Monthly Archives: February 2006

Going To Japan

De astazi in doua saptamani plec in Japania pentru o saptamana. Asta e partea buna. Partea mai putin buna este ca probabil o sa am doua saptamani foarte pline pana atunci. Si inca doua dupa ce ma intorc. In fine, sa nu fac pe ipocritul. D-abia astept!!!!

Mi-am luat bilet, am rezervare la hotel, viza trebuie sa mi-o iau maine. (BTW, daca as tine un blog frivol – as povesti despre fata din fata mea la consulat care facuse atatea vizite in scopuri “turistice” de 3-6 luni in ultimii cinci ani incat le uitase numarul 🙂 )
Fireste plec cu treburi (as opposed to leisure) dar o sa am si ceva timp sa ma plimb prin Tokyo.
Ma gandesc sa fac o sectiune dedicata la blog si sa pun poze. Sau si mai tare, sa imi activez GPRS rooming si sa fac mobile blogging de pe palm.

Post rapid (o recenzie scurta)

N-am prea avut timp saptamana asta de blog. Multa munca. Iar in timpul liber am zis ca e mai bine sa citesc (dintre tonele de carti bune pe care le am cumparat in ultima vreme; BTW mi-am promis sa nu imi mai iau carti multe pana nu termin o parte substantiala dintre cele pe care mi l-am luat, imi stabilisem si o cota – nu mai mult de patru pe luna – dar nu prea reusesc eu sa ma tin de cuvant). Sau sa ma uit la Star Trek Voyager – Star Trek mi-a placut intotdeauna, fara sa fiu mare fan – asa ca mi-am luat de pe DC primul sezon.

In fine. Am citit pe undeva, nu mai stiu pe unde, ca pentru a tine un jurnal trebuie sa ai multe preocupari. Eu am destule preocupari, dar partea proasta este ca 90% dintre ele sunt legate de munca. Si tocmai pe astea nu prea vreau sa le bag aici. Asta este spatiul meu personal. De fapt, daca ma uit bine, ultimele trei posturi au avut o legatura mai mare sau mai mica cu munca, deci trebuie sa fiu mai atent 🙂 .

Asadar sa scriu despre o carte (repede, repede – ca trebuie sa plec, facem niste interviuri incepand cu ora 11)

Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire – Raymond Carver

Genul de scriitor “acquired taste”. La inceput chiar m-a enervat si am zis ca o sa abandonez volumasul de povestiri. Dar pentru ca era foarte scurt (sub 200 pagini) mi-am spus sa il termin totusi. Povestiri scurte, minimaliste cu oameni simpli, fara epifanii, fara catharsisuri, fara filosofii inalte sau psihologisme abisale. Minimaliste. Bine scrise. Majoritatea personajelor sunt alcoolice (sau cel putin consumatoare uzuale de alcool). Majoritatea sunt despre cupluri. Cu probleme.

O carte ok. O voi cumpara si pe cealalta aparuta la noi (Taci, te rog!). Se vede ca este un scriitor bun. Cu putere de evocare foarte mare. Totusi nu m-a rupt. Nu pentru ca sunt prea statice. Nu sunt genul de cititor care sa caute actiunea intr-un roman. (De fapt nu i-am inteles niciodata pe oamenii care se apuca sa citeasca sfarsitul cartii inainte de vreme? Ce cred ca vor gasi acolo? O carte este o plimbare, nu un mars fortat catre ultima pagina.) Caut alteritatea. Personalitatea diferita a autorilor. Ochelarii colorati ai altora. Gandurile si nebuniile lor. De aceasta imi place Salman Rushdie. Sau Borges. Sau Joyce. Sau Marquez. Sau multi altii. Sau Saramago, Buzzati, Grass etc. Domnul Carver mi s-a parut mult prea sec. A nu se intelege ca nu imi plac cartiile “realiste”. Imi place Thomas Mann, Saul Bellow, Dostoievski etc. Pentru ca au un miez, un satori. “Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire” mi s-a parut fara acel miez. Sau poate nu l-am priceput eu. Mi s-a parut o carte sumbra, cu niste personaje terne si agresive/inspaimanatatoare in acelasi timp, asa cum poti vedea in tramvaie in fiecare zi, cu mediocrii, cu resemnati, cu ratati – scrisa de au autor inteligent si cinic.

Yahoo! New Home Page

Yahoo! New Home Page
Pe calculatorul de acasa vad un home page nou la Yahoo! Versiune de test, zic ei.
Personal, imi place. E mai aerisita si foloseste foloseste tot ecranul in 1024 px. Interesant este accentul mai mare pe informatie, cautare (deci inca lupta pe frontul asta, se pare) si pe mail (de fapt mailul cred ca este the motorul la yahoo)

The World Is Flat

The World Is Flat: A Brief History of the Twenty-first Century – Thomas L. Friedman

Pentru cei care nu stiu Friedman este unul dintre cei mai influenti ziaristi si comentatori politici/economici americani, editorialist la New York Times.
Iar The World Is Flat este actualmente #1 in topul bestseller-urilor la Amazon. Probabil si in alte topuri, dar nu cred ca are sens sa fac prea mult research pe tema asta.

Am terminat-o ieri seara (de fapt era vreo patru dimineata, daca stau sa ma gandesc mai bine). Este genul de carte care isi gaseste locul foarte bine pe bordul SUV-urilor si Lexus-urilor din US, cum spune un recenzor de la Amazon.

Tema: globalizarea – cu doua mari sub-teme:1. schimbarile economice produse de outsourcing si de aparitia Chinei si Indiei ca mari furnizori de produse si respectiv servicii si 2. provocarile politice si de securitate (Islam, China, terorism).
Dupa mine, este o carte foarte importanta pentru toti aceia care fac business cu US, Europa occidentala sau Japonia. Ajuta foarte mult sa iti dai seama care este trendul de gandire al factorilor de decizie americani si care sunt optiunile strategice pe care le au ei. In mod esential ea poate folosi foarte mult la a-ti da seama cum ne putem pozitiona noi (adica IT-ul romanesc, dar si economia romaneasca, in general) in raport cu India/China pe de o parte, si cu US/EU pe de alta parte. Care sunt zonele/nisele cele mai eficiente in care ne putem dezvolta. (Parerea mea este ca trebuie sa concuram in zona de top – calitate, ci nicidecum in zona de pret – pentru ca este absolut imposibil sa aveam atatea resurse umane alocate in IT cate au indieni, si in viitor chinezii, pentru a avea cele mai scazute costuri. Plus ca asteptarile culturale ale romanilor sunt mult mai apropiate de cele ale vesticilor decat cele ale indienilor sau chinezilor)

Asadar este o carte buna tocmai pentru ca va influenta publicul american (mai ales cel care conteaza) ca globalizarea (colaborarea transfrontaliera) este ceva care pe termen lung le va fi util, fireste cu anumite conditii. Iar acest lucru nu poate fi decat benefic pentru noi, the underdog countries. Normal, depinde in primul rand de noi…

Fascinant in cartea respectiva este jocul puterii. Practic autorul are conversatii intinse cu majoritatea greilor industriei IT (Bill Gates, Michael Dell, Eric Schmidt, Meg Whitman, CEOs de la Wipro, Infosys and so on). Iar asta da o mare credibilitate cartii.

Cat priveste partea despre geoplitica, foarte buna si aceasta insa eram cam familiarizat cu opiniile lui Friedman. Deci nimic noi. Cine a citit editoriale sale traduse in ultima vreme si in Business Magazin stie despre ce e vorba.

Cartea are aproape 500 de pagini si pe alocuri este destul de repetitiva (cred ca aceste redundante excesive sunt puse tocmai pentru a fi mai convingatoare). Poate fi usor rezumata in 250 de pagini, maxim. Pe de alta parte este foarte cursiva si usor de citit.

Asadar o carte buna pentru cei care doresc sa vada care este punctul de vedere liberal american cu privire la globalizare (cum se vede globalizarea de pe Wall Street si din Silicon Valley). A must-read book pentru cei care vor sa exploateze globalizarea si care au nevoie sa iti stabilieasca o strategie de pozitionare.

Later update:
Prin prisma globalizarii oare care dintre serviciile online din Romania vor fi gestionate de la un nivel global, care vor apartine unei corporatii globale cu prezenta locala si care vor apartine corporatiilor locale peste cinci ani ?

De exemplu web-mailul pe .ro este deja detinut la nivel global (peste 95% din romani folosind yahoo, gmail sau hotmail) si nu cred ca se va mai schimba ceva. La fel si motoarele de cautare.

Eu cred ca marile companii media locale vor domina zona de continut (articole, audio, video), in vreme ce marketplace-urile (classified ads, licitatii, joburi) vor fi dominate de jucatori globali cu prezenta locala. In zona real estate si financing este mai greu de prezis. Iar in e-commerce probabil o sa fie o structura de tip long tail, cum este acum la americani. Singura necunoscuta, cred eu, este zona de comunitati, dating, blogging etc.

BTW, daca as fi Orange sau Connex mi-as face repede un portal de comunitate – gen myspace.com de exemplu, pentru fidelizarea generatiei tinere – cea care in zece ani maxim va fi generatorul principal de venituri, prin consumptia de servicii de date, in primul rand.

Here There Be Dragons

Here There Be Dragons

O greseala funny.
Sau poate ca parintii mei au gresit de fapt cand mi-au zis Dragos. Oricum nu prea ma incanta numele asta.
Poate ca Dragons este adevaratul meu nume. 🙂

“Dragons. Tenita Dragons…”