foarte intelept ;)
Add comment May 15th, 2008
Posts filed under 'Uncategorized'
recomand
…povestea asta (Kiosk - Bruce Sterling). Subtila, despre lumea noastra, long tail-ul obiectelor, vanzare, comunitate, suflet pus in ceva.
Later edit: se pare ca a disparut de la linkul de mai sus. Prima pagina poate fi citita din Google cache aici. Apoi, o gasiti voi intr-un fel sau altul daca va place.
1 comment May 1st, 2008
Povestea albastra
Povestea albastra - Marguerite Yourcenar
Citeam undeva ca Memoriile lui Hadrian, amintirile fictionale ale imparatului roman scrise de Yourcenar, au ajuns sa fie introduse in bibliografia obligatorie a studentilor in istorie de la multe universitati americane. Si probabil, daca ar fi ca Hadrian sa fie resuscitat intr-un calculator (ca in povestirea lui Silverberg despre resuscitarea lui Pizaro si a lui Socrate), trasaturile lui ar fi cele stabilite de scriitoarea noastra. Cred ca acesta este cel mai mare compliment care i se poate face unui autor - fictiunea sa sa fi reusit sa modeleze realitatea (si asta ma duce cu gandul la una dintre povestirile mele favorite, “Tlön, Uqbar, Orbis Tertius” a lui Borges, povestire despre care am mai scris candva, cred). Si apropo de asta, mi-ar fi placut sa citesc un dialog intre Yourcenar si Borges - cred ca se aseamana mult prin luciditatea aproape cruda cu care au privit lumea. Si prin contrastul, rezolutia foarte puternica pe care o au scrierile ambilor.
Volumasul despre care vreau sa scriu cuprinde 3 povestiri, scrise in perioada de formare a autoarei si publicate postum.
Cea care da titlul, este o poveste aproape expressionista prin coloritul puternic, prin modul in care scenele curg unele in altele conduse in primul rand de emotie - o poveste despre expeditia unor negustori pe un taram indepartat, in cautarea unor smaralde. Povestirea trebuia sa faca parte dintr-o trilogie, alaturi de o poveste rosie si una alta, scrie in prefata. Din pacate, a ramas solitara, albastra ca femeia aceea a lui Matisse.
Cea de-a doua povestire din volum, “Intaia seara”, prezinta calatoria de nunta a unui pictor ratat care se se casatoreste pentru a scapa de o obsesie. Simularea in raport cu sotia, gandurile crud de lucide, parerile sale despre femei scrise pana la urma din jocul de identitati intre tanara autoare (24 de ani la momentul scrierii nuvelei) si tatal ei.
A treia, “Farmece”, povesteste un ritual de dezvrajire intr-un sat italian. O poveste despre descoperirea in interior a raului ca parte componenta a lumii (“… ei credeau ca preotul, in anumite zile ale anului, insemneaza copilul cand este dus sa fie botezat, predestinandu-l astfel serviciului dureros, dar necesar, de slujitor al raului.”)
Nu este opera de capatai a lui Yourcenar, insa este teribila din alt punct de vedere: sunt trei povestiri sfasietor de lucide ale unei tinere de 24-26 de ani. Asta este, cred eu, cel mai tulburator aspect al lor. Ne arata animalul fabulos care urma sa devina, complet dezbarata de fantasmari, de lirisme, de epitete fara rost, de intelectualisme sau de teribilisme. Si apropo de asta, imi aduc aminte de un vers care spunea ceva de genul “Piatra nu poate deveni om pentru ca nu este suficient de dura” (am sa-l caut si il voi pune intr-un post separat pentru ca suna mult mai bine”).
Ganditi-va ca aceasta scriitoare si-a facut planul lucrarilor majore la 24-28 de ani, si apoi a lucrat toata viata sa le infaptuiasca. Ganditi-va ca aceasta scriitoare si-a ales singura numele - este singura persoana din lumea asta care se numeste in acest fel. Si ganditi-va cum si-a scris identitatea in personaje precum Hadrian, Zenon din Piatra Filosofala, sau Alexis. Oameni singuri, pierduti, bantuiti intern, neintelesi de ceilalti. Si ganditi-va cat de greu este sa stapanesti aceasta privire launtrica, sa nu o lasi sa se transforme in deprimare, sa o transformi in discurs al alteritatii, si uneori sa scoti si perle senine din ea, precum cele din “Povestiri Orientale”.
Am sa continui cu un post pe tema Yourcenar, dupa ce voi citi si “Cu Ochii deschisi” - dialogurile ei cu Mathieu Galey, critic literar.
Add comment April 3rd, 2008
Re-radiografie
Provocat de postul lui Alex despre CTR-ul la bannere normale pe care il citeaza Victor, Costin vorbeste despre rezultatele siturilor MediaPro (ProTV, AcasaTV, Sport.ro) folosind video ads via NoPrimeTime. Multumim, Robi si Costin si Miruna pentru incredere si sustinerea in dezvoltarea sistemului. Si, hint, urmeaza ceva tare de tot. 
PS Refacut calculele lui Alex, pentru video ads mergand pe un CTR de 2.5%, si un CPM de 15E, cu un bounce rate total de 50%. Costul per aquired user e de 1.25E fata de 66E in cazul bannerelor traditionale.Adica un ROI cam de 50 de ori mai mare.Destul de bine, nu? Plus ca efectele de branding sunt mult mai bune: nu exista banner blindness, iar reclama o sa fie fix in centrul atentiei utilizatorului, in continutul video pe care il urmareste.
Add comment January 18th, 2008
s-a constatat o furtuna
asta e videoclipul cu care se fac testele la TreeWorks. Funny? Sa-l vedeti in timp ce bunii mei colegi mimeaza :))
2 comments January 17th, 2008
Verde de la TreeWorks (sau green is the new red - era si inainte pentru daltonisti, de fapt)
Mai schimbam si noi obiectul de activitate in sezonul de iarna. Asadar, daca aveti evenimente corporative la care vreti sa vina mai mult de un mos, scrieti la contact. Sau daca aveti o fetitza (peste 18 ani, as zice chiar peste 21, mind you) careia vreti sa ii faceti o surpriza ca a luat note bune la facultate, Ionut poate sa ofere un elvish private dance. :))
4 comments December 12th, 2007
Despre iarna, cadouri, Vonnegut si pinguini
Ieri noapte ma gandeam la copilutii aceia care vor avea un bradut si jucarii datorita initiativei Ioanei si a celor care au participat, si mi-am dat seama ca cel mai frumos cadou nu este unul pe care l-am primit. Si nici unul pe care l-am oferit. Cel mai frumos cadoul a fost o carte visata. Am mai scris despre chestiunea asta aici (Cartea fara nume - autor necunoscut). Si totusi cred ca merita sa mai scriu un pic despre asta.
Erau anii aceia in care ningea. Eram mici si faceam cazemate si provizii de bulgari pentru a putea sa ducem un atac fulger impotriva adversarilor nostri de la 98 (blocul adica). Am impresia ca blitz-kriegul este re-inventat in fiecare iarna, in mii de locuri diferite. Daca exista zapada, suficienta. Si aveam cisme de cauciuc. Aveam si d-alea de piele, dar e irelevant. Dupa parerea mea cismele de cauciuc sunt cele mai bune incaltari pentru un copil. Combinatia cizme de cauciuc si ciorapi grosi de lana. Daca se poate, crosetati de o bunica. Cam asa erau iernile. Si doamne, ce ne bucuram cand se prelungea vacanta de iarna cu o saptamana. Mai tineti minte?
Ei bine, intr-o astfel de noapte de iarna - cred ca aveam vreo cinci ani, si in mod cert a fost inainte sa descoper mortalitatea (scris despre asta aici) - am visat o carte. Erau noptile acelea de iarna in care era frig in casa - imi aduc aminte ca atunci cand ajungeam la bunica, si stateam intr-o camera unde duduia soba, aveam impresia ca traiesc intr-un lux deplin. Ei bine am visat ca urma sa primesc de Mos Craciun o carte de povesti fabuloasa. Rosie. Cu castele. Cu coperta de carton. Stiam clar unde se gasea acea carte pe care parintii o ascunsesera de mine: intr-un raft din sifonier, cel mai de sus, ascunsa in spatele lenjeriilor de pat. Unii dintre voi, poate va mai aduceti aminte ca acolo se tineau pe vremuri lucrusoarele premium primite: pachete de cafea sau de Kent, deodorante si sapunuri Fa sau Rexona, lucrurile acelea care cei maturi le primeau de undeva si apoi le dadeau si ei ca atentie la altcineva.
Dar sa revenim la cartea mea. Am escaladat sifonierul pe furis, am cautat-o de zor, nu am gasit-o, am emis ipoteza ca a fost mutata in alta parte, am intrebat parinii in cele din urma. Catalin, nu exista nici o carte de felul asta. Mosul o sa vina cu altceva, poate si carti. Dar asta nu exista. Nu am crezut. Mi-am spus ca asta face parte din jocurile sadice ale maturilor. Cert este ca nu am primit acea carte. Cert este ca m-am gandit mult timp la ea. Cu dorinta. Cert este ca mai pot sa imi inchipui si acum coperta.
Si cert este ca acea carte a fost mai reala pentru mine decat toate cartile pe care le-am primit. Ma gandeam ce miracol e ca un copilut sa viseze o carte cu povesti. Cat de multe lucruri trebuie sa aiba si cat de multe rotitze trebuie sa se invarta. O lume asezata, parinti iubitori, grija, dragoste de carte, pofta de viata manifestata in dorinta de a invata si de asculta povesti. A visa o carte spune multe despre o copilarie. Toti cei care au visat o carte de povesti au avut o copilarie fericita, m-as risca sa spun. Si vor fi la randul lor niste parinti buni.
Cand un copil viseaza o carte inseamna ca in jurul lui se afla o lume frumoasa. Candva citeam la Vonnegut, cred ca in Leaganul Pisicii, ca specia umana are mai mult de doua sexe pentru a duce la maturitate un pui: pe langa mascul si femela, mai sunt buniciile iubitoare, unchii tineri si tot asa. Ceea ce e spus ca o gluma, are un sens mai adanc, cred eu. Putem face un decupaj prin lumea asta si sa definim doar lucrurile strict necesare: barbat si femela = inmultire, mancare si acoperis si stabilitate = viata, siguranta si respect reciproc = societate. Dar trebuie sa avem multe alte elemente ca sa sa vorbim the viata frumoasa. Uite e necesar ca pe strada sa ai politisti si marcaje, dar e mult mai bine sa ai si cateva pisici, ca tot vorbeam de pisici in postul anterior . Cam asa si cu visarea cartilor -a fost cadoul cel mai frumos pe care l-au facut copilului Catalin parintii lui. Fara sa stie. Prin tot ce au facut inainte si prin tot ce au facut dupa.
Acum cateva zile ma uitam la episodul cu tinuturile inghetate din Planet Earth (BTW, daca aveti chef sa va uitait la ceva superb, luati-l, chiar merita sa investiti banutzi/timpul). Printre altele vorbea de ursii polari care din cauza incalzirii globale inoata si 60 de mile pana la insulele cu foci. Sfasietoare imaginile cu un mascul care era prea slabit dupa un astfel de drum ca sa mai vaneze o morsa, si a murit langa colonia de morse, ranit si epuizat. Iar alt aspect care m-a impresionat au fost pingunii imperiali: masculii stau 4 luni pe intuneric total, la minus 60 de grade, clocind pe labe oul. Dupa care vine primavara si femela se intoarce cu stomacul plin de peste, isi hraneste perechea si puiul care tocmai a iesit din ou si il preia pentru al incalzi.
Now that’s good parenthood! Si despre asta e vorba cand un copil viseaza o carte cu povesti. Inseamna ca lumea e frumoasa in jurul lui, si ca a fost tratat cu grija, in primul rand de parinti, dar si de ceilalti, si ca atunci cand va fi mare probabil ca avea virtuatea si in acelasi timp obligatia morala a griji (Giri, cum zic japonezii). Multumesc 
PS M-am gandit sa inscriu si eu postul asta la concursul UPC, desi nu d-asta l-am scris. Dar imi plac si calculatoarele si cadourile Dau si leapsa unor oameni pe care chiar as dori sa ii cunosc mai bine: Miruna, Robi, Emi, Mircea, Bogdan. Si scuze pentru lungimea postului.
7 comments December 12th, 2007
Toolbox - sau cum merg blogurile pentru PR
Marti o sa fie Toolbox despre Online Comunication. Pentru unii poate pare un subiect fumat, dar daca ne uitam bine in jur marile companii sunt clueless (sau multe dintre ele, sa nu fim chiar rai) - cand vine vorba de practica, lucrurile nu mai par atat de simple. Ca un platonician ce sunt imi place formatul asta mai practic, bazat pe dezvaluirea adevarului impreuna. Adica de multe ori un dialog sincer face cat zece discursuri sforaitoare. Mai ales cand e vorba de chestiuni practice. Si mai ales daca cei care dialogheaza sunt sinceri si stiu cate ceva.
Eu o sa fiu acolo pentru discutia cu Radu Ionescu, Dragos Novac, Vali Petcu, Razvan Varabiescu (moderator & maestru de ceremonii - Bobby Voicu) despre PR si bloguri.
Ma gandesc sa vorbesc despre doua chestii:
1. Bloggerul ca un potential spokeperson pentru un brand (as opposed to bloggerul folosit de firmele de PR/publicitate ca un fel de gazeta de perete unde poti pune orice doar pentru ca are un dram de trafic) — ideea este in totalitate a Andreei, eu doar vreau sa sustin acest punct de vedere care mi se pare foarte corect.
2. Monitorizarea blogurilor in scopuri de PR - vreau sa prezint extensia noastra la ZeList (care sper sa fie gata azi sau luni) si care este un fel de seismograg pe cuvinte cheie (de exemplu in ultimele 24 de ore sunt cam 80 de posturi despre “Remes”)
8 comments October 12th, 2007
gand
Ma gandeam astazi ca poate la un nivel al sufletului si noi semnam cu calugarii aia hindusi care nu au voie sa poarte cu ei hrana de pe o zi pe alta, fiind obligati perpetuu sa se bazeze pe mila celor din jur. Poate si la noi tot ce dobandim la nivel sufletesc se reseteaza la miezul noptii. Sau mai degraba se transforma din continut in continator, in recipient pentru ceea ce urmeaza sa se intample maine. Fiecare zi este prima zi, nu inca o zi. Ar fi frumos sa fie asa - in felul asta ar trebui sa fim in fiecare zi buni daca dorim sa purtam eticheta de buni, sa fim inteligenti ca sa ne meritam tagul, sa fim cream cotidian daca vrem sa fim creatori.
Add comment October 10th, 2007
Ze list
Am lansat ZeList. Ze French-linkloving blog list :)) Adica o lista/top al blogurilor de pe .ro bazat pe linklove (te linkeaza bloguri care sunt heavy connected, urci in top). Cum e PR ranking de la google, dar doar pe matricea blogurilor din .ro. Pentru inceput am plecat de la lista blogurilor ce au participat la RoBlogFest (muchas gracias, senor Dragos). Astea ar fi un pic peste 700. Pornind de la ele am parsat cam vreo 12000 (sau 30000 - nu mai tin minte acum, sincer) de pagini (majoritatea domenii/subdomenii distincte ale unor bloguri - mai sunt si situri normale, ca mai linkeaza lumea la o editura, o revista, locul de munca, etc).
Asadar universul de analiza este mult mai mare de 700 de bloguri. De fapt, e suficient sa va uitati la linkarile lui zoso.ro, de exemplu (aici) - si o sa vedeti ca exista si alte bloguri cu ranking solid care nu sunt bagate inca in top (cele fara iconita aia “I”).
Saptamana viitoare le bagam si pe ele. Vrem insa sa o facem intr-un mod mai automatizat, nu sa le bagam chiar pe toate manual ca ar cam dura (adica sa punem intai toate subdomeniile de wordpress, weblog, blogspot si ce or mai fi) si dupa sa le introducem pe cele ramase in ordinea scorului. In fine, mai sunt chestiuni de rezolvat, unele simple (glitchuri in design), altele mai complicate (sa detectam daca X este prima pagina a unui blog sau o pagina de post: diferenta intre mydomain.ro/blog si mydomain.ro/numele-unui-post). Idei sunt Plus comparatia de bloguri (ze blogwars), feeduri RSS, niste mici widgeturi daca vrea cineva sa puna pe blog. Si alte idei mai mari pe viitor (in masura timpului).
La ce e bun? Are lumea o idee generala despre cum sta in raport cu altcineva. In plus un advertiser poate sa determine cam ce credibilitate are fiecare blogger (fireste, nu neaparat popularitatea printre fellows bloggers este hotaratoare, insa mi se pare ca are totusi un rol important - daca te afli in blogrollurile a multi bloggeri considerati importanti probabil ca postul tau are sanse sa afecteze perceptia publica - sau cel putin pe viitor cand blogurile or sa devina mainstream)
A, mai voiam sa zic una. S-ar putea ca la sfarsitul parsarii de saptamana viitoare (sau peste 2 saptamani) sa avem o estimare destul de sigura a numarului de bloguri de pe .ro (de fapt, chiar ze list). Cel putin a acelor bloguri care au macar un link in blogosfera. Iar daca teoria aia cu six degrees of separation e corecta, asta ar trebui sa insemne toate blogurile minus cele pur secrete.
Oricum, it’s a very funny project Si multe multumiri tuturor celor care au scris despre proiect. Am notat deja sugestiile si le punem in practica.
Later edit: Recitind mi-am dat seama ca nu e clara formularea “am lansat”. TreeWorks a lansat, nu eu ca persoana. Eu nu as putea sa lansez nici un avion de hartie daca ar fi sa-l confectionez singur. Designul e realizat de domnul NoExcuses. Imi aduce aminte de ce zicea Ian Anderson la concertul Jethro Tull inainte sa inceapa Bouree (prelucrarea lor dupa Bach) - cum ca urmeaza o piesa din genul porn-jazz. Daca luam de buna afirmatia lui Anderson atunci cred ca stilul designului la zelist este fluffy-subliminal-porn . :)) (Jokin’, I love it)
21 comments September 22nd, 2007
silent 4
Ma gandeam ca exista un fel de inertie a starilor, un fel de intertie a virtutiilor/viciilor, un fel de intertie a obisnuintelor. Si ma gandeam la vorba aia cu pieile de miei tineri si imi ziceam ca explicatia ar fi pentru ca nu au suficienta intertie. Cand esti tanar, sau te porti ca un tanar, iti pierzi din inertia sufletului. E bine, si e fascinant, da, dar cum zicea si Andreea tinzi sa traiesti dupa ceasuri care se invart altfel. Cea mai importanta e pacea sufleteasca - iar pacea sufleteasca se obtine prin aplatizarea varfurilor si a gaurilor, nu prin ocolirea lor. Va trece si azi, chiar daca e o zi rea, chiar daca e o zi buna. Important e sa ai pofta si sa te recuperezi si sa nu te sperii de maine. E un drum serpuit prin padure - trebuie sa ai destul aer in piept ca sa il urci, inca si mai mult ca sa te bucuri de peisaj, si inca si mai mult ca sa poti vorbi cu pofta despre el. The story goes on…
Add comment September 13th, 2007
silent 3
Asta e o aberatie dar tot trebuie sa o spun. Ma uitam acum 3 minute pe balcon si am vazut o masina-platforma + remorca-platforma care cara doua microbuzuri noi: unul negru si unul alb. Si prin cap mi-a trecut imaginea Maicii Domnului din Vladimir (Andrei Rubliev - icoana aia celebra care este unul din simbolurile Rusiei - da’ uite ca dau mai multe detalii decat trebuie pentru ca stiu totusi ca la un moment dat o sa dau drumul si la posturile astea) asadar mi-a trecut imaginea icoanei milosteniei dar cu doi prunci in brate. Ce-ar fi fost ca Iisus sa aiba un frate geaman. Care sa fi devenit tamplar si atat. The fortunate son. Am impresia ca si exista o evanghelie apocrifa care spune asta, naiba stie. Oricum mi s-a parut tare sa vezi masini si sa te gandesti la icoane :))
Add comment September 13th, 2007
silent 2
Stateam astazi, fumam o tigara pe balcon, in timp ce casa mea e santier intr-o parte si depozit in cealalta, si ma gandeam de ce sunt eu agnostic. Ma mai gandisem si acum doua zile la ceva similar insa intr-o alta forma mai extrovertita, mai comunicabila, ca sa citeasca lumea.
Cred ca sunt agnostic pentru a putea crede ce vreau eu sa cred. Cred ca e important sa postulezi lipsa oricarui criteriu de detectare transpersonala (trans e mai tare aici decat inter - nu exista inter, e doar o fictiune, gandurile doar calatoresc de la unul la celalalt, dar nu ne ating decat epiderma fiintei - nu cred ca Buber avea dreptate, dar poate l-am citit cand eram prea crud, de fapt sunt si acum prea crud, imi place cuvantul crud pentru ca spune doua lucruri care de fapt sunt acelasi, bunatatea adevarata vine la momentul coacerii, uite de exemplu d-aia imi place mie de Irene) asadar cred ca e important sa nu postulezi un criteriul de detectare transpersonala a absoluturilor fiecaruia pentru a da posibilitatea fiecaruia sa isi aleaga scopul. Cauzele - da, ele pot fi puse intr-o ordine mai mult sau mai putin haotica si arbitrara, insa scopurile - nu. Traim pentru scopuri. Si da, stiu ca scopurile sunt zadarnice si in acelasi timp stiu ca trebuie sa credem cu dintii stransi in scopurile noastre zadarnice. Sunt agnostic ca sa cred ceea ce aleg sa cred. Sa nu trebuiasca sa imi modelez discursul poetic intern dupa discursurile oficiale. E singurul loc in care putem sa fim noi cu adevarat.
Ma gandeam acum doua zile sa scriu ca sunt agnostic ca sa pot sa cred desi e absurd, tertullian, nu, si ca sunt paranoic uneori ca sa pot lasa garda jos si sa fiu naiv pana la capat. De fapt sunt doua optiuni personale care au acelasi izvor - frica de ceilalti. Nu frica de a spune ceea ce cred, si nici frica de a fi judecat, ci mai degraba frica de a nu fi asimilat, redus. D-aia imi plac mie animalele fabuloase, dragonii, unicornii, chiar si capcaunii si balaurii - simt o afinitate pentru ei, asa cum simt si pentru animalele albe (elefantii albi, lupii albi, samoiezii). Cred ca e greu sa existi si sa ramai alb intr-o lume in care lucrurile sunt variante de gri si de maro. Si mai imi plac animalele albe pentru ca de prea multe ori sunt negru (in sensul ala in care vorbeam cu Cristina in facultate, complicitatea negrilor neintelesi de restul lumii, furia si misericordia aparent intamplatoare, dar care are justificari nu in cauze ci in alegeri dure, crude, facute in interiorul sufletului). E greu sa alegi, sa fii alb, sa fii negru, sa fii tern. Fiecare alegere inseamna o lipsa.
Add comment September 13th, 2007
de la abstract la concret, in fortaj
1. Astazi mi-am adus aminte de legenda aia sufita pe care o citisem in Pendului lui Foucault, cum ca Dumnezeu trebuie sa stea intotdeauna cu ochii asupra lumii si sa invarta morisca Fiintei, pentru ca aceasta sa continue sa existe. Si daca Dumnezeu, dintr-un capriciu, pentru ca nu-l putem banui de neatentie, isi ia ochii pentru o sigura clipita, atunci lumea dispare ca si cum nu ar fi existat niciodata. Iar cand Dumnezeu o recreaza, de la acelasi moment ca si inainte, lumea nu mai este decat imaginea unei imagini unei imaginea, o copie perfecta, dat totusi copie. Poate lumea primara e doar in mintile noastre - unde e ascuns un pic de divinitate.
Poate asa sunt si vietile noastre, pe masura ce trece timpul. Copii facute dupa copii dupa copii. Si poate e mai bine asa. Poate coerenta pe termen lung este ucigatoare. Sau cel putin innebunitore. Poate ritualul cel mai important este sa inventezi noi ritualuri jocuri.
2. Astazi imi voi ridica transa a doua de carti de la domnul Ioanid, furnizorul meu de carti tiparite de de mult. Si dansul a hotarat sa imi ofere un cadou surpriza. Volumul Alfa al lui Nichita Stanescu. Poemele de dragoste ale unui copil trecut un pic de treizeci de ani. Nu am citit niciodata Nichita. Nu am citit niciodata poetii din manual. Intre mine si poezie a fost o relatie mult prea personala pentru a introduce in joc ministerul educatiei. Si totusi, astazi pe seara, voi savura un vin rosu si voi citi elegii. Frumos titlu. Inceputul? Totul?
3. Astazi mi-am uitat incarcatorul laptopului acasa si m-am intors dupa el cu RATB-ul (zicand ca fac mai putin). Si in troleu am vazut o doamna cu o sacosa mare-mare-mare de rosii uratzele. Pentru suc de rosii, pentru bulion, pentru zacusa. Zece kilograme de soare, pentru zilele iernii. Si apoi am mers un pic pe jos pana la mine si am simtit pe drum mirosul dulce-acrisor-piscator-stringent al rosiilor puse la fiert in oalele mari. Si am simtit un pic de invidie.
1 comment September 11th, 2007
marunte
1. Am vazut pe geam autobuzul Converse. Cu skateboard. Foarte tare.
2. Mi s-a parut misto la Sibiu cum Pepsi si Coca-cola au furnizat umbrele in ton cu aspectul cromatic al orasului - crem cu scris maro. Spre deosebire de berari care au venit cu culorile traditionale. Pepsi chiar a folosit sigla veche, cea cu litere fantezi-rotunjite (nu ma pricep la clasificarea fonturilor).
3. Mi-au venit parfumurile comandate de pe Amazon. Yang si Rive Gauche. Yang - e tare de tot, cred ca o sa-l aleg ca parfumul of choice pe perioada viitoare. Green tea based. Despre Rive Gauche inca nu am o parere - nu mi-e clar daca imi place sau nu. Soapy green. Adica inteleg cum vine si ce vrea sa spuna, insa nu inteleg daca spune ceva despre mine. Nu am fost niciodata the disco boy.Ma dumiresc si scriu mai pe larg.
4. Am citit jumatatea din cartea lui Friedegard Thoma despre relatia ei cu Cioran. Cum spunea Confucius, in comportament oamenii sunt diferiti, insa in esenta sunt la fel. As zice eu, de multe ori chiar si in comportament. Si atunci unde este diferenta specifica, o sa intrebati? In obiceiurile de consum, in justificari, naiba stie. Termin cartea azi la lectura de protest si scriu mai pe larg.
5. A venit toamna. Toamna e misto din punctul meu de vedere. Inca o luna (fix) si schimb prefixul. Si asta e misto.
6. Ascult Beatles la greu.
7. Ne vedem diseara in fata Televiziunii.
8. Ma gandesc sa invat si eu niste chineza. Cat sa par interesant. Borges avea un pasaj frumos despre nerecunoasterea lingvitudinii cand o ureche occidentala aude chineza, daca nu ma insel.
3 comments September 4th, 2007
cititul nu este necesar
La fel cum nu este necesara muzica buna, iarba verde, o plimbare la munte, surasul copiilor, inghetata pe bat, apusurile de soare, un vin cu prietenii, mersul printr-o padure.
Si totusi unii oameni citesc. Pentru ca cititul unei carti bune iti deschide ochii. La fel cum istoria te ajuta sa te intelegi. Sa fii mai bun uneori. Sa mergi mai drept. Sa ai repere. Sa inchegi prietenii bazate mai mult pe suflet decat pe elemente de status sau pe aspect.
Cititul nu este viral. Nu este usor de receptat, nu este usor de transmis mai departe si in plus poate sa iti consume o gramada de timp si de bani daca te inhami serios la el. De ce citim, daca nu exista un avantaj material clar, atunci? Citim pentru ca astfel ne validam umanitatea, poate. Sau pentru ca unii dintre noi sunt morti dupa povesti. Sau dupa sufletele altora. Sau dupa jocuri.
Naiba stie. Faza e ca unii citesc. Si ca vor citi in continuare chiar daca cartile ar fi ascunse prin poduri. Ca in Fahrenheit nu-mai-tin-minte cate grade. In vreme ce unii vor sa stea ca bovinele in fata unui perete de sticla si sa vada forme in miscare, altii vor ceva mai mult. Si platesc pentru asta. Si platesc si pentru ca ceilalti sa poata avea sansa cartii. Prin impozite, in primul rand.
Asadar nu pot sa nu ma solidarizez si eu intiativei Luciei - cea mai tare cititoare a blogosferei - si sa va invit la Televiziune maine la ora 7 seara. Sa ne citim cartile impreuna ca forma de protest impotriva necitirii institutionalizate. Apropo, ce ar fi ca Ministerul sa scoate din cartile de clasele 2-4 textele literare si sa puna in schimb modelele de cereri, contracte, chestii de care lumea are nevoie, domn’le, in viata de zi cu zi, nu parascovenii care nu folosesc nimanui.
15 comments September 3rd, 2007
leapsa networking
Primit de la Emi. Pe unde ma aflu pe situri de social networking and stuff.
Mi-am facut cont la Facebook si la LinkedIn. Si mai ma jucam cu Delicious pe vremuri.
Nu sunt foarte orientat in zona asta. Poate ca nu am suficient timp. Daca as avea mai mult timp, as petrece mai mult cu prietenii existenti si adevarati, nu pe situri de cunoscut alti oamenii. Numerele sunt supraestimate.
Cine vrea sa raspunda, sa se considere lepshizat.
Add comment September 3rd, 2007
Ghinion
Back home. La Sibiu internet wireless gratuit in Piata Sfatului gratie UPC. Acasa lipsa internet platit gratie RDS. Postat de pe telefon, mers citit.
1 comment September 2nd, 2007
o poveste, doar
Am inceput povestea asta la Moeciu in primele zile din vara, si am terminat-o (de fapt doar am corectat-o un pic, si am mai adaugat un paragraf, pentru ca era aproape gata de la Moeciu) la Paltinis in ultimele zile ale verii. Poate asta a fost vara mea. Uneori e posibil ca timpul nostru sa se concentreze intr-un lucru, intr-o poveste, intr-o persoana. Bucati de timp mai mici sau mai mari asa cum vrea soarta.
Ce o sa cititi (daca o sa aiba cineva rabdarea sa citeasca) trebuia sa fie doar o jumatate de poveste. Orele impare. Sinistrele. Crudele si singurele. Din pacate, uneori sunt doar jumatati in viata noastra. Jumatati de masura, jumatati de adevar, jumatati care cauta alte jumatati, si nu, din pacate nu exista intotdeauna sfere. Uneori avem doar jumatati de sfere, pe care ni le tragem deasupra capului, cupole care sa ne apere sau sa ne ascunda de altii, sau incercam sa le folosim sau sa le potrivim asa cum putem mai bine.
Sunt multumit de ea. Nu in sensul ca as crede-o geniala, ci in sensul ca e ceea ce am putut face acum, si in sensul ca mi-a facut placere scriind-o. Si poate candva vom afla si ce se petrece in orele pare. Dar chiar si asa, e bine. Pana la urma, golul conteaza in mod fundamental mai mult decat plinul, nu?
Recitind-o acum, mi-am dat seama ca este pana la urma un omagiu si o condamnare a lui Borges. Oare ne pasa de ceilalti? Sau avem doar un creier prea mare care construieste motivatii mai mult sau mai putin sterile, pure jocuri matematice care ne fac sa ne simtim confortabil.
In fine, cititi povestea daca aveti chef. Poate are vreo noima si pentru altcineva.
5 comments August 31st, 2007
random
Azi am stat intr-un parculet, langa un tobogan rosu si m-am gandit ca cele mai neplacute lucruri in viata sunt banii, grotescul, ipocrizia si presiunea care vine de la noi sau de la altii. As vrea sa traiesc o realitate mai linistita. Care sa nu-mi ceara serenity now.
In fine, maine merg la Jethro Tull si la Paltinis. Vreau sa nu ma gandesc la nimic. Sau vrea sa ma gandesc la ceea ce conteaza. Vad eu.
3 comments August 29th, 2007
remember
Cineva a cautat pe google si a ajuns aici. Era din SUA, asadar nu a inteles probabil mare lucru. Dar mie mi-a amintit.
Add comment August 29th, 2007
Here there be dragons
1. Imi place sa prind dimineata momentul acela cand se sting felinarele si se vede bine lumina soarelui. Incepe ziua, good karma daca ai norocul sa il prinzi.
2. O prietena imi spunea acum doua zile ca am schimbat un pic tonul blogului in ultima vreme. Mai melancolic. Cred ca melancolia e un alt cuvant pentru sinceritate, de fapt. Iar pentru sinceritate trebuie sa lupti. E usor sa fii ipocrit. De fapt toata societatea se bazeaza pe ipocrizie, prin urmare cei mai multi sunt fortati sa fie ipocriti, sa minta de dragul comoditatii. Si nu e deloc de condamnat.
3. De multe ori imi zic: hai scoala-te, avem un dragon de hranit. Asa merg zilele noastre, trebuie sa hranim dragonul poftelor si necesitatilor noastre, dragonul convenientelor sociale, dragonul trebuintelor altora, dragonul promisiunilor. Si ne spunem ca suntem eroi, ca jumulim puisorii pe care ii aruncam in gura dragonului for the greater good, ca dragonul o sa moara sau cel putin o sa se tolaneasca la un moment-dat satul si noi o sa mergem mai departe catre muntii albastri unde se afla domnita sau comoara, sau ca o sa ne intindem pe iarba si o sa fluieram, dar de fapt nu ne dam seama ca ne-am transformat noi in dragon.
3 comments August 29th, 2007
nu toti fotbalistii sunt gorile
Vorbeam ieri la un suc despre fotbalistul care a batut un arbitru, imi scapa numele lui, si am sustinut in gluma ca presiunea cu care se confrunta si lipsa unor psihanalisti, duhovnici, mentori spirituali sunt de vina pentru genul asta de actiuni. La misto, fireste.
Pe de alta parte, trebuie spus ca au fost si suflete nobile in randul fotbalistilor. De exemplu, Cruyff a refuzat sa joace la campionatul mondial din Argentina deoarece aceasta tara era condusa de un regim militar vinovat de tortura, asasinate politice si alte incalcari ale drepturilor omului. Fara el, Olanda a pierdut finala cu Argentina.
1 comment August 29th, 2007