Raluca Stroescu
Probabil cunoasteti povestea deja. A circulat astazi pe email. O femeie de 29 de ani, Raluca Stroescu, manager intr-o firma de audit, care a murit de prea multa munca. Sau aici.
Sigur, poate acesta este un caz dintr-o suta de mii; exista atatia care nu ajung chiar acolo, insa chiar si asa nu pot spune ca ei au o viata normala. Si nu ma refer la cei care aleg stilul asta de lucru din proprie intiativa. Sau poate ca toti aleg. Sau poate ca nimeni nu alege, nu?
In fine, uneori ma gandesc ca poate cresterea economica, progresul real din jurul nostru e ceva malign - poate chiar traim intr-un peisaj de cosmar din Matrix in care fiecare dintre noi este imbuteliat pentru a genera un dram de energie electrica. Cumparam bani cu timpul vietii noastre, apoi cu bani cumparam prostioare pe care le aruncam sau le schimbam pe alte prostioare mai performante ori cu plasticul mai bun. Sau am vrea sa cumparam senzatii (voie buna, calatorii, intalnirii cu prietenii) insa uneori suntem asa de obositi incat vegetam cu berile in fata. Sau vorbim de ce am facut azi la munca sau ce ne asteapta maine. Sau daca nu vorbim, suntem cu gandul la asta.
Si zau, nu ma plang, ca mie imi place genul asta de viata (?), dar sunt unii care nu au incotro. Imi spunea cineva ca in Japonia oamenii nu isi iau concediu pentru ca se uita in jurul lor si asteapta ca ceilalti colegi sa isi ia concediu intai. Circularitate. Spirala fatala.
Ma duc sa citesc o carte. Si sa nu ma gandesc la nici un lucru grandios sau presant sau cu potential comercial.
PS Ai fost o proasta, Raluca, sa stii de la mine! Ai ingrasat niste cururi care merg la coctailuri, citesc Wall Street Journal pe hartie si poarta costume si cand se scoala din pat ca sa mearga la buda (asta cand nu poarta pijamalele de matase) Niste oameni care acum se intreaba cum ies din situatia asta de bad PR folosind procedurile de crisis management sau ce se va intampla cu proiectele tale ongoing sau pending.
134 comments April 24th, 2007