1. Daca e sa fi invatat un lucru important in anii astia:  ce fiinta complicata e omul. Toti si fiecare. Dincolo de pojghita pur instrumentala pe care ne-o aratam in chestiile cotidiene, de partea bogata a sufletelor (aia care se simte si chiar exista in raportul cu cei iubiti, cu prietenii adevarati in toate sensurile cuvantului), cred ca fiecare are inauntru o gaura neagra neutrinica din care se alimenteaza, sau macar un ghem de forte contradictorii care se agita ca serpii.  Si ce e mai extraordinar e faptul ca totusi exista comunicare adevarata, in ciuda acestor ghemuri de haos.

2. De dimineata mi-a venit Ramadan. Mi s-a parut o poveste atat de buna incat am vrut sa o am si in versiunea standalone (o aveam in Absolute Sandman  3 – si de fapt o aveam intr-o versiune cromatica chiar mai misto).

Pe drum spre munca ma gandeam la cele doua Bagdad-uri din poveste. Bagdadul mutat in tara viselor si Bagdadul din lumea reala. Suntem obisnuiti sa mutam prea mult trecut in tara viselor. De fapt asta e fictiunea turistului, ni se pare ca in trecut am fost doar in vacanta.

Am de terminat Mishima – Templul Zorilor, care mi se pare mai arida deca primele doua romane din Tetralogia Fertilitatii)

Si Saramango – Calatoria Elefantului, care cinstit vorbind nu mi se pare ca se ridica la nivelul Istoriei asediului, Memorialului Manastirii, sau Evangheliei dupa… Parca si Pluta de piatra a fost mai legata.

Si as vrea sa ma apuc de Updike –  romanele cu Rabbit . De Updike am citit doar Teroristul (are acolo un monolog foarte misto despre ingineria publicitatii, a spoturilor TV). Si Centaurul, cred – dar nu mai tin minte nimic din ea.

Si as vrea sa fac un obicei pe blog: sa scriu despre o povestire (eventual in fiecare zi – desi asta e greu, nu ca nu as citi 30 povestiri pe luna, insa multe nu sunt memorabile, I guess).

PS Partea buna la zapada asta e ca las masina acasa si vin cu metroul. Si pot citi 30-40 minute pe zi in plus (dus intors)

Mind Fields: The Art of Jacek Yerka, the Fiction of Harlan Ellison

Asta e o culegere de povestiri / album de arta foarte misto: 31 de povestiri superbe ale nebunului sacru Ellison care ilustreaza 31 de imagini suprarealiste ale lui Yerka. Intotdeauna mi-au placut culegerile de povestiri in chenar (cu element impus) fie ca e vorba de Decameronul, O mie si una de nopti, Alfabetul de Ciocolata & cel de Sarsaparilla ale lui Ellison sau Tabelul Periodic al lui Swanwick.

Si e acolo o povestire, de fapt un pasaj dintr-o povestire cu care rezonez f tare. Despre care voi scrie un pic mai tarziu )

To consider the Earth as the only populated world in infinite space is as absurd as to assert that in an entire field of millet, only one grain will grow. (Metrodorus)

Acum vreo  2500 de ani, inainte de Cezar si de Alexandru si de Platon, a existat acest om care a putut sa ofere un argument atat de inteligent privind locul nostru in Univers, intr-o formulare atat de concisa si de poetica.

Dupa ce toti atomii lui Metrodorus s-au perindat prin pamant si prin apa, prin insecte si prin plante si poate din nou prin corpul altui grec (sau mai probabil turc) au ramas cuvintele astea. Care ating si astazi alte minti. Capacitatea de a vedea vedea cerul de dincolo de cer.