E vorba despre asta.

1. Multumiri Revistei Biz pentru ideea de a face acest top. Si pentru tot sprijinul.

2. Daca tineti minte, televiziunile americane/institutele de sondaje l-au dat in 2000 castigator pe Gore. Si totusi a iesit Bush. Votul popular vs distributia pe electori. Ce vreau sa zic e ca si in chestiuni mai simple (o singura variabila binara) dar mult mai importante, cu bugete de milioane pt cercetare (sau poate zeci de milioane) nu exista o metodologie care sa fie batuta in cuie  – sa dea rezultate perfecte. Ca asa sunt stiintele astea. Nu e ca si cum ai masura distante.

Deci este complet utopic sa poti crede ca nu vor exista discutii despre metodologie, rezultate etc. Si sunt convins ca ele sunt facute cu toata buna credinta, pe cuvant. Pana la urma mi se pare foarte important ca aceste discutii sa existe.

3. Comentarii la postul lui Marius Pahomi:

A.

Salutare,
Intai multam de cuvintele frumoase.
Si este foarte buna observatia din final. Topul asta are o valoare relativa.
Ar fi bine sa existe si alte entitati care sa faca topuri bazate pe alte metodologii si pe alte ponderari. Atunci ar exista posibilitatea de comparatie.

Acum punctual:
1. Ar fi fost bine sa luam in calcul si traficul efectiv. Dar asta nu este un argument al influentei. Intr-adevar reachul este o componenta care poate sa stimuleze influenta. Sau poate sa nu stimuleze.
Pe de alta parte chiar tu spuneai ca esti uimit ca oamenii isi raporteaza date de trafic mult umflate. Crezi ca noua ni le-ar fi spus pe alea corecte. Pana la urma mie mi se pare ca datele de citiori ai RSS-ului prin Google Reader sunt mult mai acurate si in acelasi timp indica un nivel de implicare mai mare (scapam de optimizarile pe cautari de genul mexican pussy si sexy braileanca)

2. Nu am luat in calcul numarul de followersi pe Twitter ci gradul de preluare a mesajelor unui influencer pe twitter. Cati oameni i-au preluat cate linkuri, si ce fel de oameni au fost aceia (ce followersi/grad de vizibilitate aveau)

3. De acord cu ponderile in teorie. In practica faza e ca variatiile ponderilor chiar nu generau rezultate semnificativ diferite.
La nivelul lui 2009 ponderea twitterului a reprezentat (calculat pe sumele scorurilor primare) undeva sub 25% din totalul notei. Iar daca calculam cat a insemnat asta in final (tinand ca 2009 a luat in calcul doar blogosfera) inseamna ca twitterul a fost undeva la 12.5%

Cea mai buna intrebare ramane cea a lui Cristi Parvan, cinstit vorbind.
Pana la urma influenta e foarte greu de definit. Mai ales in grupuri mixte. Sa spunem ca avem 10 politicieni, 7 sportivi, 8 intelectuali de nivel premiu Nobel, 12 CEO de super multinationale (+50bl cifra afaceri), papa de la Roma si Dalai Lama. Hai si Bob Dylan, ca-s fan )
Cum stabilesti care e cel mai influent. Sau cum stabilesti care e omul anului la Times. Pana la urma orice fel de metodologie ai alege, tot vei gasi o sumedenie de puncte slabe. Nu e ca si cum masori inaltimi, greutati si alte chestii clar cuantificabile intr-o cifra.

De fapt noi am zis ca influenta este data de numarul de persoane care interactioneaza cu un influenser si ii preau mesajul. Numarul si insemnatatea acstora (reachul lor personal, intr-un fel)

Si apoi am identificat niste criterii: numarul de cititori in RSS, numarul de citari ale posturilor unui influencer pe alte blogguri si pe twitter, numarul de conversatii si de RT-uri care le primeste cineva, numarul de share-uri like-uri commenturi la respectivele linkuri pe FB. Si legat de asta – insemnatatea celor care propaga mai departe mesajul (numarul de followersi pe twitter, gradul de linkare/citare al blogurilor lor, etc) Cam astea au fost datele pe care le putem avea in mod direct.

Acum cinstit vorbind acest top trebuie inteles ca topul oamenilor din social media care influenteaza prin conturile lor de SM (twitter,, FB, blog)

Evident ca CEO-ul de la Raiffeisen este mai influent ca Zoso, desi blogul/contul lui de Twitter nu este asa de cunoscut. Ce sa mai spun de Iliescu, Nastase, Elena Udrea. Dar sunt influenti nu prin blog si nu in social media. Sunt influenti in the big picture.
Idem la alti oameni de business(parca si Patriciu avea blog).

E mult de explicat, foarte de acord.

B. Eu nu o vad ca un overpromise. Am stat mult cu Cristi si Marta sa vedem cum ii spunem. O denumire reala ar fi fost “Topul oamenilor din social media ale caror mesaje sunt transmise mai departe de multi oameni, tinand cont si de reachul acestora din urma, precum si de alti factori ca implicarea in conversatii, grad de fidelizare al cititorilor, vizibilitate a continutului pe facebook etc”

Dar pe acelasi criteriul in loc de Top Fete Frumoase ar trebui sa fie:
“Clasamentul intocmit dupa criterii subiective de un juriu care nu este statistic relevant, facut in functie de niste biassuri culturale si idiosincrasii personale, in baza unor elemente cu vizibilitate mare cum ar fi dimensiunea si forma sanilor, profilul general, chipul cu trasaturi angelico-infantil, lungimea si calitatea parului, precum si indicele de refractie al acestuia, gradul de dezirabilitate sexuala….”

Ar fi misto un astfel de titlu, nu? Si totusi se merge pe simplificatoarea varianta Beauty Contest )

4. Comentarii la Focus Blog (jos palaria pentru nivelul intelectual al blogului)

So:

1. In lista de taskuri cred ca am trecut de vreo jumatate de an o chestie de genul “invita-l pe tipul de la FocusBlog la o bere”. Da uite ca nu am apucat sa fac invitatia. O fac acum: hai la o bere. (Si stiu ca sunteti mai multi, si char mi-ar placea sa puneti numele.)

2. Multzam de cuvintele frumoase (la adresa persoanei). Glumind, as spune ca asta e un procedeu clasic in retorica: mi-e simpatic Platon, dar adevarul e ca…. Joking’

3. Revenind seriosi, apreciez articolul. Mai bine niste critici argumentate, decat laude aiurea. Si in plus stiu ca ai avut de mai multe ori interventii in apararea Zelist, deci departe de mine sa ma gandes la interese ascunse si la alte parascovenii.

4. Nu stiu daca sunt jucator. De fapt aici sunt impartit: nu stiu daca eu sunt jucator, sau nu stiu daca nu cumva in lumea asta toti judecatorii sunt si jucatori. Cred ca exista un set de presupozitii (chiar filtrate critic) de la care pornim fiecare. Anyway, lasand incertitudinea intelectuala, pur pragmatic: eu nu cred ca sunt jucator. Adica nici personal nu urmaresc vreu interes finaciar cu vreun blog al meu, si nici cu firma. Nu am vreun deal financiar cu nici un blogger, sunt prieten-amic-cunoscut cu multi din top si cu multi din afara lui.

5. Sunt doua nivele de acuzatii: ticalosie si nepricepere. La asta cu ticalosia raspund astfel, nimeni nu a luat nici un ban pentru a face topul, pentru a pune sau a nu pune pe cineva in el etc. Din contra, s-a consumat mult timp, care ar fi insemnat bani (cu alte cuvinte poate am mai neglijat clienti – dar daca vreunul dintre clienti citeste aici, e vorba de ceilalti, nu de respectivul )

Asadar, asumand ca se accepta prezumbita de nevinovatie pe partea de ticalosie/non-ticalosie, rezulta ca trebuie sa vorbim un pic de partea de pricepere/nepricepere.

Aici ideea e cam asa: Se da o nuca. Poti sa incerci sa o spargi in diferite feluri: cu puterea mintii, cu o perna din fulgi de gasca, prin batai repetate din palme asumand ca vibratiile se vor transmite prin aer, cu o placa de faianta, cu o piatra, cu un ciocan, cu un dispozitiv specializat de spart nuci, cu un laser, cu e explozie atomica, prin bombardarea cu protoni intr-un ciclotron, prin crearea unei forme de viata inteligente care o va sparge pentru tine.

Unele vor merge, altele nu, unele for fi optime, alte exces de zel etc.
Partea nasoala e ca la realizarea unui top e cam greu de cuantificat daca se muleaza sau nu pe realitate. Cel putin in situatia unui top bazat pe analiza de continut. Macar daca faci un sondaj pe un esantion de oameni, iti poti valida rezultatele facandu-l apoi un alt esantion (parca Kripke era asta cu coerenta adevarului, nu). Sau poate o metoda de a valida rezultatele ar fi sa se faca un sondaj ulterior.

Acum strict teoretic vorbind nu imi dau seama cum se poate determina daca o scara ierarhica e mai buna decat alta. Mai ales cand conceptul e volatil. Nu vorbim de cei mai inalti bloggeri sau cei mai grasi bloggeri. Vorbim de cei mai frumosi sau cei mai buni. Cum poti sa stabilesti fara nici un dubiu care au fost cei mai buni fotbalisti, de pilda? Dupa numarul de goluri? Si atunci ce faci cu portarii? Dupa numarul de greseli? Si atunci ce faci cu jucatori mediocrii care nu fac nici greseli nici chestii deosebite. Dupa note? Si atunci cum unifici notele date de suporterii din Franta cu cele din UK. Poate oamenii au scari diferite. Si mai greu: cum determini care este cel mai bun sportiv al anului. Si tot asa.

Ce vreau eu sa spun e ca nici o metoda (analiza de date, sondaj pe populatia generala, sondaj pe experti etc) nu este infailibila.
Sigur exista metode care sunt idioate fara doar si poate. De exemplu daca ai masura influenta bloggerilor dupa marimea la pantof, sau dupa numarul de texte scrise, sau dupa numarul de caractere din text.
Sper ca metodologia noastra sa nu intre in categoria asta. In momentul acela chiar ar fi bullshit. Parerea mea e ca nu este. Sigur ca poate fi rafinata. Sigur ca puteam sa face o pre-analiza a determiantilor mai amanuntita. Sau sa introducem alti factori in joc. Cu ar fi cei demografici, cei de trafic direct etc.

Am trebuit insa sa ne inscriem intr-un interval de timp si sa lucram cu datele pe care le-am putut genera singuri. Era bine daca oamenii ne spuneau traficul ca sa luam si chestia asta in considerare. Si recurentii, comentatorii fideli etc. Din pacate unii nu spun asta nici la agentiile cu care colaboreaza.

Sincer eu inteleg anumite argumente si partial iti dreptate. Motodologic ar putea fi incorect sa combini o analiza de continut cu un top bazat pe parerea expertilor.
Metodogic s-ar putea ca numarul initial luat in calcul pentru analiza (short listul) sa fie prea redus.
Si tot asa. Sincer vorbind, si noi aveam o motodologie mai buna insa pana la urma ar trebuit sa reducem anumite etape pentru a ne incadra in timp.

Sincer sa fiu eu nu sunt adeptul stiintei bazate pe epistemologii absolutiste de genul Aristotel a spus. Mai mult, chiar cred ca multe chestii smart/novatoare au fost facute de oameni mai putin implicati intr-un domeniu.
Cu alte cuvinte: noi am avut o metodologie. Cu bune si rele. Discutabila. Falsificarea metodolgiei ar trebui sa fie o alta metodologie. Considerata mai buna. Bazata pe alti factori, sau cu aceasi factori dar cu o metoda de ponderare mai buna, sau bazata pe alta metoda de distributie/analiza a scorurilor primare etc
Daca vrei iti pot face un white paper care sa contina un carnat din acela cu sigme si computari de scorul z care sa se intinda pe 20 de randuri. Nu-i deloc greu. Si pot sa pun si grafice frumoase. Dar asta nu o sa obiectiveze mai mult rezultatele. De fapt cred ca asta e greseala mea – ca incerc sale simplific ) Uite saptamana viitoare facem un white-paper care sa expliciteze componenta de calcul pe 2010 intr-un mod mai formal, cu tot aparatul matematic. Sa sa vorbim pe ceva aplicat.

Si ramane invitatia la bere. Pe bune, chiar mi-ar face placere.

——

Nota: de fapt voiam sa pun postul asta pe blogul Zelist dar nu aveam parola acasa. Intr-un fel e mai bine. Mai schimb si eu contentul vechi de mii de ani ) Plus ca in felul acesta imi asum aparatul metodologic (cu bune si rele) al topului.

In weekend am citit cartea lui Ed Viesturs despre K2. Dar despre aceasta carte sper sa vorbesc mai pe larg  in zilele viitoare. Astazi insa mi-am adus aminte de o reflectie a autorului: fiecare generatie de exploratori a crezut ca s-a nascut prea tarziu. Ca epoca de aur a marilor aventuri se afla in trecut. Stanley si Livingstone i-au invidiat pe Cook si Drake, Amundsen si Scott pe Stanley si Livingstone pentru descoperirea izvoarelor Nilului socotind ca ajungerea la poli sunt obiective arbitrare, cataratorii din anii ’70 i-au invidiat pe cei din anii ’50 care au cucerit prima data optmiarii himalayeni, cei de acum ii invidiaza pe cei din anii ’80-’90 cand s-au facut primele ascensiuni solo sau pe timp de iarna si tot asa.

La fel si in stiinta, cand savantii victorieni de dupa Maxwell  considerau ca marile probleme ale fizicii fusesera rezolvate, iar lor le ramanea doar structurarea si rezolvarea unor mici detalii. Si a venit problema masurarii vitezei luminii in eter, si apoi relativitatea si mecanica cuantica, si descoperirea primei galaxii in afara de Calea Lactee (Andromeda, care a fost confirmata ca  galaxie abia in anii ’50), iar acum deja astronomii numara galaxiile in sute de miliarde.

Si cu totii ne-am trezit spunand cel putin o data “daca ma nasteam cu zece ani mai devreme…”

Cu totii tindem sa credem ca oportunitatile se afla in trecut. Si totusi experienta ne invata ca nu este asa.  Fiecare epoca a insemnat  un plus de sanse pentru cei curajosi, pentru cei inteligenti, pentru cei muncitori, pentru care au crezut in visele lui.

De aceasta, cand Daniel Tiganila si Cristina Alexandru de la Startups.ro mi-au povestit de proiectul lor – Start&Grow -  am fost captivat pe loc. Si am decis sa dam si noi(TreeWorks) o mana de ajutor. E o chestie care mi-as fi dorit sa existe acum 8-9 ani, cand am decis sa merg pe drumul propriu.

Un program de mentoring si in acelasi timp un incubator de startup-uri. Ce ofera gratuit si fara strings attached accesul la niste resurse pe care altminteri o companie si le permite doar cu bani foarte multi: sediu pe durata proiectului, consultanta cu unii dintre cei mari tari oameni din zona de business, acces la infrastructura, hosting, servicii de contabilitate, produse si servicii IT etc.

——–

Iata si lista completa cu partenerii:

Mentori/Coach:
- Radu Tudorache, Newarch Investments- sfaturi/sprijin in inceperea si
dezvoltarea unei afaceri
- Radu Georgescu, GeCad – mentoring
- Mihai Stanescu, RoCoach – coaching
- Eusediu Margasoiu, The Network – consultanta in strategie de business
- George Butunoiu, GB Consulting – consultanta pe partea de resurse umane
- Gabriela Lungu, The Practice – consultanta in PR&Comunicare

Companii/Consultanti:
- Microsoft – partenerul principal al proiectului
- Salans – legal&tax
- Kerten – finantare tip venture (Aurelian Trifa, Kerten – consultanta
pentru identificarea resurselor de finantare potrivite)
- Bogdan Comanescu, Accelera – Academie Accor Services Romania -
consultanta pe partea de vanzari & marketing
- Hostway – gazduire online, produse si servicii software si training
pentru eficientizarea costurilor legate de tehnologie
- R&M Audit – contabilitatea firmelor selectate
- ABC Training Consulting (Anda Racsa – consultanta in management financiar)
- Bucharest Hubb – sediu&infrastructura pentru start-up-ul din
tehnologie si spatiu pentru conferintele lunare
- Pentru spatiul de birou gratuit vom putea oferi (in functie de
nevoile celor selectati) fie sediu in cladirea de birouri Preciziei
BC, fie sediu intr-o vila vis-a-vis de Marriott.

Cu sprijinul TreeWorks & Hotnews.ro & Italics

——–

Sunt in stare sa fac pariu ca cele 4 startupuri selectate vor avea sanse de succes extrem de bune. Pentru ca viziunea fondatorilor va fi ajutata enorm de discutiile cu mentorii programului si de sprijinul acordat de companiile partenere. (La naiba, mai ca mi-as face si eu un startup doar ca sa ma inscriu in program )

Si asta ma aduce la fraza de la inceput: acum sunt sanse si oportunitati mai mari pentru cei care isi doresc cu adevarat.  Clientii au devenit mai sofisticati si mai inteligenti in deciziile pe care le iau, criza financiara ii cerne pe cei cu adevarat muncitori/inteligenti de cei care doar spun vorbe si tot asa.

Si inca ceva care mi se pare foarte imporant: programul Start&Grow nu este doar pentru proiecte online. E un proiect pentru tot felul de start-upuri. Acest lucru mi se pare  esential de subliniat.

De fiecare data cand merg intr-o alta capitala europeana sunt fascinat de multitudinea initiativelor particulare. Diferenta intre Bucuresti si Madrid, de pilda, nu estedata neaparat  de prezentele multinationalelor. Acestea sunt cam aceleasi peste tot. Sau intersanjabile. Diferenta este data in primul rand de multitudinea de firmulite, barulete, magazinase, brutarii, etc.

Intr-un fel (pe langa marile proiecte de infrastructura si bogatia culturala) mi se pare ca diferenta dintre un spatiu urban si altul este data in primul rand de numarul de “oameni-furnicutze” care incearca fiecare la locul sau sa dea/faca ceva, sa aiba grija de un lucru, sa exploateze un spatiu, sa ofere ceva trecatorilor.

De asta cred ca un astfel de program – unic in felul sau, din cate stiu eu – are o valoare foarte mare pentru o Romanie sanatoasa. Poate sunt excesiv de liberal/utopic, insa cred ca genul acesta de ecosistem de startup-uri, firme mici, owneri implicati, mom&pop shops, business-uri facute din pasiune – ei, bine cred ca acest ecosistem este mult mai important si benefic pentru libertatea economica si libertatea interioara a fiecaruia decat un conglomerat de colosi economici. (BTW, un gand pe aceasi tema la Mircea Scarlatescu)

Asadar, va invit sa aplicati in program si apoi, prin intermediul startups.ro, sa impartatiti tuturor din experienta voastra (din cadrul proiectului si de dupa finalizarea sa).

Si inca o chestie, pe care poate o uitam prea des. Spune Maurice Herzog, cuceritorul primului optmiar escaladat si in acelasi timp a celui mai periculos: “Exista si alte Annapurne in vietile oamenilor”. Important este sa mergem inainte in primul si in primul rand din placere. Nimic nu trebuie, daca nu vine din suflet.

Cred ca despre aceasta este vorba si in Start&Grow, si nu despre lingouri de aur:  despre curajul de a porni la drum. Si despre norocul de a porni alaturi de niste prieteni ceva mai experimentati si in acelasi timp deschisi.

PS Multe multumiri lui Ionut, care a stat serile la munca ca sa putem sa dam si noi o mana de ajutor pe partea de design si in acelasi timp sa jonglam cu proiectele existente.