Am luat-o de pe net gadindu-ma ca e libera de copyright dupa 70 ani (chiar asta parca e termenul, nu?)

A, si daca o povestire nu ti se pare memorabila, nu scrie despre, pe net-ul asta se scrie despre atat de multe chestii care nu merita… Less is more.

Curios lucru, eu nu reusesc deloc sa-mi asum gravitatea consecintei. Nu e sandramaua mea.

Si totul e legat de virtutea primordiala pe care o cultiva o societate. Adica: in Grecia antica copii destepti se faceau filosofi ca asta era cea mai nobila chestie. In Roma studiau dreptul sau retorica, in Evul mediu intrau in manastiri sau plecau la cruciade in numele Domnului, in Imperiul Britanic deveneau savanti, exploratori sau administratori in Indii. Si in anii ’60 credeau in cacaturi ca free love, freedom, free shit.

Dar in ultimii 30 de ani e clar ca “virtutea” fundamentala a devenit sa fii avut (cu corelativul eficientei) si atunci tinerii destepti se duc in banci de investitii sau in publicitate sau aia curajosi (fostii cruciati sau exploratori de acum niste sute de ani) incearca antreprenoriatul.

Si asta face ca marile capitaluri sa aiba toolurile umane cele mai performate (cele mai inteligente, cele mai creative, cele mai motivate). Hence statul nu are nici o sansa in fata lor.

Problema grava nu mi se pare neaparat etatismul simplu, care e necesar unui echilibru, ci etatismul electoral. Daca nu erau alegeri prezidentiale in Franta peste 4 luni, daca nu erau alegeri prezidentiale in SUA peste 10 luni (si Germania in 2013), erau alte calcule electorale si alte decizii ale statelor. Actiunile statelor au numai obiective electorale, in nici un caz nationale.

Statele au devenit niste corporatii detinute de un partid care doreste sa-si pastreze privilegiile cat mai mult si sa faca profituri din ce in ce mai mari. Nu mai au nici o legatura cu cetateanul, asa cum corporatiile nu mai au nici o legatura cu consumatorul, scopul lor principal fiind multumirea/imbogatirea actionarilor si nu dorinta reala de a satisface nevoile consumatorului.

Foarte diferit de stilul toreador al lui Dali, care e mult mai exhibitionist, mai spaniol (as in torid, glossy, impetuos).

Doar nu-ti inchipui ca e altceva decat o manevra de auto-promovare. Daca nu ma crezi, verifica-i contul de fb, unde scrie ca respectivul continut nu este disponibil, nu ca a fost sters/nu exista

(sters pentru injurii)

(editat pt injurii)

E drept insa ca trebuie sa se ocupe cineva si de autorii noi, pentru ca altfel am ramane doar cu aia din vechime, fiind condamnati la stagnare si ulterior la declin dpdv cultural. Cum spunea nenea Iancu “Din aceasta dilema nu puteti iesi. Am zis”

Intr-adevar, ***** de petcu n-are dreptul sa-i reproseze nimanui ca se exprima la adapostul anonimatului, cata vreme el a scris vreo doi ani in cel mai anonim mod cu putinta, si a renuntat la anonimat doar cand identitatea i-a fost facuta publica de catre terte persoane, independent de vointa lui.

La modul general insa, afirmatia nu se sustine. O afirmatie facuta la adapostul anonimatului are doar valoare intrinseca, nu se poate sustine decat prin ea insasi. O afirmatie facuta in nume propriu primeste, in plus, si girul autorului. (asta daca autorul e o persoana cunoscuta, nu Gheorghe Dracu din Vascauti, care, cu totul intamplator, injura de la un IP din Brasov la 5 minute dupa ce pe un blog a aparut ceva cu adevarat nasol despre zoso )

In categoria asta se inscrie cu brio Vali Petcu asta aka ZOSO si multi multi altii. Ei nu scriu sub propriul nume ca sunt niste viteji, ci doar ca sa stie unii si altii cui sa trimita banii pentru diverse servicii. Adica logic vorbind cine dracu ar angaja pe cineva ca zoso, arhi, visurat? Cel mult la **** (editat pentru injurii)
Sa blamezi pe altu ca isi permite sa ramana anonim e dovada maxima de *** si ****.

Oricine poate spune orice despre X sau Y in spatiul virtual (deocamdata cel putin, intrucat vad ca pe afara incep sa apara tentative de reglementare). Important este, in contextul asta, cine isi poate sustine afirmatiile cu probe concrete.

Ori la testul asta zoso/vali petcu pica spectaculos de fiecare data, vezi linkul de mai sus. Individul are impresia ca agresivitatea de tip caine care latra de dupa un gard zdravan, coroborata cu violenta de limbaj, pot tine loc de argumente, dovezi si probe.

Chestia cu turcul e cam fortata. E drept ca in Chios s-a petrecut celebrul masacru din 1822, dar turcii n-au ajuns nici dupa aceea sa aiba o pondere semnificativa in populatia insulei, iar in 1912 Chiosul a fost incorporat in statul grec.

Nu stiu unde a murit Metrodorus, in caz ca la asta te refereai .

[despre lupta si unitatea contrariilor, ar fi remarcat hîtru Lup(aşc)ul cel Rau]

Iar tu comentand aici se pare ca nu tii cont nici macar de regulile pe care le-ai instaurat pe blog-ul tau. Una din regulile tale suna cam asa “Dacă mă înjuri pe blog la tine (sau pe alte bloguri), nu comenta pe blog la mine.”. In rest, noi sa fim sanatosi.

Anyway, mi se pare supercaliflagilistic sa poti avea centura neagra cu patru dani in gherila de tastatura (mai ales in mod kumite). Oare chiar exista astfel de eroi, sau e doar un soi de folclor virtual care se propaga de la o generatie la alta?

tot n-ai curajul numelui.

PS. @Alexander… “Taci, cand nu poti spune mai mult decat tacerea.” spunea Pitagora… din cauza celor ca tine merge tara asta asa cum merge… trist!

Si nu, noi nu avem niciodata dreptate, tu ai mereu dreptate. Asa cum ai avut in cazul de fata cand l-ai facut pe Catalin cu ou si otet fara sa te documentezi inainte, fara sa afli ca de fapt e vina altor oameni. Dar da, tu ai mereu dreptate, la dracu, esti detinatorul adevarului absolut. Si ai ajuns sa fii cunoscator in absolut orice. Incepand de la economie, sofat, mod in care oamenii ar trebui sa-si dramuiasca banii si cate si mai cate. Esti un expert. Problema e ca in afara de blogul personal nu vad niciun alt proiect de-al tau care sa prinda contur si aiba succes. Poate chestia asta ar trebui sa te puna pe ganduri.

1. problema nu era cu rot vs. t.ro. nu. era cu ţiganii de la universitate, care nu mai aveau de unde lua dvduri, dupa ce fuseseră banaţi de pe site. deşi exista concurenţă şi injurături, ne cunoşteam personal unii dintre noi.

2. eu am cam terminat cu rot prin 2005. de atunci şi până prin 2007 e cale lungă. de la 300 de unici la 5.000. dar sunt convins că există o explicatie şi pentru asta. anonimii au mereu dreptate.