Posts filed under 'Uncategorized'
Vorbeam ieri la un suc despre fotbalistul care a batut un arbitru, imi scapa numele lui, si am sustinut in gluma ca presiunea cu care se confrunta si lipsa unor psihanalisti, duhovnici, mentori spirituali sunt de vina pentru genul asta de actiuni. La misto, fireste.
Pe de alta parte, trebuie spus ca au fost si suflete nobile in randul fotbalistilor. De exemplu, Cruyff a refuzat sa joace la campionatul mondial din Argentina deoarece aceasta tara era condusa de un regim militar vinovat de tortura, asasinate politice si alte incalcari ale drepturilor omului. Fara el, Olanda a pierdut finala cu Argentina.
August 29th, 2007
am vazut de la balcon o masina de interventii auto care purta o caleasca alba cu interiorul de plus rosu. Foarte frumoasa. Ma intreb de ce nu exista si trasuri de interventii, de dragul completitudinii 
August 26th, 2007
Astazi am citit Maiakovski si am ras. Rasul e bun, you know that Doar eu uit din cand in cand construind bolte fara noima.
Si imi pare rau ca nu am ajuns ieri la intalnirea unor prieteni.
Tot azi ma gandesc ca poate ar trebui sa imi iau o pisica, daca nu pot, deocamdata, sa-mi iau visul in materie de pets: un samoied.
August 25th, 2007
Despre Ura - Gabriel Liiceanu
Marturisesc ca sunt uracios, dar nu urator. Un fel de rautacios, fara sa fiu fundamental rau. Uneori ma intrebam daca nu este o problema asta. Poate ar trebui sa am si eu sentimente negative puternice. Poate asta e o forma de inlemnire spirtuala, imi ziceam.Cand am citit cartea lui Liiceanu despre ura am inteles de ce nu urasc. Ura e de doua feluri:
1. Ura activa – urasti pe cineva pentru ca are ceva ce tu nu poti avea, este cumva cum tu nu poti fi. Aceasta e ura primara
2. Ura reactiva – urasti pe cineva pentru ca ti-a pricinuit un rau, ti-a rapit ceva scump pentru tine.
Eu as face observatia ca delimitarea nu este atat de simpla. In sensul ca uneori cineva poate avea impresia falsa ca altcineva i-a rapit ceva, ca ura activa, pura, poate fi mascata sub o ura activa. Si sunt convins sa exista si varianta in care ura reactiva este mascata sub haina urii active, ideologice. De exemplu, imi aduc aminte de un caz din Stoljenitzan, in care un anchetator pentru ca dorea sa se culce cu sotia cuiva ii insceneaza acestuia un dosar si il trimite in Gulag. Ei bine aici puntem spune ca la limita ura reactiva este obiectivata in ura activa ideologizata. Si se pot gasi exemple si mai bune, sunt convins.
Dar sa revin la ce voiam sa pun despre mine si sentimental urei. Mi-am dat seama ca nu port pica (ura reactiva) nimanui pentru ca nu am impresia ca mi-a rapit cineva ceva. De fapt, intotdeauna am avut impresia ca in viata asta fiecare alearga pe culoarul sau – ca toata competitia este pana la urma mai degraba o alergare decat un duel. Uneori ma intreb daca nu este aceasta o forma de lasitate si de evitate a confruntarilor fatise. Insa de cele mai multe ori imi zic ca viziunea aceasta este doar o forma de fair-play. Ca pana la urma este posibil ca nimic sa nu merite in viata asta datul le gioale.
In ceea ce priveste cel de-al doilea tip de ura, ura activa, impresia mea este ca am avut noroc. Pur si simplu nu exista suficiente caracteristici pe care sa le doresc in alte persoane. Sau, mai degraba, impresia mea despre mine este ca am un nucleu de constiinta sufficient de puternic incat sa nu ma intereseze sa il schimb cu a altcuiva. Recunosc in multi prieteni calitati dezirabile pe care nu le posed (de exemplu as vrea sa zambesc mai mult, sau sa am mai mult simt al umorului, sau sa fiu mai riguros) insa cred ca ma multumeste ceea ce sunt. Si cum spunea Liiceanu prin prima parte a cartii sale, intalnirea finite mele cu alta fiinta pe care o recunosc ca egala sau superioara ma face sa cad in adminiratie fata de ea, in loc sa ma intereseze anihiliarea acesteia. Sincer, ma bucura existenta umanitatii superioare – a oamenilor nobili. Din pacate, sunt prea rari. Sau poate nu am eu timp sa cunosc mai multi.
Iar in ce priveste bunurile materiale, sincer sa fiu sunt complet indifferent. Normal, as vrea o chestie mai nu stiu cum sau o tampenie de nu stiu care, insa marea mea problema este ca nu am de cele mai multe ori timp si disponibilitate – energie emotionala – sa imi manifest admiratia si prietenia.
Ma gandesc ca poate sunt prea egocentric, ca sa urasc cu adevarat.
Cu acestea fiind spuse, sa trecem la cartea propriuzisa. ☺ Uneori ma tem ca vorbesc prea mult despre mine ☺
Cartea prpriu-zisa are 40 de pagini excelente. Liiceanu e genial cand vorbeste despre suflet. Despre frumusetea si abjectiunea sufletului. Despre iubire si despre ura. Si despre modul in care ne cunoastem, si ne receptam si ne cofirmam umanitatea unul altuia. (Da, imi place Whitman).
Apoi cea mai mare parte a cartii vorbeste despre ura ideologizata. Despre lupta de clasa, despre ura rasiala, despre maladiile care au produs cele mai mari maceluri ale secolului trecut (voiam sa spun secolului nostru, pentru ca seolulul XX mi se pare mai al meu decat cel de acum, desi nu mi-am petrecut decat 23 de ani in el, dar poate e sufficient)
Povestea despre modul in care carturarii au pactizat cu gloata oferindu-I acestea arme ideologice pentru a-si justifica si rationaliza ura.
Sunt pasaje frumoase, insa parerea mea este ca sunt doar partial adevarate. Pana la urma si Platon avea o desaga destul de mare de arme ideologice (Popper vorbeste misto despre asta in Societatea Deschisa, la fel si Andrei Cornea).
Cred ca pana la urma macelurile nu se intampla pe fondul urei calde, ci a dezsufletiirii reci – a indiferentei. Cred ca mai multe victime au cazut din cauza oamenilor mediocrii, indiferenti, robotizati, decat a sceleratilor sangvinici. Pana la urma, dezumanizarea mi se pare mai degraba un proces de intoarcere a fetei, decat o actiune de spoliere a unor calitati.
Ura omoara victimele una cate una, repetat, in vrme ce indiferenta omoara transe nediferentiate, vagoane, careuri. De ce au fost mai multe in secolul trecut? Progresul tehnologic, lipsit de progresul moral, capacitatea de a ne pasa, indiferenta cand aceasta ne este convenabila.
So, cum spunea un tanar furios candva:
Do not go gentle into that good night,
Old age should burn and rave at close of day;
Rage, rage against the dying of the light.
August 23rd, 2007
Am vazut asta la Zoso si mi s-a parut foarte tare:
“Lebada moare de cîte ori cînta.” True?
August 23rd, 2007
Stand eu asa mai bine si gandindu-ma (se spune ca gandirea e un proces individual, dar eu il gasesc uneori highly-collective) deci stand eu ca o vaca dragutza si gandindu-ma mai bine am zis sa nu mai ma apuc de fumat. Considerand ca m-am lasat de aproape 3 ani, dupa care am fumat cam 3 pachete (am mai dat si la alti oameni) intr-un interval de aproximativ 24 de ore, trebuie sa resetez ceasul lasarii de la ziua 1, sau pot sa zic ca m-am lasat de 3 ani aproape, eventual cu o mica nota de subsol?
Bun
August 21st, 2007
Se spune ca niciodata nu te lasi de fumat. Se spune ca doar amani momentul. Si cand revii, revii acasa. Si da, un pahar de vin dimineata si o tigara, iti aduc claritas, fuck you, Aquino, tu nu stiai de nimic. Se spune ca mergem singuri prin viata, dar, zic eu, un pahar de vin si o tigara, te fac sa mergi mai drept. Cand eram mic, sau cand eram tanar, nici nu mai stiu cuvintele, ei bine atunci am vazut un film - Toti oamenii presedintelui, daca intereseaza pe cineva - in care se vorbea de un avocat care isi infigea o tigara in mana si spunea “The trick is not to care minding”. Sunt si tigarile bune la ceva, nu?
Si da Khayyam, tu avei dreptate, le stiai.
Aproape 3 ani.
Alike for those who for TO-DAY prepare,
And those that after a TO-MORROW stare,
A Muezzin from the Tower of Darkness cries
“Fools! your Reward is neither Here nor There.”
August 20th, 2007
“It is well to remember that the entire universe, with one trifling exception, is composed of others.” John Andrew Holmes.
August 13th, 2007
1. Mi-am adus aminte cu Ionut despre o intamplare din liceu. Mergeam la munte si coborand de la Omul, am ramas la cabana Malaiesti. Si acolo nu erau locuri in camere asa ca a trebuit sa dormim in sala de mese. Impreuna cu un grup de entuziasti chitaristi care o dadeau cu cantece de munte. Spre disprerarea unui punker-nazist-legionar-idiot care pentru a-i potoli a dat foc la o gramada de pahare de plastic. Pana la urma chitaristii s-au potolit; probabil oricum s-ar fi potolit de somn. Faza este ca timp de 3-4 zile ne scoteam din nas funingine si mucozitati negre. Cel putin in prima zi negre-negre. Ne-am amintit astazi de asta, dupa ce ieri am jucat un minigolf nocturn la Neptun asa cum facusem si acum 11 ani cand terminam liceu, si am ajuns la concluzia ca nu ne procupa cantitatea de carbon inhalata, efectele cancerigene ale pasticului ars, posibilele urmari si alte parascovenii, ci doar faptul ca haraiam si scoteam mucozitati negre din nas.
August 12th, 2007
Foarte tare proiectul lui Victor Kapra. Interviuri/discutii foarte relevante despre online-ul romanesc.
August 8th, 2007
Criz si Andrei au tras un blog dedicat mogaldetzelor elegante pe care le gasim peste tot. Foarte misto. )
August 6th, 2007
Am scris cel putin o data cum am descoperit moartea, la 5 ani, si cum am fost deprimat un an; fiecare dintre noi este un Gilgamesh, nu-i asa?
Niciodata n-am scris despre momentul din copilarie cand mi-am dat seama ca fiecare creatura care se misca are “Life inside”. Sunt convins ca tine de o faza a constiintei de sine - momentul in care intelegem nu numai ca parintii si prietenii nostri sunt ca noi, au viata, ci si cainii si gazele (insectele).
Mi-am adus aminte de momentul asta sambata, cand era cat pe ce sa calc pe un gandac. Mi-am adus aminte cum la 5-6 ani ocoleam gandacii sau buburuzele ca sa nu-i calc. Fireste omoram tantzarii si gandacii aia rai de Colorado cu o placere sadica.
Anyway, ce vreau sa spun e ca fiecare copil intelege la un moment dat ca toate fapturile au o farama de viata. Eu tin minte ca extindeam notiunea si la plante si la pietre. Viata se confunda cu existenta, in ontologia mea infantila.
Faza este ca spre deosebite de teoriile budisto/hinduse care respecta viata ca esenta nu ca si cantitate, toate teoriile si practicile comune (probabil si in India) ne arata ca viata e o valoare de prag - ca exista o piramida a importantei: o mie de gaze, fac fac o broscuta, o mie de broscute fac cat un pui, o mie de pui fac cat un caine si tot asa. Suntem invatati de societate sa evaluam in rapoarte si procente.
Ce vreau sa spun este ca exista un moment in viata fiecaruia, in copilarie, cand intelegem ca viata e sfanta dincolo de cantitate si complexitate a sistemului nervos. Apoi crestem si uitam si calculam in numere.
August 6th, 2007
Am ascultat Beatles mash-up recomandat de tine si e chiar super misto. Mult mai tare ca Grey Album dar parca Love imi place mai mult. Succes in Anglia la scoala, si succes la Cannes peste vreo 15 ani
August 2nd, 2007
Foarte tare, ce sa zic. Design misto, pozitionare foarte tare, echipa tare de la Metropotam si tot ce trebie ca sa iasa misto. Cand o sa fac ziua mea sau o intalnire de bloggeri o sa apelez la sistem. Inca o data, super.
August 2nd, 2007
cautari pe blogul meu:
poveste trista- durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii (aparent un search dupa fraza asta spune o poveste trista despre dragoste si sinucidere)
no direction home (stiu e DVD-ul cu documentarul lui Scorsese despre Dylan, dar imi place sa ma mint ca Gretel sau Hansel isi cauta drumul si o firimitura a fost blogul meu - maybe there is a direction to our home, maybe, just maybe)
meaning of lacomia
am promis ca pe tradatorul asta de dan voiculescu o sa-l distrug
cum poti sa dai afara chiriasi
balzac cate opere a scris
cu dragoste
seminte pentru alta lume
apa in toate limbile
De fapt sunt mult mai multe. Mai pun. Si multumiri celor care au cautat. Sper sa fi gasit ceva folositor.
August 1st, 2007
Acum mi-am adus aminte de un gand de saptamana trecuta. Ce ciudat e si capul asta uman - cum ne aducem noi aminte de lucruri care s-au intamplat, dar si mai ciudat cand ne aducem aminte de ganduri. Amintiri despre ganduri. In fine, aberez.
Azi imi aduc aminte de inceputul dintr-un film de Tarkovsky, Sacrificiul, in care personajul principal spune ca daca am practica ritualic un gest la aceasi ora, zi dupa zi, an dupa an, asta ar schimba ceva. Si daca am bea un pahar de apa la aceasi ora. Si da exemplu unui calugar care plantase un copac fara radacina si il uda zi dupa zi, zi dupa zi, asteptand sa inverzeasca, venea zi dupa zi, iar dupa trei ani copacul a infrunzit sau a inflorit, sa-l ia dracu’.
Din pacate astazi eu ma simt altfel, ma simt uneori o morisca care se invarte in acelasi loc, ritualistic, sau fortat in alegere, si care cu fiecare moment devine mai putin autentic. Mai autoreflexiv si mai putin curajos. Poate si mai putin deschis. Astazi am impresia ca ceea ce fac ma reprezinta mai putin - ca cuvintele mele au devenit scari semantice fara referenti care nu duc nicaieri. Ca pur si simplu sentimentele mele au devenit constructe de cuvinte care se pot amplifica la nesfarsit prin reflectare in alte constructe de cuvinte.
Cand eram mic credeam ca daca pui doua oglinzi paralele si intre ele un obiect, un mar sa spunem, atunci marul acela va continua sa apara in oglinzi chiar si dupa ce il scoatem. Ca imaginea marului dintr-o oglinda se va reflecta in cealalta oglinda, si tot asa la infinit. Asa credeam, tampitel si desteptut copil in acelasi timp. Astazi am ramas acele doua oglinzi fara mar. Si nu, nu vreau marul vostru, puteti sa vi-l bagati unde vreti.
Uneori am impresia ca si noi avem o durata de injumatatire a sentimentelor si starilor de constiinta. Si ca unele sentimente se injumatatesc mai usor decat altele. Dar ca in toate ramane, pana la urma, doar umbra unei umbre unei umbre unui umbre a rose is a rose is a rose. Si da sunt furios si da pot sa folosesc furia ca sa estetizez totul. Uneori ma gandesc ca trebuie sa distrugem, daca ne pasa, pana nu e prea tarziu. Altfel raman doar frunze moarte din cuvinte. E trist sa pleci, dar nu asa de trist daca ai o directie. Don’t loose your soul, boys and girls. Bullshit. Cheers
July 31st, 2007
Ieri in vreme ce urcam scarile spre “La motoare” mi-am dat seama ca toate scarile sunt aceasi scara. Si ca urcand orice scara urcam toate scarile pe care le-am urcat vreodata. Si felul in care urca un om o scara spune mai multe despre el decat o relatare de o jumatate de ora. Scari si serpi, daca stiti capitolul acela din Copii de la Miezul noptii. Fiecare scara e un sarpe si fiecare sapre e o scara, si intotdeauna cand ajungem la prima treapta a unei scari, am putea sa ne aducem aminte toate scarile care au fost.
Ar putea fi scrisa o istorie culturala a lumii din perspectiva scarilor. Arhitecturale, metaforice, arhetipale, conceptuale.
Ce e fascinant la scari e felul in care convertesc ele verticalul in orizontal.
July 30th, 2007
Ieri m-am uitat la Zodiac. Foarte bun. Uneori - poate de multe ori - obsesia ne consuma gratuit, ticalosii mor de batranete, noi ramanem cu ochii in soare, asteptand ce, intrebandu-ne ce. Uneori ajungem la vorba Ecclesiastului.
David Fincher e regizorul care a facut si Seven si Fight Club
July 29th, 2007
1. Dimineata mi-am luat un dublu CD cu Police. Muzica pentru masina. De Do Do Do, De Da Da Da
3. Am fost si eu la Ikea sa vad chestii. E destul de ok, dupa ce o sa termin cu reamenajarile pe care nici nu le-am inceput inca o sa imi iau de acolo niste chestii. Pana am luat una bucata perna-inima rosie cu maini. Cam cheesy dar mie imi place sa tin un puiutz in brate cand dorm. Mai mi-a luat tacamuri - simple - si le-am exilat pe cele descompletate intr-o punga. Plus ciocolata. Alor mei le-am luat o carafa de apa. La cate am spart eu cand eram mic asta ar fi doar un modest si simbolic inceput.
3. Am aflat ca mama a inceput sa imi citeasca blogul. Asta da mainstream bloggeristic.
4. Si ca tot am ajuns la mainstream bloggeristic, o mica observatie despre blogul lui Nastase. Degeaba se da Darius un mare promotor al acestui mediu in randul greilor, degeaba se da Nastase personal si apropiat de tehnologie, de fapt e un mare bullshit. I-am citit blogul si de fapt ala e la fel de personal precum erau cartile de drept international public pe le scotea distinsul profesor. Nu raspunde la nici una dintre cele trei intrebari esentiale:
1. Cati bani are Nastase si cum i-a facut?
2. Cum isi petrece Nastase timpul personal?
3. Care este viitorul lui Nastase si ce vrea el de la noi, nene?
Hai sa mai mimam un pic apropierea ca asa a facut si Basescu si uite ca lui ii merge. Blogger, frate.
Uite, ii propun lui Darius o chestie. Facem o lista de intrebari nasoale rau de tot si il punem pe Nastase sa raspunda pe blog, daca tot se vrea asa transparent. Si sa raspunda clar.
5. Ca tot veni vorba de Nastase, cand eram in facultate circula o poveste ca cu un an inainte distinsul profesor facuse o gafa si vorbise despre republica Danemarca. La ora urmatoare cineva i-a scris pe tabla “Traiasca Republica Danemarca!”. Rezultatul a fost ca putini au luat examenul la DIP in sesiune. Asa circula vorba, nu as baga mana in foc.
6. Si ca tot m-am legat de politica uite un citat din prefata cartii “Right-wing Women” a lui Dworkin.
” Dreapta vede imperialismul economic si militar al Americii ca fiind necesar pentru securitatea statului si pentru apararea interesului national, incluzand fireste, siguranta proprietatii - chiar daca proprietatea se numeste Vietnam sau El Salvador. Statele Unite detin proprietati acolo unde se fac afaceri. Pretrolul de care America are nevoie se afla pe teritoriul Americii, indiferent de unde s-ar intampla sa se extraga acesta. Europa este si ea proprietatea Statelor Unite, daca America doreste sa-si stabileasca bazele militare acolo” Oriunde s-ar afla sovieticii - orice stanca golasa din Afganistatn - locul respectiv contituie proprietatea Americii, asteptand eliberarea de intervenita straina. Proprietatea americana include si corporatiile multinationale, fabricile si atelerele din Lumea a Treia. Femeile si copiii sunt tot proprietatea: ingraditi, paziti, adresea invadati.”
Textul asta este despre puterea politica in genere - cinstit vorbind eu cred ca notiunile de dreapta si de stanga sunt invalide complet in Romania.
1. Mai tineti ca minte acordul semnat de Nastase si Geoana cu privire la neextradarea soldatilor americani inculpati de Curtea Penala de la Haga? Au prestat si ei la marele licurici, nu numai Basescu.
2. Daca lumea nu are incredere in politicieni, nu-i bai, cumparam presa. All your bases are belong to us, prostilor.
3. Daca blogger e the new cool thing, atunci Nastase, Basescu, Iliescu si cine mai vreti or sa fie bloggeri. Prostilor, pot sa fie si twittereri, videobloggeri, pot sa isi faca pagini pe FaceBook, avataruri in SecondLife, profiluri pe MySpace si pe Hi5 (nasty-sexy-boy, old-wise-owl1918, popeye), pot sa puna filme pe youtube si daca vor muschii lor pot sa isi faca si widgeturi pentru Macuri, cand or sa afle ca asta da bine la scorul electoral). Cand vor afla ca pot sa bage si publicitate in jocuri, o sa te intampine chipurile lor si in WOW sau in CS. Sa traim bine, nu?
Deci, care e cuvantul? Cumparam Hai ca ma duc sa ascult niste Pink Floyd. Money, normal. Si Pigs.
July 29th, 2007
Ai mei si-au pus internet prin Clicknet pentru ca acolo unde stau ei (la casa) RDS nu instala decat solutii profesionale (desi cablu TV avea). Apropo de asta, aceasi problema o are si Bobby Voicu in zona Unirii (cu rds-ul adica). Dar sa revenim la Romtelecom. Pentru o companie care se duce rapid la vale in zona de voce, nu se misca deloc bine pe date.
Bila alba: s-au miscat repede. O saptamana -doua.
Bile negre:
- trebuie sa mergi sa iti iei modemul
- trebuie sa iti instalezi singur (hardware si software) citind o brosurica care nu este foarte inteligibila
- pe foaia cu datele de conectare, parola si username-ul sunt cu litere mari, dar de fapt tu trebuie sa le bagi cu litere mici, desi nu scrie nicaieri
- in brosurica spune pe undeva suport telefonic 24/24 7/7, apel netaxabil and stuff. Am stat ieri mai mult de 30 de minute pe telefon asteptand sa raspunda cineva. Pe naiba 7/7
Pana la urma m-am lasat batut, apoi a trecut sora mea pe la ai mei si a avut ideea sa bage datele cu litere mici. De unde rezulta faptul ca am o sora mai isteatza decat mine.
Observatia mea e urmatoare: pentru mai mult de 85% din potentialul public operatiunea de instalare nu era tocmai simpla. Din contra, sunt convins ca cel putin 50% din oameni nu au izbutit sau au izbutit doar cu ajutor din partea altora. De ce nu au bagat o taxa de instalare optionala. Sunt convins ca pentru multi 60-70 RON nu e chiar asa de mult, si scapi de toate bataile de cap. Pe care tu ca Romtelecom oricum le-ai avea pe apelurile netaxabile (deci costuri brute) daca ai avea bunul simt sa ai suportul telefonic pe care te lauzi ca il ai.
July 29th, 2007
Citeam din Andreea Dvorkin si ascultam Nigel Kennedy&Kroke Quartet - niste melodii foarte misto balcano-evreo-tiganesti cantate de taraf si vioara clasica si mi-am dat seama cat de saraci suntem noi ca natie dupa ce am omorat jumatate din evrei si i-am exportat pe ceilalti, dupa ce am deportat la rusi jumatate din sasi si svabi si i-am exportat pe ceilalti, dupa ce tot felul de idioti au lot felul de decizii puriste despre spiritul national - alienandu-l de cel balcanic, dupa ce timp de atata timp nu am gasit o rezolvare a problemei tiganilor - sa reusim sa-i integram fara sa-i marginalizam.
Scria Dragos ceva mai devreme despre importul modelelor online din vest care nu au prins in .ro pentru ca nu raspundeam unor nevoi reale. Si intr-adevar exista un spirit national/balcanic/central-est european care are alte valori. Si zau ca nu e vorba de demarcatii religioase sau alte tampenii. Tin mai degraba de melanjul cultural: colonistii germani din intreaga regiune, enclavele evresti, influenta turceasca, tiganii nomazi. Influente mult prea repudiate o data cu fondarea statelor nationale, mai ales in tarile pudibonde/puriste din punct de vedere cultural, cum este si Romania - a carei natie se trage exclusiv in nobili dacii si uberspirituali daci.
Uneori, desi nu sunt deloc un dionisiac, ma gandesc ca poate ar trebui sa valorificam mai mult latura spiritual-cheflie. Cam ca natiile mediteraneene. Oricum nu putem sa avem rigoarea nemteasca sau harnicia japoneza.
July 26th, 2007
Whoever tells the best story wins. - John Quincy Adams
July 23rd, 2007
Nu imi place sa scriu recenzii negative dar pentru ca nu putem glumi cu sanatatea o sa o fac:
1. Supercald, asadar am zis sa comandam. (Personal, in ultima vreme prefer sa mananc la pranz o salata preparata inhouse/inoffice, dar azi nu aveam chef sa ies dupa ingrediente).
2. Comandam asadar la Trattoria di Venezia (www.trattoriadivenezia.ro). Cam 10 oameni. Unii pizza, altii, paste, altii salate. Ni se spune ca vor veni in maxim 45 de minute.
3. Dupa doua ore sunam. Aflam ca l-au trimis pe bucatar cu taxiul sa livreze comanda. Dar bucatarul nu a gasit sediul. Asa ca a plecat. Nu a sunat pentru ca avea mobilul la incarcat. Ca vine altcineva in 15 minute cu comanda.
4. Ok, spunem noi. Vine un tanar domn, cu doua cutii mari. Incepse sa caute prin ele. Mai era si comanda altcuiva pe acolo.
5. Nu aduce factura pentru ca aparent nu mai aveau tus in imprimanta.
6. Buuun. Lihniti, incepem sa mancam. Salatele noastre contineau sos. Trei salate diferite. Trei sosuri diferite. Eu am gustat din toate ca sa inteleg diferenta: unul era un mustar normal, altul un mustar cu maioneza - f scarbos, salmonela curata pe caldura asta, celalalt un mustar cenusiu cu otet. Sosuri, frate. Pastele erau si ele cam naspa (asa am inteles). Pizza continea masline intregi (in sensul - sambure-included) si erau cam jerpelite. Nu stiu cum era puiul cu cartofi prajiti. Inca o chestie, conform legilor termodinamicii, salata era calaie (which is bad) iar pizza era calaie (which is bad). Bine ca nu am comandat si inghetata, ca era adusa si ea in aceleasi cutii.
7. Cativa dintre noi au lasat naibii mancarea comandata si s-au dus sa-si ia shaorma.
8. Dintre cei care au mancat, vreo doi nu se simt in apele lor. (La mine infectiile alimentare se manifesta prin buza de negru - nu am chef sa ma duc sa ma uit in oglinda sa nu ma autosugestionez).
9. Daca toata lumea scapa cu bine in weekend, e bine
10. Cine nu ma crede, nu are decat sa consume.
July 20th, 2007
Ionut Oprea a lansat ideea primei campanii de blogvertising pe .ro ale caror incasari sa fie cedate unui ONG merituos. Pana la momentul actual licitatia de pe Okazii a strans mai mult de 45 de milioane.
Daca stiti pe cineva interesat sa dea mai multi banutzi si in acelasi timp sa participe financiar in sprijinul unei cauze nobile, atunci faceti-le cunoscuta initiativa. Sau poate doriti sa oferiti spatiu pentru blogvertising.
July 20th, 2007
Raluca de la BBDO imi scrie de initiativa unora dintre clientii lor, Rolex, care ofera premii consistente pentru acei oamenii deosebiti care au avut contrbutii importante in domenii care ajuta umanitatea sa fie umanitate. (adica nu numaratul banilor, oilor sau oualelor): stiinta, medicina, inovatiile, tehnologiile, protectia mediului, valorizarea trecutuli si traditiilor.
Chiar ma gandesc serios sa propun si eu pe cineva. Voi pe cine ati propune. Cred ca e foarte important ca acesti oameni nobili care schimba fata pamantului nu prin forta, ci prin inteligenta si dedicare, sa primeasca recunostere pentru ceea ce fac, inclusiv recompense materiale.
Disclaimer: Nu am nici o treaba cu Rolex - mai mult chiar nu port ceasuri, iar a da o tona de bani pe un ceas mi se pare o idiotenie, acum cand cunoasterea timpului exact este orescum ubicua - embedded in realitate. Pe de alta parte daca Rolex ia bani de la bogati si ii restituie (macar in parte) celor meritosi - asta e marea problema cei putini din varful piramidei sociale nu sunt tot timpul aristoi - ba din contra, sansele sunt sa fie destul de ticalosi pentru a putea trece de retinerile morale care sa ii propulseze foarte sus).
Dar asta e alta poveste. Intrebarea este - exista mari romani in viata care au facut ceva tare si relevant pentru lumea asta, nu doar pentru judetul Dolj?
———-
Buna Catalin,
Iti scriu de la agentia de PR din cadrul agentiei de publicitate Graffiti BBDO. Citindu-ti blogul, m-am gandit ca s-ar putea sa fie de interes pentru tine sa stii despre programul de premiere organizat de Rolex (unul din brandurile pentru care lucram noi). Iti copiez mai jos informatiile si te-as ruga sa-mi dai de veste daca cunosti vreo persoana cu initiativa care ar putea sa se incadreze in criteriile de eligibilitate pentru a aplica. Dupa parerea mea, este o oportunitate extraordinara. Deadline-ul pentru Romania/Europa de depunere a formularului de aplicare este 30 septembrie.
Pentru orice alte informatii, te rog nu ezita sa ma contactezi.
Multumesc,
Raluca Dobre
PR Account Executive
PLEON GRAFFITI
Rolex a lansat cea de-a 13-a editie a concursului Rolex Awards for Enterprise
Romanii pot aplica pentru Premiile Rolex pana pe 30 septembrie 2007
Bucuresti, 18 iulie 2007. La 30 de ani de la lansarea programului sau international de premiere – Rolex Awards for Enterprise – cunoscuta companie de ceasuri Rolex invita persoanele cu initiativa din toata lumea sa aplice la cea de-a 13-a editie a Premiilor.
Cei cinci castigatori vor fi anuntati printr-o gala de premiere in a doua jumatate a anului 2008. Acestia sunt urmasii unui sir de oameni extraordinari care au fost alesi Laureati incepand cu prima ceremonie Rolex Awards for Enterprise din 1978. Premiul fiecarui Laureat va consta in: 100.000 USD, un ceas Rolex special inscriptionat si recunoasterea muncii lor prin campaniile internationale de comunicare si publicitate. Vor fi alesi si cinci Laureati asociati. Fiecare dintre acestia va primi 50.000 USD un premiu in bani si un ceas Rolex din otel si aur.
Premiile Rolex sunt accesibile oricui, indiferent de varsta, nationalitate sau background. Selectia se face pe baza criteriilor de baza ale programului: originalitate, fezabilitate si potential impact. Proiectele se incadreaza in cinci domenii generale: stiinta si medicina, tehnologie si inovatie, inventii si descoperiri, mediu inconjurator si respectarea traditiilor.
“Toate proiectele vin sa imbunatateasca conditia umana si cunostintele universale,” a spus Rebecca Irvin, Directoarea Secretariatului Rolex Awards. “Odata cu problemele cu care ne confruntam in prezent – cauzate de schimbarea climei si sustenabilitate – Premiile au castigat un plus de relevanta in ultimele trei decade. La cea de-a 12-a etapa, au aplicat aproape 1.700 de persoane din 117 de tari si ne asteptam ca acest numar sa creasca”.
Termen limita pentru aplicare in Europa este 30 septembrie 2007.
Cei interesati pot completa formularul de aplicare oficial, disponibil pe website-ul Rolex Awards – www.rolexawards.com – si sa trimita proiectele online sau sa descarce formularul si, odata completat, sa-l trimita prin posta la Rolex Awards for Enterprise, PO Box 1311, 1211 Geneva 26, Elvetia.
Comitetul de Selectie urmeaza sa se intalneasca la inceputul anului 2008 si sa analizeze proiectele selectate de Secretariatul Rolex.
July 18th, 2007
Next Posts
Previous Posts
