Archive for February, 2007
Libertatea de constiinta este apanajul intelectualului dezaxat.
In trecut totalitarismul te tortura fara sa fie tolerant, azi vrea sa te piarda in multime fortand omul la toleranta.
Daca spiritul ignar ma va crede adeptul teocratiei, atunci scuzele sunt acceptate, caci ignarul e imun la adevar. Nu sunt nici pe departe adeptul teocratiei, dar nici nu ma inchin cu doua maini la “valorile democratiei”.
Secta Flower-Power Children nu a rezistat decat o vara, iar marxismul numai cateva decenii.
Noua utopie a multiculturalismului si a libertatii de constinta aplicata impotriva spiritului religios va sucomba mai devreme sau mai tarziu spre dezamagirea acelui tip de om care crede ca el si numai el preceda firescul si normalitatea.
La un moment dat este citat un blog in care se aduc cateva “argumente” in defavoarea Legii Cultelor care pe mine m-au uimit pana la inlemnire. Se spune acolo ca un cult se poate manifesta liber in virtutea libertatii individuale si de constiinta. Adica orice grupare psiho-maladiva ce se intemeiaza pe capacitatea insului singuratic, si nu pe sustinerea unei colectivitati care sa garanteze legitimitatea cultului, trebuie sa fie recunoscuta de catre stat drept cult. In acest sens ar trebui sa meditam putin asupra cauzelor psiho-maladive (narcomanii, homosexualitatea, alcoolicii, maniaco-depresivii, psihopatii, schizofrenicii, etc.) ale unor secte de sorginte New Age-ista din SUA ce actioneaza dupa sloganul “sa gandim global si sa actionam local” si apoi sa vedem daca vrem cu adevarat ca legitimitatea unui cult sa rezide in individul singuratic.
Cateva extrase dintr-un post foarte extins (si documentat) al lui Ilie Giuliano despre Legea Cultelor.
Pentru ca Ilie spunea ca viitorul trebuie sa fie prelungirea trecutului (asa cum neamul este comunitatea celor vii si celor morti, nu?) m-am gandit sa decorez cu o poza de la trecerea in nefiinta a doi viteji cazuti in lupta impotriva comunismului ateu.
PS. De ce am pus link la postul lui Ilie? It made my day! Am ras de n-am mai putut. Desi e trist, daca stau sa ma gandesc. Inteligenta pusa in slujba aberatiilor fundamentaliste. Din pacate asa a fost intotdeauna. Si cel mai tragic este ca multi au cazut in capcana asta din inocenta si sincera credinta. Din dragoste de absolut, nu de bani.
In plus, ceva imi spune ca eu si Ilie suntem din acelasi karass (A group of people who, unbeknownst to them, are collectively doing God’s will in carrying out a specific, common, task. A karass is driven forward in time and space by tension within the karass. ), cum zice Bokononismul lui Vonnegut (alt dezaxat fara principii).
February 27th, 2007
Am vazut pe la pranz ca Andreea mi-a dat o leapsa mai ciudata: ce calitati cred ca m-ar recomanda pe mine ca pedagog?
La momentul acela as fi vrut sa spun ca intr-o lume mai asezata mi-ar fi placut sa fiu profesor. Ca am ce trebuie pentru asta. Si intr-adevar cred ca pot sa inflacarez cand sunt inflacarat si pot sa fiu relativ clar daca e cazul.
Acum insa, dupa cateva ore, imi dau seama nu as fi un profesor bun. As fi probabil prea inconstant. Pentru ca nu imi place sa repet acelasi lucru in aceasi forma. Af probabil un profesor rau. Pentru ca nu suport nici prostia, nici mediocritatea. Si oricat de buni la suflet am fi, lumea e compunsa in proportie destul de mare din oameni prosti sau mediocri. Sau lenesi sau dezinteresati.
Stiu, unii vor spune ca sunt asa din cauza profesorilor. Si ca un profesor bun razbate prin zgura societatii crude la sufletele pure ale copiilor. Ca in Dangerous Minds :)) Eu nu cred asta. Cred ca munca profesorilor (cel putin pana la nivelul liceului) nu are nimic sclipitor. Inseamna sa te lupti cu o clasa care in proportie de 80% nu este interesata de ceea ce predai tu si sa incerci sa razbati la restul de 20%. Merita? Poate da, poate nu. Eu sunt sceptic.
Intr-o lume mai asezata mi-ar fi placut sa fiu cercetator, scriitor, vorbitor, dar nu profesor. Nu mi se pare suficient de interesant.
Voua?
February 25th, 2007
Pana la urma, fac ce fac si tot la munca ajung.
Asadar, angajam programatori la TreeWorks. De doua feluri:
Felul 1: Care sa se priceapa la programarea web. Juniori sau seniori. Anunt aici sau aici. Pentru acestia oferim refferal fee. Celui care le-a indrumat pasii catre noi. Intre 150 si 250 E, dupa doua luni de la angajare (ca sa ne convingem cu totii de compatibilitate). Puteti face orice ca sa ii marcati pe cei care i-ati trimis: scrieti aici “o sa vina Gigel P.”, bagati email, va tatuati URL-ul blogului pe fruntea lor, ii instruiti sa spune ca au fost refferuiti (oricum o sa intrebam si noi).
Felul 2: Care sa nu se priceapa la programarea web. Trainees, adica. Cred ca sunt o serie de oameni care termina facultati tehnice, au o structura mentala de ingineri si ar vrea sa fie programatori daca cineva i-ar invata. Fireste nu putem sa luam chiar pe cineva care nu a vazut in viata lui un calculator. Dar daca au scris vreodata 3 linii in Pascal sau Basic, sunt destepti si au dorinta de a invata, atunci lasati-i sa vina la noi. :) Avem un plan foarte bun de a-i transforma in programatori. Ma gandesc sa sunt destui oameni care ar vrea sa faca asta, decat sa fie profesori de fizica bunaoara (nu ca ar fi ceva rau in a fi profesor de fizica). Aici dam refferal fee in beri. Traineeshii astia vor fi full time si se vor transforma in cateva luni (3-4-5-6, dupa facultati) in juniori. Traineeshii vor fi platiti, normal.
Situl nostru e www.tree.ro . Blogul este blog.tree.ro. Adresa de email e office@tree.ro
February 23rd, 2007
Ca tot ziceam eu ca mor dupa filmele eroice (I’m a boy) si dupa temele sonore (gen Razboiul Stelelor si altele similare), dupa catarsisul prin violenta mai mult sau mai putin simbolica (probabil ca as fi adevar la vreo miscare de dreapta intr-o vreme mai putin rationala, sau poate, poate chiar sunt o persona asa echilibrata cum pretind)… Dar hai ca altfel schimb titlul in “Pe lung despre…”
So: eu sunt un idealist al cuvintelor. Stiu insa pe cineva care e mult mai idealist decat mine. Cand e vorba de fapte serioase, nu doar vorbe. Si faza e ca de multe ori ii si iese. Remus. Ceva imi spune de ca o sa-l ingropam cu plete, pe la 80 de ani.
Remus incearca acum sa candideze ca independent la alegerile pentru Parlamentul European.
Are idei polarizante (fie iti plac, fie le urasti din tot sufletul). Nu are suficienta audienta insa. Daca aveti insa chef intrati pe blogul lui si puneti-i intrebari. De ce e el mai breaz ca altii.
Eu i-am pus cateva foarte radicale (am avantajul ca il stiu bine asa ca pot sa ii pun intrebari mai rele decat dusmanii lui - ce tare, cred ca e prima data cand scriu cuvantul “dusmani” pe blog, sper sa nu pun si manele in curand). Deci i-am pus unele intrebari rele si mi-a promis ca imi raspunde in curand. (O sa fac o serie de posturi politice in care o sa le scriu reprezentantiilor tuturor partidelor o serie de intrebari)
Mai nou si mai nou Remus vrea sa scape lumea de becalizare:
Domnule Becali, sunteţi un pericol pentru România şi pentru că vă comportaţi ca un potenţial tiran care nu-şi poate pune în aplicare pornirile doar datorită contextului istoric. Pentru că nu vă puteţi stăpâni, pentru că daţi de înţeles că, dacă vi s-ar permite, i-aţi anihila fizic pe cei care vă enervează. O democraţie, dacă este vie, trebuie să dezvolte anticorpi eficienţi faţă de extremişti şi populişti precum, din păcate, sunteţi.
Domnule Gigi Becali, sunteţi prima persoană pe care o invit alături de mine pentru a milita împotriva acestui fenomen de becalizare care are deja grave consecinţe asupra României. Sunt convins că, dacă vă veţi ralia acestui demers, veţi vedea că nu vom fi chiar puţini, iar compania va fi una aleasă…
February 22nd, 2007
Ieri mi-am cumparat de la un anticariat o carte mare si mov. Mi-a atras atentia prin culoare. Moooov. Se numeste “O soapta care cheama vantul” - antologie de lirica negro-africana.
Dar nu d-asta am luat-o, desi era o vreme cand citeam multa poezie. Pacat ca dispar aceste bune obiceiuri. Uite acum ma simt atat de harsait si obosit si lipsit de chef incat imi lipseste orice chef de a lirica. Daca o sa citesc ceva azi voi citi ceva banal sau poate ceva cu actiune, dar in nici un caz ceva sensibil.
Am cumparat cartea pentru dedicatie: “Sa ne vedem mai des, Crina. Dragos” Atat de simplu, atat de trivial, atat de lipsit de personalitate. Si in acelasi timp atat de plin de sensuri. Imi aduce aminte de povestirea aia de Hemingway: “Vand pantofi de bebelus, nepurtati.” O carte ambigua din 1977 vanduta la anticariat de Crina, care poate nu l-a mai vazut niciodata pe Dragos. Si ce e mai interesant, e ca e pur si simplu noua. Nedeschisa, probabil. Sa ne vedem mai des… Asa merg lucrurile, vorba lui Vonnegut.
February 21st, 2007
Via Gabriel Radic am dat peste acest formular de descoperire a sufletului pereche. Ca tot a fost Sfantul Valentin. Si o mica observatie: la inceput am vrut sa leg titlul de puterea niselor, dar mi-am dat seama ca as gresi flagrant. Dat fiind ca in Romania peste 85% din populatie s-a declarat crestin-ortodoxa la recensamant, prevad ca cetatea-crestina.org va depasi in curand numarul de utilizatori al sentimente.ro, noi2.ro etc. Daca as fi realizatorul sitului m-as ruga pentru un pic de promovare virala la liturghie. Sa ar fi vorba de below-the-line? 
February 15th, 2007
Citeam pe wikipedia despre ultimul imparat chinez (care mi se pare un caracter foarte las, btw, ajungand sa pactizeze cu toti dusmanii sai - japonezi, comunisti, etc) si am ajuns pana la urma si la o lista cu succesorii care n-au mai ajuns la tronuri. Mi s-au parut interesant Yuyan - care a murit maturator de strazi. Imi aduce aminte de nuvela aia a lui Borges, “Loteria Babilonului“, in care personajul spune ceva de genul “intr-un an s-a tras la sorti si am devenit rege, in alt an s-a tras la sorti si am devenit cersetor”. Poate chiar exista loteria… Poate s-a perpetuat intr-o forma secreta din loteria prin care se alegea in Atena antica Consiliul celor 500.
February 12th, 2007
Adica parshul din Ice Age in cautarea ghindei absolute
February 11th, 2007
In ciuda atitudinii mele linistite si a respectarii valorilor pasnice, I’m a sucker for great war movies. Mai ales cand exploateaza filonul tragico-eroic. Si din cauza asta abia astept sa apara 300 (uite al doilea trailer). Genial! Dupa acelasi Frank Miller care a creat si Sin City. Si ce mai replici: “Spartans, tonight we dine in hell”, “So much the better, we shall fight in the shade.” si celelalte.
Ce ma oftica e ca nu exista si la noi cinematografe din acelea cu ecrane enorme. 
Chiar ar fi meritat.
Si o mica observatie: carcotasi or sa spuna ca face parte din razboiul impotriva Iranului.
February 10th, 2007
O bucatica din Harta Scandinaviei facuta prin 1539 (detalii aici). Cand eram copil ma fascinau povestirile cu monstrii marini. Si acum ma gandesc ce spaima tragea un capitan cand vedea ca intra in zona de actiune a sarpelui rosu, a dragonului marin, a unui ton urias sau a vacii marine.
February 9th, 2007
Daca as fi primarul din Simeria as scrie sub placuta de intrare in oras “The Real Sim City”, i-as numi pe locuitori The Sims, si apoi as vorbi cu aia de la Maxis sa faca o lansare la Sims 3 sau ce or avea ei pe teava.
February 9th, 2007
Citeam de dimineata o chestie despre licitatiile de arta. Directorul Christie’s zicea ca exista o crestere de vreo 27% a pretului operelor de arta in ultimul an data de o acumulare de bogatie la varf care nu a fost prevazuta niciodata. Dar asta o stim cu totii. Prapastia creste pe zi ce trece. Iar pentru un om normal asta poate fi frustrant. Pentru ca ne uitam prea mult la cei din top 300, in loc sa ne uitam in jurul nostru. Pentru ca ne plac suprafetele stralucitoare, nu continuturile. In fine, nu despre natura egoista a oamenilor vreau sa vorbesc. Nu sunt predicator.
Si, chiar mai mult, eu cred in abundenta. Este calea sprea intelepciune. Fireste “cred” aici functioneaza pe postul de “am impresia ca”, nu in sensul de “ar baga mana in foc si nu mi-as schimba opinia niciodata”. Cum cred ca am spus de mai multe ori, o anumita stare de confort material se transforma incet incet intr-o bunastare spirituala si o anumita bunatate.
Dar hai ca ma lungesc. Sa va spun o chestie - am impresia intotdeauna cand scriu un post ca trebuie sa pornesc de la ‘48. Overexplaining, that’s is.
Cand eram mic strageam banii de la parinti si imi luam carti. Faza este ca aveam acei banuti. Am avut optiunea sa aleg sa imi cumpar carti si nu bomboane. De fapt imi luam si bomboane, si prajituri, si gume Turbo, si pateuri de 2 lei cincizeci. Dar imi luam si carti. Foarte frumos, vezi spune. Foarte frumos, intr-adevar, voi raspunde. Si apropo de asta, hai sa va zic si un secret: prin clasa a XII-am chiulit de la o gramada de meditatii platite cu bani frumosi de parintii mei ca sa imi iau casetele cu Bob Dylan. Aveam aproape toata discografia - mai mult de 30 de albume. (Meditatiile erau la romana ca dadeam la Drept, dar nu prea aveam nevoie de ele asa ca a fost o afacere buna pentru toata lumea, desi recunosc nu sunt construit 100% din fibre morale care rezista la tensiuni superinalte).
Dar sa revin din nou: eu cred in bootstrapping. (We trust in Bootstrapping!) Cred ca lucrurile mari incep din seminte mici, cu doar un pic de caldura. De aseea m-a bucurat foarte mult initiativa echipei Bookblog pentru a ne invita sa donam carti pentru copii din orfelinate. Pentru ca sunt unii copii care nu pot sa aleaga sa citeasca. Si care din cauza asta poate vor vedea lumea altfel - mult mai terna, mult mai lipsita de diferenta, mult mai putin empatica. Asadar, in weekend imi voi face curat prin biblioteca si voi gasi cateva carti care poate vor placea unui copilas fara parinti.
Si, nu sunt complet idealist, imi inchipui ca din zece carti donate, cinci vor fi facute ferfelita, iar patru nu vor fi citite, dar poate una va ajunge sub ochii cui trebuie. Si poate viata lui va fi un pic mai placuta de atunci incolo.
February 9th, 2007
Candva prin secolul trecut existat un om care s-a trezit aruncat intr-un razboi. Nu tinea foarte mult sa se implice, ca avea alta treaba. Guvernul insa l-a recrutat, ca asta era interesul national. Si omul nostru a adus mai multe beneficii militare decat 10 divizii.Era un fel de Rambo la puterea 10. Razboiul s-a castigat in cele din urma, omul nostru a fost trimis la treburile lui fara sa se faca caz de eroismul lui (era o arma secreta), si totul mergea bine.
Nu si pentru omul nostru - dupa cativa ani s-a descoperit ca suferea de o maladie infricosatoare care risca sa ii contamineze iremediabil pe toti din jurul lui. Sa distruga ordinea sistemului. Asa ca a trebuit sa fie prins si supus unui tratament rusinos. Pentru ca nu a putut sa inteleaga bunatatea semenilor sai, care ii doreau numai binele, omul nostru s-a sinucis. A muscat dintr-un mar otravit - ca Alba ca Zapada.
Cetateanul nostru era Alan Turing - fratele de cruce al lui Godel, unul dintre parintii informatiici, cel care a spart codurile Enigma si a ajutat astfel enorm efortul de razboi al aliatilor. Si maratonist excelent - la 11 minute de recordul mondial al timpului sau. GENIU. Problema lui era ca era homosexual. Si, desi nu isi haituia colegii, guvernul britanic a decis sa-l vindece injectandul cu estrogeni (o forma de a transforma pe cineva de sex masculin intr-un fel de eunuc) sau sa-l bage la inchisoare. Turing a ales sa moara. Avea 40 de ani si in fiecare zi, fiecare dintre noi in datoreaza ceva, pentru ca a fost poate cel mai important teoretician legat de inventarea computerelor. Daca ar mai fi trait inca 20-30 de ani poate i-am fi datorat mai mult. Sau poate nu.
Lectorul Stefanov, ala in care da Melania Vergu in Gandul, mai mult ca sigur nu este Turing. Nu am avut ocazia sa vorbesc niciodata cu el asa ca nu pot sa spun cat geniu are in el. Stiu de pe vremuri, acum vreo 7-8 ani, ca cineva se plangea de el ca isi ia prea multe materii - deh, traim intr-o tara in care ”a man must break his back to earn his day of leisure”, cum ziceau Beatles. Am auzit de la alticineva ca ar fi o persoana foarte inteligenta si sclipitoare. Este irelevant. Cum la fel de irelevant este si faptul ca majoritatea cetatenilor romani nu sunt nudisti, iar ca majoritatea celor care sunt nu isi pun pozele pe site. La fel de irelevanta este intrebarea daca pozele au sau nu valoare artistica.
Lectorul Stefanov se va prezenta in fata unei comitii de onoare/disciplina/moralitate a Universitatii. Care sunt intrebarile dupa care ar trebui sa se analizeze acest caz:
1. Este ilegal sa faci nudism?
2. Este ilegal sa expui poze pe situl tau?
3. Daca o serie de lucruri nu sunt ilegale, insa pot fi considerate nepotrivite de majoritatea persoanelor, minoritatile care nu le considera nepotrivite trebuie aduse in linie cu majoritatea sau excluse?
4. Oare un profesor trebuie sa fie un model 360 grade pentru studentii sai? De pilda, un profesor care bea in timpul liber si despre care se stie acest lucru nu poate fi un profesor bun? Si aici ma gandesc de pilda la raposatul Gheorge Beleiu, care era un profesor excelent de civil.
5. Un profesor care practica nudismul risca sa perverteasca mintile tinere?
Lectorul Stefanov nu este Socrate, asta e clar. Dar nu poti sa nu te miri cum aceleasi tipicuri de gandire si de prejudecati tin sa se repete aproape la fel, doar cu decorul schimbat. Sa-i lapidam pe toti filosofii astia care, cu atata viclenie, pervertesc sufletele pure ale copiilor si nu ofera respectul cuvenit zeilor si obiceiurilor cetatilor! Cu asemenea ziaristi nu mai avem nevoie de o noua mineriada.
February 7th, 2007
Pentru ca reusiti sa spuneti atat ce transant lucrurile. Pentru ca le iluminati cu intelepciunea dumneavoastra. Este adevarat, toata industria de IT se bazeaza pe piraterie. Nu pe invatatura, nu pe dorinta de o viata mai buna sau pe un sistem scolar.
Va multumesc pentru ca reusiti sa identificati atat de voievodal problemele. Sa invatam Oracle, nu algoritmi invechiti in licee, cum spuneati in 2005.
Va multumesc ca i-ati spus lui Chirac verde in fata ca vremea Frantei s-a dus de mult.
Fireste, de 1 Martie ma astept sa le multumiti femeilor romane arhetipale - acele dansatoare care au contribuit la cresterea PIB-ului, a intrarilor de valuta si a prieteniei intre popoare.
February 6th, 2007
Citind articolul despre Church of the SubGenius mi-am adus aminte de o povestioara de acum cateva saptamani. Pe la Unirea - Sfanta Vineri isi facusera sediul temporar reputatii domni de la Biserica Scientologica. Care insistau sa ma masoare cu galvanometrul lor magic pentru a-mi determina naiba stie ce - aura, capacitatea divina innascuta, fluxul cosmic, ceva de genul asta. Erau langa sediul nostru asa ca ii vedeam de doua ori pe zi, insa ei pareau sa nu ma recunoasca nici dupa 3-4 saptamani. (Stateau pe trotuar in tricouri galbene si imparteau fluturiasi/invitatii la masuratoare). Intr-o seara, ma abordeaza din nou. Eu le spun serios “Sorry, we are Jedi!” si fac gestul acela cu care se activa sabia - ”vzzz”. (La misto, bai, nu sunt Jedi sunt Sith, normal! :D ) Ei se uita la mine si isi zic in minte - Ia uite-l si pe nebunul asta. Cert este ca nu m-am mai abordat de atunci incolo (cateva zile ca apoi au plecat, cred ca erau mult pe minus). Ori respecta optiunile religioase ale celorlalti ori se feresc de nebuni Codul Jedi poate fi citit aici. Despre numarul de credinciosi puteti gasi aici.
Despre Church of the SubGenius am aflat astazi - o biserica postmodernista parodica.
The central belief in the Church is the pursuit of Slack, which generally stands for the sense of freedom, independence, and original thinking that comes when you achieve your personal goals. The Church states that we are all born with Original Slack, but that Slack has been stolen from us by a worldwide conspiracy of normal people, or “pinks”. The Church encourages originality and frowns on actions seen as pinkness, which happens when one bows down to authority and the accepted limits of society. Popular Church phrases supporting these goals are “The SubGenius Must Have Slack” and “Fuck ‘Em If They Can’t Take A Joke.”
The Linux distribution Slackware is named for Slack.
The Church Of The SubGenius is an order of Scoffers and Blasphemers, dedicated to Total Slack, delving into Mockery Science, Sadofuturistics, Megaphysics, Scatalography, Schizophreniatrics, Morealism, Sarcastrophy, Cynisacreligion, Apocolyptionomy, ESPectorationalism, Hypno-Pediatrics, Subliminalism, Satyriology, Disto-Utopianity, Sardonicology, Fascetiouism, Ridiculophagy, and Miscellatheistic Theology.
Conform calendarului lor, am aflat ca astazi este St. Zeus Day, iar ieri a fost St. Pokemon Day. Tot calendarul aici. Maine este St Benedict Arnold Day. Si atentie,ca dupa calendarul bizar maine este Disaster Day!
February 4th, 2007
Meserias titlu, nu? Este titlu capitolului LXXX din Nemaipomenitele peripetii ale neinfricatului cavaler Amadis de Gaula, un roman medieval care in editia mea, de la Editura Univers, are 2 volume mari de vreo 700 de pagini fiecare.
Nu l-am citit. Daca l-as fi citit poate mi-as fi asezonat discursul cu vreun citat din el. Asa am sa il folosesc asa cum foloseau spartanii hilotii pentru educatia copiilor - imbatau un scav si il dadeau de exemplu negativ. Nu l-am citit pe cavalerul Amadis de Gaula pentru ca nu e timp. Asta e mare problema a lumii asteia. Sunt convins ca este o poveste fermecatoare dar nu o voi citi niciodata, probabil. D-aia nu mi-am luat nici primul volum din Wheel of Time a lui Robert Jordan - e o poveste fantasy in 12 volume de 1000 de pagini, si inca nu s-a terminat.
In cea mai buna dintre lumi nu avem decat putin timp. Fireste cantitatea medie de timp liber pe cap de locuitor a crescut de-a lungul timpului. Linear! De la 3 ore pe zi la cinci ore pe zi, sa spunem. Cantitatea de entertaiment, de cultura, de distractie care poate fi absorbita a crescut insa exponential. De la Gutenberg incoace si mai ales o data cu venirea Internetului. Entertaimentul nu mai este rar. Este pe toate drumurile. La fel si cultura. Si cunoasterea stiintifica. Cel putin entertaimentul, cultura si stiinta la cutie. Adica alea din carti si mai ales cele digitalizate.
Si legat de chestia asta, mi se pare foarte ciudat modelul de afaceri al producatorilor de continut video sau audio. Frate, gasiti modele noi? Nici muzica, nici filmele nu se mai pot vinde ca inainte o data cu venirea Internetului. Sa fim seriosi, assetul principal nu este discul de vinil, CD-ul sau DVD-ul acum. Si apropo de asta, Phillips - cei care au inventat CD-ul si au contribuit decisiv la v2 si v3 (DVD si HDDVD) - au anuntat ca se retrag din consortiul pentru dezvoltarea versiunii urmatoare ce urmeaza a suporta pana la 4-500 GB. Motivatia: distribuita de muzica si de film se va face prin broadband in viitor, nu pe discuri. Anyway, assetul principal al celor care controleaza continutul este producatorul de continut. Inainte continutul efectiv era rar. Si d-aia costa. Acum este hiperabundent si costa foarte putin sau e gratis. Dar banii economisti trebuie sa ajunga undeva, corect? Si evenimentul life este chestia rara, nu? Evenimentul! Citeam astazi, ca tot e ziua Superbowlului, ca Liga de Fotbal American genereaza mai multi bani decat ligile de baschet, hockey si baseball la un loc pentru ca stiu cum sa controleze foarte bine evenimentul. Entertaimentul ca experienta sociala - mergi la film cu prietenii, nu pentru film, ci pentru prieteni. Asta e raritatea.
Raritatea e data e om, intr-o lume in care resursele materiale sunt abundente, inclusiv informatia. Concerte, nene! :) BTW, cine merge la Roger Waters in aprilie? Albume semnate. Prezente live. Branduri. Economie bazate pe cadouri. Si pe personalizare. Pe personalizare la sange. De fapt asta se se stie si acum, nu? Cine fac cei mai multi bani? Cei care ofera servicii personalizate pentru o serie de evenimente irepetabile sau rar repetabile din viata omului. Dar hai ca ma lungesc din nou si o sa ajung la episodul LXXX ca si cavalerul Amadis :)
Cuvantul e tehnoutopie. Dar nu in sensul marxist strict. Ci in sensul libertarian.
Bernard Gendron, a professor of philosophy at the University of Wisconsin-Milwaukee, defines the four principles of modern Technological Utopians as follows:
We are presently undergoing a (postindustrial) revolution in technology;
In the postindustrial age, technological growth will be sustained (at least);
In the postindustrial age, technological growth will lead to the end of economic scarcity;
The elimination of economic scarcity will lead to the elimination of every major social evil.
Ultimele doua sunt importante pentru utopia mea - nevoile primare (hrana + adapost) sunt asigurate onorabil pentru orice om, practic gratuit.
Plus inca una care sa sa ne treaca de la comunism la libertarianism. Intr-o utopie technocomunista statul ar detine o serie de resurse pe care le-ar oferi cetatenilor gratuit. De pilda ar exista o serie de nanomasini comunitare care ar furniza ubicuu hrana si ar putea construi adaposturi pentur fiecare pe gratis. Ele ar fi intretinute de stat, iar in rest fiecare si-ar vedea de interesele lui (culturale, stiintifice, etc). Individuarea nu ar fi nici incurajata, dar nici reprimata de catre stat (altfel am cadea intr-o distopie). In varianta libertariana, aceste nanomasini nu ar apartine statului: Costurile ar fi atat de mici incat cei care le-ar detine (majoritate oamenilor) le-ar putea oferi celor care nu ar avea pe gratis. Asa cum ii abordeaza acum pustii pe diferiti fumatori la Universitate, de exemplu, sa le dea o tigara. Ar fi practic dispozabile - plus ca fiind nanomasini ar putea sa se fabrice si pe ele insele. Fireste, se pot imagina si alte scenarii, dar esential este sa nu avem implicat statul ca principal donor. State = evil
(Si inca o paranteza, imi dau seama cat de ciudat e postul asta, cand afara oamenii se zbat in saracie si mizerie, cand lumea moare de cele mai stupide boli care ar putea fi tratate cu cateva antibiotice ieftine, cand o parte insemnata a lumii inca mai crede literar in facerea lumii, cand jumatate din lumea asta traieste cu sub un dolar pe zi, cand aveam atatea abuzuri incat orice definire a oamenilor ca cele mai nobile, pasnice, rationale fiinte de pe Pamant este o gluma.)
Si totusi, va veni o vreme a abundentei, mai ales in ceea ce priveste nevoie primare. Ce se va intampla atunci:
1. In primul rand vom avea mai mult timp sa ne bucuram unii de altii. Cea mai rara resursa este omul. Inteligenta si prietenia si comuniunea umana. Imi e ciuda ca de multe ori, in goana noastra de a face lucruri, uitam sa ne bucuram de cei apropiati. Asta va fi cel mai mare castig al celei mai bune dintre lumi
2. In al doilea rand - intr-o nota mai putin idealista - o sa avem o groaza de persoane care nu vor stii ce sa faca. Credeti ca toti gunoierii vor deveni peste noapte prozatori? Stiu, e vorba si de conditii sociale, insa hai sa fim cinstiti: o abundenta a resurselor primare (adapost bun + acces la informare + mancare) plus timp liber nu implica ca peste tot in lume vor aparea agore in care se va discuta sensul existentei si laboratoare in care se vor experimenta la granita stiintei. Implica mai multa veselie de calitate indoielnica in prima faza, ca intr-o padure in care cimpanzeii o duc bine, cu hrana din belsug si fara pradatori. Va fi si violenta. Cherche la femme, pai nu? Dar pe de alta parte ar exita o infloriere a culturii si a ideilor novatoare.
Gata hai sa termin cu subiectul asta cu vreo 3-4 consideratii:
- Democratia e mai buna decat comunismul, nazismul, statul legionar si ce mai vreti voi pentru ca produce mai putine victime per an la suta de mii de persoane guvernate - d-aia techoutopia trebuie sa fie democratica
- Secularismul permite manifestare tutor punctelor de vedere cu privire la divinitate - si de aceea tehnoutopia trebuie sa fie seculara (in paranteze fie spus tehnoutopia va permite o mai buna cautare a divinitatii prin credinta, dat fiind faptul ca nu vor mai exista griji materiale)
- Tehnoutopia presupune abundenta resurselor, inclusiv a informatie off-shelf
- Raritatea mintii umane este cel mai important drive al existentei si al economiei tehnoutopice, si o asemenea raritate nu va putea fi niciodata eliminata (Picasso nu ar putea sa picteze cate o capodopera pentru fiecare locuitor al Terrei, Socrate nu ar putea sa tina dialoguri cu toti cei interesati)
- Tehnoutopia va avea maxim 5% creatori si restul de 95% consumatori pasivi - tine de firea umana
- Tehnoutpia libertariana nu va elimina diferentele de status.
- Tehnoutopia se va realiza mai devreme sau mai tarziu. Singura problema e sa avem grija de mediu pana atunci. Daca nu avem grija de asta, in loc sa ne demolam orasele de sobolani si sa stam cu totii prin mijlocul naturii, o sa trebuiasca sa ne digitalizam si sa stam in niste calculatoare cu coolere foarte puternice :))
PS Gata, acum chiar am terminat!
February 4th, 2007
Gata, sa continuam. Faza interesanta cand intrerupi un post, este ca la momentul cand vrei sa il reiei ai in cap ideile pe care voiai sa le spui dar parca sunt prea fumate. Timpul, asta e marele asasin
Asa ca o sa incerc sa scriu ce voiam sa scriu, dar intr-un fel diferit de cum as fi scris acum cateva ore. De fapt chestia asta cu textele preparate si trecerea timpului mi s-a intamplat des in viata - urasc sa spun textul pregatit chiar daca e mai usor; si poate din cauza asta ma balbai uneori, deh, riscul improvizarii.
Sa revenim la utopie si cea mai buna dintre lumi. Where do I begin? (Dap, ascult Shirley Bassey acum, the Bond old dame.) Sa incepem de aici:
Technological singularity
Daca o sa cititi respectivul articol, si chiar merita ca e supermisto facut, veti vedea ca ideea e simpla: progresul tehnologic a crescut exponential. Si asta nu la nivelul de mici inovatii care sa sporeasca productivitatea, ci la nivelul descoperilor fundamentale. Unii zic ca prin 2045 se va ajunge la o singularitate tehnologica - cu alte cuvinte la o forma de mantuire sau anihilare tehnologica, only time will tell, insa oricum lucrurile nu vor mai fi ca pana acum. Inteligenta artificiala, augmentarea enorma a capacitatilor intelectuale actuale, nemurire sub forma de biti in Second Life, variate sunt enorme. So stay around pana prin 2045 si o sa vedem (fireste poate sa fie un mare fis asa cum au fost si colonizarea Lunii si a lui Marte pana in 2000). Dar pe de alta parte ideea este atragatoare. Si un pic infricosatoare - daca chestiile asta, si mai ales nemurirea digitala, va aparea prin zona aia de timp va dati seama ca noi o sa fim ultima generatie care moare. Tragic, nu? Sau poate ca o sa avem noroc si o sa ne baga in calculatoare ca pe niste babalaci, ceea ce nu ar fi o perspectiva prea buna, dar oricum.
Buuun! Astia cu tehnosingularitea lor mi se par cam extremisti tehnologici mie. In paranteza fie spus, imi sunt totusi mult mai simpatici decat tehnoconservatorii, aia care cred ca tehnologia o sa aduca numai nenorociri, sau aia care cred ca vacinurile nu sunt bune sau contraceptia sau naiba mai stie ce. Dar sa revenim la tehnosingularisti - faza este ca e posibil sa se mearga in directia asta, dar interesele de prezervarea status-quo-ului sunt prea mari ca sa se dea drumul la zagaz dintr-o data. Desi un tehnosingurarist mi-ar spune ca fortele pietei libere si a multitudinii de a agenti inteligenti ce vor schimbarea o vor face inevitabila. Si intr-un fel le-as da dreptate. Dar pe de alta parte avem colosii economici si guverele care care nu vor dori sa lasa totul in seama intamplarii. Adica - e simplu de inteles cum generezi profituri cand strigi “o noua schimbare de paradigma anul asta, noul ipod cu de 2 ori mai mare capacitate”, dar daca ai face un ipod care sa stocheze informatia chiar in celulele utilizatorului, l-ai scoate pe piata, cu capacitate infinita? Sau daca faci o masina ca inca 4 sisteme de siguranta poti sa zici ca ai facut o descoperire epocala si hai, faceti liste de cumparare, dar ce faci daca inventezi o nanotehnologie care “brodeaza” o masina din atomi de carbon, si apoi o poate dezbroda si rebroda intr-o noua forma. Sau e simplu sa vinzi multivitamine dar, nu cred ca la fel de simplu s-ar vinde ceva care sa te vindece de toate bolile, sa te repare continu pe inauntru. Ar vinde marile concerne de farmaceutice asa ceva? Ar avea un business model viabil pentru chestia asta? Si cat de repede ar aproba organismele statale un asemenea panaceu? Totusi mortalitatea are si ea rolul ei in reglarea mecanismului economic, ce naiba.
Apropo de asta, cred ca stiti marile probleme pe care marile concerne farmaceutice le pot avea cu asa numitele “rogue nations” - crearea unui medicament este foarte complicata, insa o data creat este foarte usor procesul de reverse engineering. Cu alte cuvinte, sa spunem ca Pfizer are un medicament impotriva gripei aviare, foarte scump, pentru ca este one time opportunity,ce naiba, si izbucneste o epidemie in statul X, care este un stat sarac. Statul X spune de astazi inainte nu mai exista proprietate intelectuala in domeniul produselor care salveaza viata umana si se apuca sa replice medicamentul. Ce se intampla atunci? Pfizer face plancere la WIPO, normal. Dar si statul X are dreptatea lui. Ca e sarac si nu doreste sa se indatoreze si mai mult doar ca sa isi salveze cetatenii. Dar farma companies sunt destepe si incearca sa evite chestia asta - prin 2005 cand era alerta cu gripa aviara erau pregati sa dea doze pe gratis sau la costuri reduse pentru tarile din lumea a treia. Dar hai ca m-am lungit cu paranteza asta. Au si ele dreptatea lor, nu sunt complet evil
Asadar sa trecem mai departe - dar nu inainte de a face o mica paranteza. Ascult in continuare Shirley Bassey - With this Hands, si stau si consum din votca mea Finlandia (moderat, domnilor, moderat) si pentru o clipa m-am gandit la momentele cand eram mic si mergeam la bunici in vacanta de iarna si era cald - tineti minte cat de reci erau calorifelere in Bucuresti si ce inseamna o soba de tara, fierbinte de nu puteai sa pui mana pe ea, si intr-un fel asta era asa de neobisnuit incat asa mi-am stricat primul stilou, m-am dus cu temele, si mi-am lasat stiloul pe soba, l-am recuperat dimineata intr-o forma prelungita a la Dali, si aveam o pereche de cizme rosii de cauciuc si iarna era iarna, continea zapada. Si mai tin minte programul infect de la televizor (alb-negru) cele doua ore care incepeau cu Trei culori cunosc pe lume si se sfarseau cu Hora Unirii, intre ele fiind un Telejurnal de inceput, un Telejurnal de sfarsit, si o emisiune Cantarea Romaniei (asta era emisiunea favorita a sora-mii :)) ) So, cand eram mic a fost comunismul (il urasc din tot sufletul, si desi ma consider o persoana cu viziuni mai degraba de centru-stanga decat de dreapta, nu as vrea sa mai existe asa ceva niciodata - nu exista comunism bun care nu a fost pus in practica si comunism deformat in practica), acum avem o forma perfectibila de democratie si de societate market-driven, si nu m-ar mira deloc ca pe la finalul vietii sa avem un postcapitalism provocat de eliminarea raritatii.
(Frate, dar m-am lungit rau cu postul asta. Cred ca mai fac un episod. Si tot ce voiam era sa spun initial: salvati planeta, ea e vaca noastra de lapte, nu de carne).
De ce nu cred eu in tehnosingularitate? Pentru acelasi motiv pentru care nu cred nici in comunism. Omul e prea posesiv. Cuvantul de baza e raritatea.
Nu cred in comunism pentru ca intai trebuie sa scapam de raritatea resurselor. Nu cred in redistribuire. Adica nu cred intr-o restribuire a unor resurse extrem de limitate. Daca 10 oameni din aceasi familie au de imparit 2 pani pe zi o sa se descurce cat de cat cateva saptamani, dar nu mai mult (apoi vor izbucni conflictele astea). Si apropo de asta - mi-am adus aminte de o baba din tramvai care vorbea cu o fata mai tanara si ii spunea ca a apucat foametea din ‘47. “Mama facea o mamaliga mica, ca avea putin malai, si apoi o impartea si se necajea ca nu ne ajungea noua, copiilor. Ea nu se atingea de mancare, dar se necajea pentru noi”. Sa revenim la comunism. Nu poti sa imparti unor straini sa spunem doua paini si o friptura de porc (doar pentru o persoana) fara ca sistemul sa fi fie inerent instabil si supus coruptiei. Cheia este eliminarea raritatii nu redistribuirea. Iar faca este ca o societate comunista nu e suficient de inovativa ca sa gaseasca acele modalitati de reducere/eliminare a rariratii, de generare a excedentului. Pur si simplu pentru ca nu exista suficienta motivatie pentru oamenii normali (nu pentru sfinti).
Acelasi gen de problema dar din partea cealalta o pune si tranzitia rapida a tehnosingularitate/tehnoutopie. Pur si simplu majoritatea mecanismelor economice se bazeaza pe raritate si exploatarea ei. Pur si simplu marile concernuri (cele care pot sa sustina in multe cazuri evolutia tehnologica) se bazeaza pe explotarea dorintelor umane de a fi mai cu mot si de a detine status goods. Ceea ce inseamna ca este posibil ca in 2045 sa mergem tot cu o varianta ceva mai eficienta a unui combustibil similar celui fosil, in nici un caz sa ne teleportam. BTW, sa spunem ca s-ar inventa teleportarea. Va dati seama ce bataie de cap ar prezenta? Cine ar mai avea nevoie de mijloacele normale de transport, cum ai asigura teleportarea in zone neautorizate (bruiere?), ce s-ar intampla cu autostrazile, cine ar fi major players in serviciile de teleportare (s-ar baga si telco-urile, nu?) si tot asa. Google ar fi si el acolo, garantat. Disney?
Hai ca termin si episodul asta ca e lung cat o zi de post. Practic, am combatut un pic din varianta radicala a viitoarei revolutii tehnologice - desi e posibil sa se intample asa cum spun cetatenii respectivi. Teoria mea este insa un pic ma bucolica (vad o lume mai ecologica si mai putin hi-fi). Bazata pe abundenta lucrurilor de prima necesitate dar cu o raritate in ceea ce priveste chestiile de status. Si cele de perpetuare a genelor (generarea si educatia progeniturilor). Dar despre asta in episodul 3.
PS. Frate, da’ ce pofta am sa bat campii zilele astea. Ma gandesc sa fac un podcast. Ar fi o experienta interesanta.
February 4th, 2007
Cineva m-a acuzat candva ca as fi cam naiv ideologic zicand “Doar nu crezi ca asta e cea mai buna dintre lumi?” E printr-un comentariu de pe blog, dar nu l-am gasit la o prima incercare.De fapt nici nu e o mare problema. Si eu ma consider destul de naiv. (Tin minte si acum cand am vazut prima data “Corbul si vulpea”. Diapozitivul. Pentru cei mai tineri (mai putin de 23-25 de ani) un diapozitiv era o o succesiune de imagini pictate pe un film fotografic (cam 20-40 de planse) care spuneau o poveste. Un fel de stramos al proiectorului de slide-uri, asa cum cum walkmanul ar fi stramosul ipodului. Cand zic walkman nu ma refer la marca de telefon Sony Ericsson, ci la un casetofon relativ mic si relativ portabil. Dar hai ca o dau pe lamuriri tehnologice. E interesant cat de repede se schimba tehnologia. Si oare schimbarile astea ne fac mai fericiti sau mai buni. Cunoasteti cuvantul pathefon? Era un fel cititor de discuri de vinil, inainte sa apara pickupul “modern” si dupa ce a aparut gramafonul. Un frate al unei bunici de-ale mele avea unul. Si cand a murit as fi vrut sa primesc eu pathefonul ala. Nu l-am primit. Eram mic - sapte, opt ani. Si acum as vrea un pathefon.)
Dar uite ca m-am lungit in chestii d-astea si trebuie sa plec la Cora sa imi iau chestii consumiste. Asa ca pun un “episodul 1″ in coada titlului si voi continua cand ma intorc.
Dar nu inainte sa continui un pic cu naivitatea. Deci vad “Corbul si vulpea” si imi dau seama ca eu sunt corbul. Si apoi trece timpul, si trec povestile peste noi, si intr-o zi imi aduc aminte de o vorba inteleapta a lui Andy Groove: “Only the paranoid survives”. Si uneori am impresia ca sunt un corb naiv care crede ca doar cei paranoizi supravietuiesc, ceea ce e o forma schizoida de a vedea lumea :)) (ceea ce poate explica si parerea mea despre lumea actuala si utopie, ca despre asta voiam sa vorbesc, de fapt si de drept!)
Gata, am plecat
February 4th, 2007
S-a dat drumul la nominalizari la RoBlogFest 2.0. Uite care sunt catindatii mei:
1. Cel mai bun blog: mi-e greu sa compar mere cu pere, deci nu stiu
2. Cel mai informativ blog: ar fi metropotam in cazul meu, dar stiu ca nu o sa fie in concurs, asa ca pe locul doi vine manafu
3. Cel mai personal blog: Irene si Andressa (misto sunt foarte multe si please nu va suparati pe mine ca nu am pus mai multe, aici dar scriu pe fuga)
4. Cel mai bun blog colectiv: Blogul Oricum pentru colectivitate de individualitati, Capsula Timpului si 100intrebari pentru declaratia ideatica-utopica; si Bookblog ca un succes de continut si de logistica au unei echipe virtuale
5. Cel mai aratos blog: nu prea ma pricep eu la vizual dar cred ca KitBlog este de departe cel mai elaborat (nu doar o tema modificata), plus ca are un continut supertare - daca as fi fost fortat sa aleg cel mai bun blog cred ca ar fi fost printre primele care mi-ar fi trecut prin minte, in primul rand pentru persistenta si pentru tonul foarte individuat (voiam sa scriu matur, dar nu stiu daca e cuvantul cel mai bun)
6. Cel mai bun blog nou: Ruxx mi se pare un blog nou bun. Nu prea stiu ce sa pun aici pentru ca foarte multe sunt de un an sau un pic mai mult.
7. Cel mai bun blog scris de cineva sub 18 ani: nu stiu prea bine ca nu ma intereseaza foarte mult varstele scriitorilor; e ca in Jocul lui Ender, daca te tin curelele poti sa ai si 15 ani si sa cuceresti lumea, ce ma intereseaza pe mine varsta ta. Mi s-a parut interesant de cateva ori blogul unei fete care invata la Scoala Americana si era foarte bogata - sau parintii erau foarte bogati, de fapt asta e marea diferenta. Sunt si eu ca Scott Fitzgerald, ma fascineaza oamenii bogati - adica nu as vrea sa fiu foarte bogat, dar mi se pare fascinant cum se manifesta astia care fie au bani din nascare (the Paris Hilton type) fie sar dintr-o conditie umila in cea de hiperbogatie (genul Becali). Genul self-made-man protestant tip Gates, Talpes, tipul de la Gecad (imi scapa numele) mi se par neinteresanti din punctul asta de vedere - oameni rezonabili ca noi.
8. Cel mai bun post de blog: Irene a pus o data un post misto despre despre diminetile in care te intorci acasa cu metrou sfarsitl; Boo scrie tone de intamplari haioase, Dragos baga cate o chestie mai personala in care imi regasesc si eu viata, Radu asemenea (pun linkurile dar nu acum ca sunt pe fuga)
9. Fotoblog: habar n-am, nu stiu sa ma uit la o poza
10. Blog Cultural: LuciaT face cea mai buna treaba (ce ma oftica ca are atata timp sa citeasca!), Florin Dumitrescu emana cultura prin toti porii, Criz Culturavura ma face sa o invidiez ca stie o tona de scriiitori contemporanti si artisti trendi si alte chestii d-astea
11. Blog de divertisment: Boo. Clar! Cand scrie - mult prea rar! - ziua devine mai misto cu 15 pana la 35%. Si Pidjini, frate - uitasem pidjinii!
12. Blog Tehnologie: eu in general citesc pe TechCrunch si mai ascult vreo doua podcasturi pe tema asta, insa pe .ro treaba cea mai buna cred ca o face Radu si Vivi.
13. Blog media: nu ma omor sa citesc despre barfele din media pentru ca nu consum suficienta media. Mai mult new media. As zice ca Manafu prinde cel mai bine zona asta.
14. Blog de bani: ???? (nu cred ca exista un blog pe financiar ca lumea in romania. Sau pe consumatul banilor.)
15. Headvertising vad ca s-au apucat serios de bloguiala. Radu isi promoveaza foarte bine imaginea de antreprenor foarte inteligent si de persoana foarte placuta prin blogul lui, si deci cu avantaje pentru Kinecto, Dragos pe zona de tehnologii mai mult sau mai putin disruptive, Madalin pare foarte sincronizat… As putea sa zic ca noi la TreeWorks avem un blog ok.16
16. Personalitatea care as dori sa iti faca blog: CTP, Cristi Tabara, Liiceanu, Florin Talpes - sunt o tona de oameni valorosi pe care i-as baga cu placere in Bloglines
Sa nu uit sa pun si linkurile Gata le-am pus
February 2nd, 2007
