Apropo de prietenie: Vorbeam o data cu un bun prieten (Remus Cernea) si ii spuneam ca fusesem acuzat ca nu as fi roman daca sustin scoaterea icoanelor din scoli. (Referitor la asta, acolo sa comite o mica eroare factuala afirmandu-se ca as fi spus ca sunt crestin – de fapt sunt agnostic ca viziune despre lume si am mai mai spus-o pe blog de cateva ori. Fireste, am fost botezat dar asta zau ca nu ma face sa fiu mai credincios decat daca nu as fi fost.)
Dar sa revenim: Vorbeam cu Remus si ii spuneam ca da, nu sunt roman daca asta inseama sa pupi in fund fantoma lui Stefan cel Mare, sa crezi ca dacii au cucerit Roma sau ca turcii nu au cucerit Viena din cauza valahilor, ca Ciprian Porumbescu e mai tare ca Brahms sau ca locul nostru e garantat sub soare si avem dreptul la recunostina vesnica pentru ca Petrache Poenaru a inventat stiloul. Sau pentru ca Antonescu nu a omorat decat 20% din evreii disponibili (nu calculez acum procentul exact pentru ca nu despre asta e vorba).
In primul rand si in primul rand sunt om. Pentru ca daca un om sufera nu voi intreba niciodata daca e roman sau austriac inainte sa incerc sa-l ajut, daca pot. Si pentru ca putin imi pasa daca un scriitor s-a nascut la Urlati. Daca o sa existe unul mai bun care s-a nascut in Paraguay o sa-l citesc pe ala.
Si totusi sunt roman. De ce?
Pentru ca romana este limba prietenilor mei. Pentru ca stiu cel mai bine sa rad in limba romana. Si sa imi exprim temerile si sperantele.
Deci inca o data, thank you, guys. Sunt roman pentru ca voi sunteti romani
Si radeam in romana, dar visele noastre sunt general umane.