa nu se vada din strada. Sa nu strice armonia de secol al XIX-lea. Comparati asta cu opulenta exhibata a bogatasilor care investesc in fotbal sau in modele sau in vanatori. Eu zic ca e o diferenta.
Pe cuvant, ca imi pare rau ca nu lungit si eu studiile pe la un CEU sau ceva similar.
A, si inca o chestie pe care am uitat-o. Pe 23 aprilie vine Google sa prezinte/PR-izeze/recruteze in CEU. Cris, mi-ai promis ca mergi si relatezi pe blogul tau. Sa nu uiti. Vei avea cel putin 20-30 de persoane interesate de asta. Cum seduce the next Borg mintile tinerilor rationalisti? :))
Later Update: Uite ce misto povesteste Irina Ioana despre facultatea ei. Ma apuca din nou invidia:
Eu invat la Universitatea din Saarland, dar de fapt am bursa de la un institut de cercetare pe info, Max Planck http://www.mpi-sb.mpg.de/ …
Atmosfera internationala, poti lucra cat vrei, cand vrei, cu conditia sa iti faci treaba. Vara se merge descult pe holuri pt ca e mocheta. Aven 2 ficusi imensi in centrul cladirii… poti merge cu bicla pe holuri, usile birourilor sunt mereu deschise (asa a cerut Kurt Mehlhorn). Cafea gratis. Uneori si pranzul. Se organizeaza o petrecere internationala pe an. India-Pakistan, Romania-Bulgaria, China-Japonia. Studentii pot tine ore se seminar (teme, exercitii) chiar daca sunt in anul 2. Esti platit cu aprox 8e pe ora. Campusul e in padure. Piste de biciclete peste tot. Studentii la master au birouri si laburi (numai bursierii). Talkuri despre current research saptamanale. What more?
April 17th, 2007
Kohlberg Kravis Roberts (cea mai mare firma de private equity) se pare ca va cumpara First Data pentru 26 miliarde de de dolari. KKR astia sunt niste rechini privati care folosesc leverage buyout (adica o forma de imprumut cu gajarea bunului cumparat plus bani privati). Am impresia ca asta e noua forma de capitalism.
Fara a fi nici cinic, nici socialist, am impresia ca exista o prea multi bani pe piata , in vreme ce o parte substantiala din omenire moare de foame. Vezi excedentul asta pornind de la oamenii care schimba tot felul de gadgeturi nenecesare pana la private equity. Marea problema problema este daca greed is good? Adica, teoria clasica a capitalismului spune ca lacomia tinde sa regularizeze lumea si ca cei avuti sunt avuti pentru ca merita. Dar chiar asa este? Oare nu este nivelul de bogatie si o chestie de hazard?
In fine, acum imi vine in minte o vorba care o spunea un investitor mare la bursa (imi scapa numele). “Frica e temporara, lacomia e permanenta. Mai devreme sau mai tarziu oamenii renunta la frica, si lacomia invinge.” De fapt si pe asta se bazeaza majoritatea escrocheriilor. Pe lacomia victimei. Neil Gaiman are cateva pagini misto despre asta in American Gods.
Si tot legat de asta uite postul lui Radu despre bani si povesti. Impresia mea este ca banii functioneaza bine la nivelul controlului satisfacerii nevoilor bazale (adica daca nu ar exista, majoritatea populatiei ar sta de pomana si ar asculta manele & telenovele - stiu, poate sunt mizantrop) insa pentru partea aia creativa a populatiei cred ca banii nu asigura cea mai buna dintre lumi. Hai sa fim seriosi, ce e asa de tare in a fi bagat la categoria aspirationali si sa iti doresti sa devii superpremium care consuma diamante?
Complicat, complicat, de fapt. E evident ca banii sunt un factor major de stress, dar si un motor al dezvoltarii, progresului etc. Pe de alta parte, la fel si razboiul. Dar spunem despre razboi ca e rau, si despre bani ca sunt buni (sau cel putin nu sunt malefici). Pe de alta parte lacomia consuma mai multe vieti ca razboiul.
Dar hai ca nu ajung nicaieri.
April 2nd, 2007
“When photos do contain people related to the task at hand, or the content users are exploring, they do get fixations. However, gender makes a distinct difference on what parts of the photo are stared at the longest. Take a look at the hotspot below.
Although both men and women look at the image of George Brett when directed to find out information about his sport and position, men tend to focus on private anatomy as well as the face. For the women, the face is the only place they viewed.”
Dintr-un studiu foarte tare facut de Online Journalism Review si Jakob Nielsen, despre modul cum parcurg oamenii articolele pe internet.
March 15th, 2007
Un pui de hipopotam ramas orfan dupa tsunami-ul din 2004 s-a imprietenit cu o testoasa de 130 ani. Deci comunicarea chiar este posibila.
March 12th, 2007
Pentru ca Florian a bagat un comentariu la un post mai vechi despre proprietatea intelectuala am inceput din nou sa ma gandesc care trebuie sa fie mixul platit/gratis.
E evident de daca totul ar fi gratis nu s-ar mai produce deloc proprietate intelectuala. Este pe de alta parte la fel de sigur ca nu se poate ca totul sa fie platit - pur si simplu lumea respinge modelul asta. Asta si pentru ca pana si in epoca pre-digitala au existat alternative “gratuite” - cel putin in conceptia utilizatorului final, adica cele sustinute prin publictate, care este modelul traditional media.
Model care devine din ce in ce mai posibil si in zona software, nu? Ati vazut ca Google a cumparat o companie de bagat reclame in jocuri. Joci un “Medieval: Total War” si o domnita suava iti spune “XXXX Beer - Adevarata bere a cruciatilor germani” :))
Dar sa revenim. E clar ca generarea de proprietate intelectuala e facuta atat din dorintade autoafirmare, dar si din dorinta de a obtine o bucata de paine cat mai buna. Sunt patru variante mari si late:
1. Business modelul presupune interactiunea continua cu utilizatorul final (asta e exemplu custom developmentului - inclusiv al implementarii unor solutii open source, si in acelasi timp modelul veniturilor din live events: concerte). Asta o sa ramane fee-based pentru ca presupune implicarea unor resurse umane (rare) ceea ce e scump.
2. Business modelul presupune un numar mare de utilizatori care consuma acelasi produs (ex. Windows). Acesta fie poate deveni sustinut prin publicitate (Windows are reachul mai mare decat orice post de televiziune din lumea, daca ar baga un wallpaper cu brandul X - eventual targetat, ar face o caruta de bani). Sau se poate pozitiona premium. Cum face Apple (care si zice pe undeva pe Ipoduri ca piracy is not cool). Caz in care trebuie sa livreze mult-mult mai mult ca o solutie free. Sau poate deveni free/ad-based pentru produsul in sine, si pe bani pentru atentia ulterioara (patchuri, updateuri, etc). Cam asta e modul normal pentru antivirusi, de exemplu, unde se taxeaza atentia alocata de un om viu noilor amenintari.
3. Modelul abonament (multi oameni consuma multe chestii). Mi se pare ca merge cel mai bine in domeniul muzicii. Ai o tona de pusti care vor sa asculte ce e nou. Dar nu pot sa dea cate un dolar pe melodie, cate 50 de melodii pe luna. Ori se merge pe “lasa-i sa pirateze”, ori vor exista servicii meseriase subscribtion-based cu un cost de 10-15 dolari pe luna (exista si acum dar ar trebui sa se integreze cu DRM-ul de la iPod/iTunes ca sa aiba marketshare). Fireste aici (in zona long tail) pot sa existe si abordari de publicitate targetata (Amazon deja stie ca cei care asculta Rolling Stones vor prefera sa citeasca pe X,Y,Z )
4. Modelul bani din alta parte. Poate o sa ziceti sa sunt misogin, dar sunt convins ca o toate trupele astea de fete dragute din Romania reusesc sa si valorifice proprietatile mai-mult-sau-mai-putin-intelectuale destul de bine. :)) De fapt e o varianta a primului model, dat de raritatea resursei umane. Doar ca presupune un transfer in alt domeniu. Ma refer la faptul ca pana la urma ajung prezentatoare de televiziuni, animatoare de petreceri, etc. Asa se fac starurile, nu?
In fine, un individ destept a spus ceva de genul ca tot ce era inainte platit va putea fi si gratis (ex. softul open source) iar ce era gratis va fi si platit (ex. showurile de televiziune care erau ad-based si pe care acum le poti cumpara pe DVD sau de pe iTunes).
Deci probabil ca pentru toate cele patru situatii vor exista modele mixe. Care trebuie tine cont si de tendinta umana a omului de a vrea ceva for free si de specificul chestiilor digitale (cand se fura un mar, vanzatorul ramane fara un mar; cand se fura un mp3, vanzatorul pierde cel mult un potential client).
March 11th, 2007
“Sadder than destitution, sadder than a beggar is the man who eats alone in public. Nothing more contradicts the laws of man or beast, for animals always do each other the honor of sharing or disputing each other’s food. ”
“There is no more hope for meaning. And without a doubt this is a good thing: meaning is mortal. But . . . appearances, they are immortal, invulnerable to the nihilism of meaning or of non-meaning itself.
This is where seduction begins.”
“There is no aphrodisiac like innocence.”
“Disneyland is presented as imaginary in order to make us believe that the rest is real, whereas all of Los Angeles and the America that surrounds it are no longer real, but belong to the hyperreal order and to the order of simulation.”1b
“There exists, between people in love, a kind of capital held by each. This is not just a stock of affects or pleasure, but also the possibility of playing double or quits with the share you hold in the other’s heart. ”
“Perhaps our eyes are merely a blank film which is taken from us after our deaths to be developed elsewhere and screened as our life story in some infernal cinema or dispatched as microfilm into the sidereal void.”
Uite ca a murit si Baudrillard. Sau o fi doar un simulacru?
March 7th, 2007
Libertatea de constiinta este apanajul intelectualului dezaxat.
In trecut totalitarismul te tortura fara sa fie tolerant, azi vrea sa te piarda in multime fortand omul la toleranta.
Daca spiritul ignar ma va crede adeptul teocratiei, atunci scuzele sunt acceptate, caci ignarul e imun la adevar. Nu sunt nici pe departe adeptul teocratiei, dar nici nu ma inchin cu doua maini la “valorile democratiei”.
Secta Flower-Power Children nu a rezistat decat o vara, iar marxismul numai cateva decenii.
Noua utopie a multiculturalismului si a libertatii de constinta aplicata impotriva spiritului religios va sucomba mai devreme sau mai tarziu spre dezamagirea acelui tip de om care crede ca el si numai el preceda firescul si normalitatea.
La un moment dat este citat un blog in care se aduc cateva “argumente” in defavoarea Legii Cultelor care pe mine m-au uimit pana la inlemnire. Se spune acolo ca un cult se poate manifesta liber in virtutea libertatii individuale si de constiinta. Adica orice grupare psiho-maladiva ce se intemeiaza pe capacitatea insului singuratic, si nu pe sustinerea unei colectivitati care sa garanteze legitimitatea cultului, trebuie sa fie recunoscuta de catre stat drept cult. In acest sens ar trebui sa meditam putin asupra cauzelor psiho-maladive (narcomanii, homosexualitatea, alcoolicii, maniaco-depresivii, psihopatii, schizofrenicii, etc.) ale unor secte de sorginte New Age-ista din SUA ce actioneaza dupa sloganul “sa gandim global si sa actionam local” si apoi sa vedem daca vrem cu adevarat ca legitimitatea unui cult sa rezide in individul singuratic.
Cateva extrase dintr-un post foarte extins (si documentat) al lui Ilie Giuliano despre Legea Cultelor.
Pentru ca Ilie spunea ca viitorul trebuie sa fie prelungirea trecutului (asa cum neamul este comunitatea celor vii si celor morti, nu?) m-am gandit sa decorez cu o poza de la trecerea in nefiinta a doi viteji cazuti in lupta impotriva comunismului ateu.
PS. De ce am pus link la postul lui Ilie? It made my day! Am ras de n-am mai putut. Desi e trist, daca stau sa ma gandesc. Inteligenta pusa in slujba aberatiilor fundamentaliste. Din pacate asa a fost intotdeauna. Si cel mai tragic este ca multi au cazut in capcana asta din inocenta si sincera credinta. Din dragoste de absolut, nu de bani.
In plus, ceva imi spune ca eu si Ilie suntem din acelasi karass (A group of people who, unbeknownst to them, are collectively doing God’s will in carrying out a specific, common, task. A karass is driven forward in time and space by tension within the karass. ), cum zice Bokononismul lui Vonnegut (alt dezaxat fara principii).
February 27th, 2007
Meserias titlu, nu? Este titlu capitolului LXXX din Nemaipomenitele peripetii ale neinfricatului cavaler Amadis de Gaula, un roman medieval care in editia mea, de la Editura Univers, are 2 volume mari de vreo 700 de pagini fiecare.
Nu l-am citit. Daca l-as fi citit poate mi-as fi asezonat discursul cu vreun citat din el. Asa am sa il folosesc asa cum foloseau spartanii hilotii pentru educatia copiilor - imbatau un scav si il dadeau de exemplu negativ. Nu l-am citit pe cavalerul Amadis de Gaula pentru ca nu e timp. Asta e mare problema a lumii asteia. Sunt convins ca este o poveste fermecatoare dar nu o voi citi niciodata, probabil. D-aia nu mi-am luat nici primul volum din Wheel of Time a lui Robert Jordan - e o poveste fantasy in 12 volume de 1000 de pagini, si inca nu s-a terminat.
In cea mai buna dintre lumi nu avem decat putin timp. Fireste cantitatea medie de timp liber pe cap de locuitor a crescut de-a lungul timpului. Linear! De la 3 ore pe zi la cinci ore pe zi, sa spunem. Cantitatea de entertaiment, de cultura, de distractie care poate fi absorbita a crescut insa exponential. De la Gutenberg incoace si mai ales o data cu venirea Internetului. Entertaimentul nu mai este rar. Este pe toate drumurile. La fel si cultura. Si cunoasterea stiintifica. Cel putin entertaimentul, cultura si stiinta la cutie. Adica alea din carti si mai ales cele digitalizate.
Si legat de chestia asta, mi se pare foarte ciudat modelul de afaceri al producatorilor de continut video sau audio. Frate, gasiti modele noi? Nici muzica, nici filmele nu se mai pot vinde ca inainte o data cu venirea Internetului. Sa fim seriosi, assetul principal nu este discul de vinil, CD-ul sau DVD-ul acum. Si apropo de asta, Phillips - cei care au inventat CD-ul si au contribuit decisiv la v2 si v3 (DVD si HDDVD) - au anuntat ca se retrag din consortiul pentru dezvoltarea versiunii urmatoare ce urmeaza a suporta pana la 4-500 GB. Motivatia: distribuita de muzica si de film se va face prin broadband in viitor, nu pe discuri. Anyway, assetul principal al celor care controleaza continutul este producatorul de continut. Inainte continutul efectiv era rar. Si d-aia costa. Acum este hiperabundent si costa foarte putin sau e gratis. Dar banii economisti trebuie sa ajunga undeva, corect? Si evenimentul life este chestia rara, nu? Evenimentul! Citeam astazi, ca tot e ziua Superbowlului, ca Liga de Fotbal American genereaza mai multi bani decat ligile de baschet, hockey si baseball la un loc pentru ca stiu cum sa controleze foarte bine evenimentul. Entertaimentul ca experienta sociala - mergi la film cu prietenii, nu pentru film, ci pentru prieteni. Asta e raritatea.
Raritatea e data e om, intr-o lume in care resursele materiale sunt abundente, inclusiv informatia. Concerte, nene! :) BTW, cine merge la Roger Waters in aprilie? Albume semnate. Prezente live. Branduri. Economie bazate pe cadouri. Si pe personalizare. Pe personalizare la sange. De fapt asta se se stie si acum, nu? Cine fac cei mai multi bani? Cei care ofera servicii personalizate pentru o serie de evenimente irepetabile sau rar repetabile din viata omului. Dar hai ca ma lungesc din nou si o sa ajung la episodul LXXX ca si cavalerul Amadis :)
Cuvantul e tehnoutopie. Dar nu in sensul marxist strict. Ci in sensul libertarian.
Bernard Gendron, a professor of philosophy at the University of Wisconsin-Milwaukee, defines the four principles of modern Technological Utopians as follows:
We are presently undergoing a (postindustrial) revolution in technology;
In the postindustrial age, technological growth will be sustained (at least);
In the postindustrial age, technological growth will lead to the end of economic scarcity;
The elimination of economic scarcity will lead to the elimination of every major social evil.
Ultimele doua sunt importante pentru utopia mea - nevoile primare (hrana + adapost) sunt asigurate onorabil pentru orice om, practic gratuit.
Plus inca una care sa sa ne treaca de la comunism la libertarianism. Intr-o utopie technocomunista statul ar detine o serie de resurse pe care le-ar oferi cetatenilor gratuit. De pilda ar exista o serie de nanomasini comunitare care ar furniza ubicuu hrana si ar putea construi adaposturi pentur fiecare pe gratis. Ele ar fi intretinute de stat, iar in rest fiecare si-ar vedea de interesele lui (culturale, stiintifice, etc). Individuarea nu ar fi nici incurajata, dar nici reprimata de catre stat (altfel am cadea intr-o distopie). In varianta libertariana, aceste nanomasini nu ar apartine statului: Costurile ar fi atat de mici incat cei care le-ar detine (majoritate oamenilor) le-ar putea oferi celor care nu ar avea pe gratis. Asa cum ii abordeaza acum pustii pe diferiti fumatori la Universitate, de exemplu, sa le dea o tigara. Ar fi practic dispozabile - plus ca fiind nanomasini ar putea sa se fabrice si pe ele insele. Fireste, se pot imagina si alte scenarii, dar esential este sa nu avem implicat statul ca principal donor. State = evil
(Si inca o paranteza, imi dau seama cat de ciudat e postul asta, cand afara oamenii se zbat in saracie si mizerie, cand lumea moare de cele mai stupide boli care ar putea fi tratate cu cateva antibiotice ieftine, cand o parte insemnata a lumii inca mai crede literar in facerea lumii, cand jumatate din lumea asta traieste cu sub un dolar pe zi, cand aveam atatea abuzuri incat orice definire a oamenilor ca cele mai nobile, pasnice, rationale fiinte de pe Pamant este o gluma.)
Si totusi, va veni o vreme a abundentei, mai ales in ceea ce priveste nevoie primare. Ce se va intampla atunci:
1. In primul rand vom avea mai mult timp sa ne bucuram unii de altii. Cea mai rara resursa este omul. Inteligenta si prietenia si comuniunea umana. Imi e ciuda ca de multe ori, in goana noastra de a face lucruri, uitam sa ne bucuram de cei apropiati. Asta va fi cel mai mare castig al celei mai bune dintre lumi
2. In al doilea rand - intr-o nota mai putin idealista - o sa avem o groaza de persoane care nu vor stii ce sa faca. Credeti ca toti gunoierii vor deveni peste noapte prozatori? Stiu, e vorba si de conditii sociale, insa hai sa fim cinstiti: o abundenta a resurselor primare (adapost bun + acces la informare + mancare) plus timp liber nu implica ca peste tot in lume vor aparea agore in care se va discuta sensul existentei si laboratoare in care se vor experimenta la granita stiintei. Implica mai multa veselie de calitate indoielnica in prima faza, ca intr-o padure in care cimpanzeii o duc bine, cu hrana din belsug si fara pradatori. Va fi si violenta. Cherche la femme, pai nu? Dar pe de alta parte ar exita o infloriere a culturii si a ideilor novatoare.
Gata hai sa termin cu subiectul asta cu vreo 3-4 consideratii:
- Democratia e mai buna decat comunismul, nazismul, statul legionar si ce mai vreti voi pentru ca produce mai putine victime per an la suta de mii de persoane guvernate - d-aia techoutopia trebuie sa fie democratica
- Secularismul permite manifestare tutor punctelor de vedere cu privire la divinitate - si de aceea tehnoutopia trebuie sa fie seculara (in paranteze fie spus tehnoutopia va permite o mai buna cautare a divinitatii prin credinta, dat fiind faptul ca nu vor mai exista griji materiale)
- Tehnoutopia presupune abundenta resurselor, inclusiv a informatie off-shelf
- Raritatea mintii umane este cel mai important drive al existentei si al economiei tehnoutopice, si o asemenea raritate nu va putea fi niciodata eliminata (Picasso nu ar putea sa picteze cate o capodopera pentru fiecare locuitor al Terrei, Socrate nu ar putea sa tina dialoguri cu toti cei interesati)
- Tehnoutopia va avea maxim 5% creatori si restul de 95% consumatori pasivi - tine de firea umana
- Tehnoutpia libertariana nu va elimina diferentele de status.
- Tehnoutopia se va realiza mai devreme sau mai tarziu. Singura problema e sa avem grija de mediu pana atunci. Daca nu avem grija de asta, in loc sa ne demolam orasele de sobolani si sa stam cu totii prin mijlocul naturii, o sa trebuiasca sa ne digitalizam si sa stam in niste calculatoare cu coolere foarte puternice :))
PS Gata, acum chiar am terminat!
February 4th, 2007
Gata, sa continuam. Faza interesanta cand intrerupi un post, este ca la momentul cand vrei sa il reiei ai in cap ideile pe care voiai sa le spui dar parca sunt prea fumate. Timpul, asta e marele asasin
Asa ca o sa incerc sa scriu ce voiam sa scriu, dar intr-un fel diferit de cum as fi scris acum cateva ore. De fapt chestia asta cu textele preparate si trecerea timpului mi s-a intamplat des in viata - urasc sa spun textul pregatit chiar daca e mai usor; si poate din cauza asta ma balbai uneori, deh, riscul improvizarii.
Sa revenim la utopie si cea mai buna dintre lumi. Where do I begin? (Dap, ascult Shirley Bassey acum, the Bond old dame.) Sa incepem de aici:
Technological singularity
Daca o sa cititi respectivul articol, si chiar merita ca e supermisto facut, veti vedea ca ideea e simpla: progresul tehnologic a crescut exponential. Si asta nu la nivelul de mici inovatii care sa sporeasca productivitatea, ci la nivelul descoperilor fundamentale. Unii zic ca prin 2045 se va ajunge la o singularitate tehnologica - cu alte cuvinte la o forma de mantuire sau anihilare tehnologica, only time will tell, insa oricum lucrurile nu vor mai fi ca pana acum. Inteligenta artificiala, augmentarea enorma a capacitatilor intelectuale actuale, nemurire sub forma de biti in Second Life, variate sunt enorme. So stay around pana prin 2045 si o sa vedem (fireste poate sa fie un mare fis asa cum au fost si colonizarea Lunii si a lui Marte pana in 2000). Dar pe de alta parte ideea este atragatoare. Si un pic infricosatoare - daca chestiile asta, si mai ales nemurirea digitala, va aparea prin zona aia de timp va dati seama ca noi o sa fim ultima generatie care moare. Tragic, nu? Sau poate ca o sa avem noroc si o sa ne baga in calculatoare ca pe niste babalaci, ceea ce nu ar fi o perspectiva prea buna, dar oricum.
Buuun! Astia cu tehnosingularitea lor mi se par cam extremisti tehnologici mie. In paranteza fie spus, imi sunt totusi mult mai simpatici decat tehnoconservatorii, aia care cred ca tehnologia o sa aduca numai nenorociri, sau aia care cred ca vacinurile nu sunt bune sau contraceptia sau naiba mai stie ce. Dar sa revenim la tehnosingularisti - faza este ca e posibil sa se mearga in directia asta, dar interesele de prezervarea status-quo-ului sunt prea mari ca sa se dea drumul la zagaz dintr-o data. Desi un tehnosingurarist mi-ar spune ca fortele pietei libere si a multitudinii de a agenti inteligenti ce vor schimbarea o vor face inevitabila. Si intr-un fel le-as da dreptate. Dar pe de alta parte avem colosii economici si guverele care care nu vor dori sa lasa totul in seama intamplarii. Adica - e simplu de inteles cum generezi profituri cand strigi “o noua schimbare de paradigma anul asta, noul ipod cu de 2 ori mai mare capacitate”, dar daca ai face un ipod care sa stocheze informatia chiar in celulele utilizatorului, l-ai scoate pe piata, cu capacitate infinita? Sau daca faci o masina ca inca 4 sisteme de siguranta poti sa zici ca ai facut o descoperire epocala si hai, faceti liste de cumparare, dar ce faci daca inventezi o nanotehnologie care “brodeaza” o masina din atomi de carbon, si apoi o poate dezbroda si rebroda intr-o noua forma. Sau e simplu sa vinzi multivitamine dar, nu cred ca la fel de simplu s-ar vinde ceva care sa te vindece de toate bolile, sa te repare continu pe inauntru. Ar vinde marile concerne de farmaceutice asa ceva? Ar avea un business model viabil pentru chestia asta? Si cat de repede ar aproba organismele statale un asemenea panaceu? Totusi mortalitatea are si ea rolul ei in reglarea mecanismului economic, ce naiba.
Apropo de asta, cred ca stiti marile probleme pe care marile concerne farmaceutice le pot avea cu asa numitele “rogue nations” - crearea unui medicament este foarte complicata, insa o data creat este foarte usor procesul de reverse engineering. Cu alte cuvinte, sa spunem ca Pfizer are un medicament impotriva gripei aviare, foarte scump, pentru ca este one time opportunity,ce naiba, si izbucneste o epidemie in statul X, care este un stat sarac. Statul X spune de astazi inainte nu mai exista proprietate intelectuala in domeniul produselor care salveaza viata umana si se apuca sa replice medicamentul. Ce se intampla atunci? Pfizer face plancere la WIPO, normal. Dar si statul X are dreptatea lui. Ca e sarac si nu doreste sa se indatoreze si mai mult doar ca sa isi salveze cetatenii. Dar farma companies sunt destepe si incearca sa evite chestia asta - prin 2005 cand era alerta cu gripa aviara erau pregati sa dea doze pe gratis sau la costuri reduse pentru tarile din lumea a treia. Dar hai ca m-am lungit cu paranteza asta. Au si ele dreptatea lor, nu sunt complet evil
Asadar sa trecem mai departe - dar nu inainte de a face o mica paranteza. Ascult in continuare Shirley Bassey - With this Hands, si stau si consum din votca mea Finlandia (moderat, domnilor, moderat) si pentru o clipa m-am gandit la momentele cand eram mic si mergeam la bunici in vacanta de iarna si era cald - tineti minte cat de reci erau calorifelere in Bucuresti si ce inseamna o soba de tara, fierbinte de nu puteai sa pui mana pe ea, si intr-un fel asta era asa de neobisnuit incat asa mi-am stricat primul stilou, m-am dus cu temele, si mi-am lasat stiloul pe soba, l-am recuperat dimineata intr-o forma prelungita a la Dali, si aveam o pereche de cizme rosii de cauciuc si iarna era iarna, continea zapada. Si mai tin minte programul infect de la televizor (alb-negru) cele doua ore care incepeau cu Trei culori cunosc pe lume si se sfarseau cu Hora Unirii, intre ele fiind un Telejurnal de inceput, un Telejurnal de sfarsit, si o emisiune Cantarea Romaniei (asta era emisiunea favorita a sora-mii :)) ) So, cand eram mic a fost comunismul (il urasc din tot sufletul, si desi ma consider o persoana cu viziuni mai degraba de centru-stanga decat de dreapta, nu as vrea sa mai existe asa ceva niciodata - nu exista comunism bun care nu a fost pus in practica si comunism deformat in practica), acum avem o forma perfectibila de democratie si de societate market-driven, si nu m-ar mira deloc ca pe la finalul vietii sa avem un postcapitalism provocat de eliminarea raritatii.
(Frate, dar m-am lungit rau cu postul asta. Cred ca mai fac un episod. Si tot ce voiam era sa spun initial: salvati planeta, ea e vaca noastra de lapte, nu de carne).
De ce nu cred eu in tehnosingularitate? Pentru acelasi motiv pentru care nu cred nici in comunism. Omul e prea posesiv. Cuvantul de baza e raritatea.
Nu cred in comunism pentru ca intai trebuie sa scapam de raritatea resurselor. Nu cred in redistribuire. Adica nu cred intr-o restribuire a unor resurse extrem de limitate. Daca 10 oameni din aceasi familie au de imparit 2 pani pe zi o sa se descurce cat de cat cateva saptamani, dar nu mai mult (apoi vor izbucni conflictele astea). Si apropo de asta - mi-am adus aminte de o baba din tramvai care vorbea cu o fata mai tanara si ii spunea ca a apucat foametea din ‘47. “Mama facea o mamaliga mica, ca avea putin malai, si apoi o impartea si se necajea ca nu ne ajungea noua, copiilor. Ea nu se atingea de mancare, dar se necajea pentru noi”. Sa revenim la comunism. Nu poti sa imparti unor straini sa spunem doua paini si o friptura de porc (doar pentru o persoana) fara ca sistemul sa fi fie inerent instabil si supus coruptiei. Cheia este eliminarea raritatii nu redistribuirea. Iar faca este ca o societate comunista nu e suficient de inovativa ca sa gaseasca acele modalitati de reducere/eliminare a rariratii, de generare a excedentului. Pur si simplu pentru ca nu exista suficienta motivatie pentru oamenii normali (nu pentru sfinti).
Acelasi gen de problema dar din partea cealalta o pune si tranzitia rapida a tehnosingularitate/tehnoutopie. Pur si simplu majoritatea mecanismelor economice se bazeaza pe raritate si exploatarea ei. Pur si simplu marile concernuri (cele care pot sa sustina in multe cazuri evolutia tehnologica) se bazeaza pe explotarea dorintelor umane de a fi mai cu mot si de a detine status goods. Ceea ce inseamna ca este posibil ca in 2045 sa mergem tot cu o varianta ceva mai eficienta a unui combustibil similar celui fosil, in nici un caz sa ne teleportam. BTW, sa spunem ca s-ar inventa teleportarea. Va dati seama ce bataie de cap ar prezenta? Cine ar mai avea nevoie de mijloacele normale de transport, cum ai asigura teleportarea in zone neautorizate (bruiere?), ce s-ar intampla cu autostrazile, cine ar fi major players in serviciile de teleportare (s-ar baga si telco-urile, nu?) si tot asa. Google ar fi si el acolo, garantat. Disney?
Hai ca termin si episodul asta ca e lung cat o zi de post. Practic, am combatut un pic din varianta radicala a viitoarei revolutii tehnologice - desi e posibil sa se intample asa cum spun cetatenii respectivi. Teoria mea este insa un pic ma bucolica (vad o lume mai ecologica si mai putin hi-fi). Bazata pe abundenta lucrurilor de prima necesitate dar cu o raritate in ceea ce priveste chestiile de status. Si cele de perpetuare a genelor (generarea si educatia progeniturilor). Dar despre asta in episodul 3.
PS. Frate, da’ ce pofta am sa bat campii zilele astea. Ma gandesc sa fac un podcast. Ar fi o experienta interesanta.
February 4th, 2007
Cineva m-a acuzat candva ca as fi cam naiv ideologic zicand “Doar nu crezi ca asta e cea mai buna dintre lumi?” E printr-un comentariu de pe blog, dar nu l-am gasit la o prima incercare.De fapt nici nu e o mare problema. Si eu ma consider destul de naiv. (Tin minte si acum cand am vazut prima data “Corbul si vulpea”. Diapozitivul. Pentru cei mai tineri (mai putin de 23-25 de ani) un diapozitiv era o o succesiune de imagini pictate pe un film fotografic (cam 20-40 de planse) care spuneau o poveste. Un fel de stramos al proiectorului de slide-uri, asa cum cum walkmanul ar fi stramosul ipodului. Cand zic walkman nu ma refer la marca de telefon Sony Ericsson, ci la un casetofon relativ mic si relativ portabil. Dar hai ca o dau pe lamuriri tehnologice. E interesant cat de repede se schimba tehnologia. Si oare schimbarile astea ne fac mai fericiti sau mai buni. Cunoasteti cuvantul pathefon? Era un fel cititor de discuri de vinil, inainte sa apara pickupul “modern” si dupa ce a aparut gramafonul. Un frate al unei bunici de-ale mele avea unul. Si cand a murit as fi vrut sa primesc eu pathefonul ala. Nu l-am primit. Eram mic - sapte, opt ani. Si acum as vrea un pathefon.)
Dar uite ca m-am lungit in chestii d-astea si trebuie sa plec la Cora sa imi iau chestii consumiste. Asa ca pun un “episodul 1″ in coada titlului si voi continua cand ma intorc.
Dar nu inainte sa continui un pic cu naivitatea. Deci vad “Corbul si vulpea” si imi dau seama ca eu sunt corbul. Si apoi trece timpul, si trec povestile peste noi, si intr-o zi imi aduc aminte de o vorba inteleapta a lui Andy Groove: “Only the paranoid survives”. Si uneori am impresia ca sunt un corb naiv care crede ca doar cei paranoizi supravietuiesc, ceea ce e o forma schizoida de a vedea lumea :)) (ceea ce poate explica si parerea mea despre lumea actuala si utopie, ca despre asta voiam sa vorbesc, de fapt si de drept!)
Gata, am plecat
February 4th, 2007
7600 de umbre flamande - atat au gasit soldatii sovietici acum 62 de ani, pe 27 ianuarie 1945, cand au eliberat lagarul de la Auschwitz. Dintr-un total de peste 1,5 milioane de oameni procesati acolo. Transformati in neoameni.
Va recomand cartea lui Primo Levi, unul dintre acei putini supravietuitori de Auschwitz - “Mai este oare acesta un om?” - despre aceasta cumplita experienta.
January 27th, 2007
Stau la biroul meu de la munca, ca da asta e maladia lumii I de care ne apropiem, macar o particica din Romania, si ascult Beatles si am mancat cicolata Ritter cu colegii care sunt si prieteni in acelasi timp, si am luat o sticla de 1,5 litri de Heineken, ambalata ca o sampanie, pe care o vom deschide cand terminam un proiect mare, ca Emil (unul dintre bunii mei colegi si prieteni cu care ma stiu de cand aveam 14 ani) este Heineken fan, si apoi o sa mergem frumos la masa in oras, poate pe seara ies pe undeva sa beau o bere cu unii prieteni sau altii, sau poate nu am chef si ma duc acasa, sa citesc o carte buna sau sa ma uit la un film bun si cam asta e viata. Si imi fac planuri ce sa mai consum fie pentru minte si suflet, fie for plain lifestyle. Cum sa dau cat de cat un sens anilor astia pe care fiecare ii avem de trait. Si da, ma mai apuca ca pe noi toti amokul si lipsa de chef si intrebarile, dar pe de alta parte viata e buna. E cam cum trebuie sa fie o viata de om. Azi voiam sa scriu un post despre nominalizatii mei la roblogfest 2007, si sa ma bucur ca pe multi dintre ei ii cunosc si ca persoane si chiar sunt persoane misto.Dar…
MI-E RUSINE CA SUNT OM! MI-E GREATA SI SCARBA SI JENA SI IMI VINE SA PLANG CA TRAIESC INTR-O LUME CA ASTA!
Din cauza asta:
Save Nazanim - o fata din Iran de 19 ani care va fi executata prin spanzuare pentru ca, opunandu-se unui viol, si-a ucis atacatorul
si d-asta
Execution Of A Teenage Girl - o fata din Iran de 16 ani care a fost executata pentru ca a avut relatii sexuale cu un barbat mai in varsta si ca si-a dezvelit chipul in fata judecatorilor (e mai simplu sa condamni pe cineva care nu are chip, nu-i asa?). Povestea scrisa aici. Barbatul cu care a “pacatuit” (aici e problema oameni buni cand ceea ce declara unii ca fiind pacat se trece in Codul Penal) a primit 100 de lovituri de bici si ulterior a fost eliberat. Amnesty International a declarat executia o crima impotriva umanitatii.
Din cand in cand aud de diferente culturale. Si cum trebuie sa le respectam. Cum trebuie sa toleram aceste chestiuni care definesc o identitate nationala sau spirituala. Rahat cu spume! Asta este - un mare rahat! Daca aceste diferente culturale iau viata fie si numai unei persoane, daca produc atata chinuri si atata nedreptate, atunci aceste diferente culturale trebuie rase de pe fata pamantului. Prefer din tot sufletul sa traiesc intr-o lume macdonaldizata in care nu exista asemenea crime odioase, justificate de un stat teocratic pe baza unor interpretari are unei carti, nici macar ale cartii in sine. Si nici macar nu se pune problema asa - pentru ca respectarea deplina a drepturilor omului nu duce la o alienare a identitatii, decat daca acea identitate era inumana!
Este aberant ca traim intr-o lume in care un asemenea stat criminal isi bate joc de cetatenii sai si ii tine intr-un intuneric spiritual, in vreme ce este membru al Natiunilor Unite si se apara pe doctrina suveranitatii nationale. Iar daca religia islamica este cea care isi bate joc cu atata nesimtire de conditia femeilor, atunci religia islamica trebuie sa se schimbe.
Nu am cuvinte sa imi strig indignarea. Sper ca asemenea regimuri nenorocite si mai ales ideologiile pe care se fundamenteaza sa dispara. Si sper ca ele sa faca din ce in ce mai putine victime. Este terifiant, monstruos si complet absurd ca niste precepte inventate (sa revelate, daca vreti, mi-e complet indiferent in momentul acesta) acum mai mult de o mie cinci sute de ani (si aici ma refer si la scrierile islamice si la alea crestine si la cele mozaice) sa fie folosite astazi pentru a nenoroci vieti.
Si mai va zic o chestie de care mi-e rusine. Mi-e rusine ca ma gandesc la viata mea in astfel de momente. Ca ma intreb cat de fanatizati pot sa fie slujbasii acestui regim criminal sau cei care se alimenteaza cu aceste ideologii fundamentaliste. Ar putea sa imi faca vreun rau fizic? Sau respecta libertatea de opinie si dialogul? :))
Poate cei de la Ambasada Iranului imi vor raspunde. (Oare lipsa unei versiuni in romana nu denota tocmai dispretul pentru dialog si deschidere? - Later update: gata am vazut butonul de “Romana”, jos in meniu. Era doar o problema de uzabilitate.)
PS Stiu ca poate ne va duce nici un rezultat, dar daca aveti timp puneti si voi povestea asta pe blog sau in presa daca puteti. Si semnati petitia Save Nazanim alaturi de cei peste 300 mii de oameni care au semnat-o deja. Si spune-ti si mie ce firme consummer-oriented fac afaceri cu statul iranian pentru ca am decis sa nu mai consum produsele lor (sper sa nu fie chiar toate firmele din lumea asta).
Later Update: Andrei a preluat si el cazul Nazanim, iar discutia s-a extins si in comentariile de pe blogul sau.
January 13th, 2007
Mi se par unele dintre cele mai stupide lucruri de pe pamant. Atat cele populare (12 zodii in ziare), cat si cele “avansate” (bazate pe calculatii complicate care, desi poate or fi corecte din punct de vedere al metodei de calcul, pornesc pur si simplu de la o premiza idioata: aceasa ca presupusa influenta naturala asupra unui individ poate fi calculata cu precizie tinand cont de niste tabele). Faptul ca exista atatia sarlatani la televizor care traiesc din chestia asta si faptul ca pana si ziare altminteri serioase publica cotidiana rubrica de superstitii astrologice dovedeste destul de bine pe unde am ajuns cu civilizatia.
Fireste, una dintre explicatii este cea pecuniara. Oamenii cumpara ziarele ca sa citeasca acele prostii, deci patronii de ziare trebuie sa le dea ce vor. Dar daca este sa acceptam explicatia pecuniara, trebuie sa o acceptam pana la capat. Daca acesti horoscopisti ar practica o meserie cinstita, atunci ar ghici numerele la loto, sau trenduri la bursa sau alte chestii de tipul asta. Am putea sa lichidam costurile cu politia, calculand pur si simplu oamenii care urmeaza sa comita actiuni in urmatorul an. Am trai intr-o lume mai buna si mai eficienta. Si, tot apropo de horoscoape, asta imi aduce aminte de Kepler care era trebuia, saracul, sa se opreasca din astronomie si sa calculeze imbecilitati pentru a-si putea finanta cercetarile. Si parca la fel si Galilei.
Anyway, revenind la povestea pecuniara sunt multe premii consistente (chiar si de 1 milion) pentru cei care ar putea sa dovedeasca ca se pricep la chestiile astea paranormale. Dar paranormalii raman in continuare ascunsi. Apar doar rudele lor sarmane care o dau in bara:
“An astrologer claimed that he was able to guess correctly a person’s astrological sign after talking with them for a few minutes. He was presented with twelve people, one at the time, each with a different astrological sign. The people could not tell the astrologer their astrological sign or birth date, nor could they wear anything that would indicate it. After the astrologer talked to the people, he had them sit in front of a sign that the astrologer thought was theirs. By agreement, the astrologer needed to get ten of them correct to win. He got none correct. “
January 7th, 2007
Desi internetul este mai mult sau mai putin viata mea (ce aiurea, nu?), tot mi se pare ca acesta a furat coroana de lauri a calatoriilor spatiale. Prin anii ‘60-’70, se spunea ca in 2010 o sa aveam colonii pe Marte, nu? Unde sunt coloniile? Si daca tot suntem aici, vorba lui Seinfeld, unde sunt masinile alea zburatoare promise?
Anyway, stateam ieri si citeam Marte Rosu (care e o ditamai caramida de vreo 750 de pagini, prima dintr-un ciclu de 3 carti, celelalte fiid chiar si mai groase, asa ca o sa mai dureze un pic pana o sa le dau gata), asadar stateam si citeam cartea asta, care desi este scrisa in 1993, mi s-a parut intr-un fel mai anacronica decat Iliada. Oamenii nu vor sa mearga pe Marte! Not anymore. Oamenii nu vor sa protesteze impotriva Vietnamului. Sau sa lupte pentru libertatile civile. The iGeneration cares about IM.
Uite o chestie misto. Country Joe MacDonald la Woodstock. Atmosfera. Nu o sa mai fie niciodata feelingul ala. A tinut de un timp clar determinat, de niste considerente ideologice foarte specifice. De un anumit tip de visare. Asadar nu o sa mai mergem pe Marte in felul asta. Doar din entuziasm. Dacat cand or sa existe suficiente considerente economice. Si probabil ca prima expeditie va fi chineza, nu americana sau rusa. Sau poate a Google product.
Acum avem sfarsitul istoriei, WTF. Intr-un fel, sfarsitul razboiului rece, aparitia internetului, consumismul global au nivelat terenul. E mai simplu sa impui branduri decat ideologii. Sa ciclezi printr-un set de obiecte comune ale dorintelor noastre, decat printr-un set de atitudini (cu alte cuvinte, lumea vrea hamburgeri nu sa salveze jungla amazoniana, sa ajunga pe Marte sau se mantuiasca. Dovada si faptul ca americanii nu consuma mai putin petrol ca sa scape de dependenta de tarile islamice. Comparati asta cu perioada celui de-al doilea mondial cand femeile americane strangeau cutiile de conserve ca sa faca din ele Liberty ships)
Dar hai ca pot sa scriu asa inca 30 de minute. Uite o supermelodie din epoca: Space Oddity a lui David Bowie (povestea aici). Si povestea lui Major Tom.
January 6th, 2007
Uite un podcast foarte misto despre antreprenoriat social si microfinantare. Despre Kiva.org - o varianta online foarte transparenta a acestui proces. (Pentru cei care nu stiu premiul Nobel pentru pace a fost luat anul acesta de Muhammad Yunus si Grameen Bank tocmai pentru sprijinul oferit celor mai saraci dintre saraci).
Premiza e foarte simpla: pentru unii oameni cateva zeci sau sute de dolari sunt diferenta de la o viata in perpetua mizerie la un trai mult mai bun, prin realizarea unor mici afaceri sustenabile. Dupa cum spune si wikipedia, Yunus a fost inspirat in 1974 “to make a small loan of $27 to a group of 42 families so that they could create small items for sale without the burdens of predatory lending”. 27 de dolari pentru 42 de familii, va dati seama in ce lume traim? Si faza e ca institutiile bancare nu vor sa se incurce cu ei - castigurile sunt mult prea mici. Si astfel acesti microantreprenori raman la mana camatarilor.
Un podcast care iti da intr-adevar de gandit. Si ce e mai interesant, dupa cum spune initiatorul proiectului, e ca rata de platire a acestor microcredite e de peste 95%. Mai mare decat rata de plata a imprumuturilor pe carti de credit in tarile civilizate.
Desi poate parea inca o chestie sociala lipsita de viabilitate, este posibil ca genul asta de activitate sa fie mult mai buna decat donatiile clasice. Pentru ca exista mai mult control, accountability. Pentru ca un microcreditor poate sa vada ce se intampla cu banii sai. Pentru ca banii nu merg in consum, ci in investitii. Si pentru ca se reintorc si pot fi folositi pentru alte persoane care au nevoie. Am incercat sa imprumut si eu o afacere, dar aparent merge numai prin PayPal (care nu e disponibil in .ro; poate dupa 1 ianuarie o sa fie si la noi).
December 30th, 2006
Previous Posts
