Monthly Archives: June 2007

brandurile mele

Diana m-a taguit cu brandurile asa ca trebuie sa scriu, ce sa fac. N-o sa pun totusi logo-uri pentru ca: 1. mi-e lene; 2. nu am pe calculatorul asta o aplicatie de taiat si insailat imagini si 3. nu cred asa de mult in branduri ca love markuri and so, ca sa le pun aici.

Dimineata folosesc produse Nivea (balsam, sampon, gel), Gillette pentru ras (spuma si aparat) si Blend-a-Med ca pasta de dinti. Am o periuta d-aia electrica dar nu ma intrebati numele ca nu stiu – cred ca e ceva de la P&G, ca tin minte ca primele baterii erau Duracell si astea sigur sunt P&G, dupa care ma dau cu un parfum (preferatul meu all time de dimineata e Eau d’Issey dar acum l-am lasat la munca si uit sa il iau asa ca ma dau fie cu Eau Sauvage – Dior, fie cu Echo – Davidoff – mai am si altele dar nu intram in parfumuri). In drum spre munca ascult ca unul dintre iPodurile mele (am unul nano de 4 si altul video de 80). Cand ajung la munca scot Ziarul Financiar din posta dar il citesc pe internet – in caz ca nu l-am citit deja. Cel mai mult pe internet citesc CNN-ul, dupa care vine Financial Times. Folosesc Bloglines ca sa stochez bloguri (vreo 200), Yahoo pentru email, Google pentru cautari, Google News pentru news. Pe desktop am pus Open Office pentru ca e foarte bun. Daca emailul ar fi un brand as avea un love-and-hate relation cu el; si chiar si daca nu este, tot aceasi situatie avem. Acum am un laptop MacBook – e ok dar mi se pare ecranul cam mic. Totusi il folosesc cu placere si e prima data cand tind sa migrez exclusiv pe laptop. Nu iubesc vreaun procesor sau altul, vreo marca de memorii, harduri sau alte periferice – desi la imprimante Canon mi se pare cea mai buna, iar la periferice Logitec la chestii mainsteam. Ascult muzica catre rock-and-roll, indy rock, soft rock, progressiv, mai rar jazz sau clasica. Pink Floyd, Bob Dylan si Beatles mi se par cele mai branduri din zona asta. Din zona intrumente de scris nu prea am preferinte – am un Waterman dar scriu de obicei cu pixuri de 10 bani pe care le rod. Nu am nici preferinte pentru agende, carnetele si alte chestii. Nu port ceas. Timpul este atat de prezent  pe diferite device-uri (calculatoare, telefoane, ipoduri, palmuri) incat un device dedicat mi se pare o aberatie. La haine daca ar exista doar Adidas, Threadless pentru tricouri si Levi’s pentru blugi nu as simti o mare diferenta fata de acum. De fapt cred ca o sa migrez la Osiris – mi-am luat niste pantofi sport de la ei si sunt ok – de skater. Eu nu sunt skater (nici pe departe) dar am avut platfus si imi place sa am gleznele bine prinse. Mai port cu placere pantofii Lumberjack – ca sunt comozi. Nu mor dupa vreun actor anume (desi Anthony Hopkins mi se pare cel mai fermecator), nu am consola preferata (anul trecut mi-am luat un PSP din Japonia ,dar nu cred sa fi jucat mai mult de 6 ore per total), nici marca de televizoare sau alte electronicale, nici local preferat. Sunt fan rucsacuri – am vreo 5 dar favoritul este cel Adidas (cel mai rezistent). De citit, citesc in primul rand dupa autori, nu dupa edituri. Borges e brand? Pynchon? Rushdie? Imi mai place amazon.com ca si si stil de prezentare/comandare. Business Magazine mi se pare mai bun un pic decat Business Weekul romanesc. Nu sunt asa de grozav sa citesc Times, WSJ sau alte chestiuni d-astea pe hartie. Din cand in cand ma mai uit pe New York Times pe net. Nu am baterii preferate, nu am DVD-uri blankuri preferate (nu imi place brandul local al alora de la Altex ca m-am tepuit cu el), nu am supermarketuri preferate, magazine de mobila preferate, nu mor dupa Vodafone sau dupa Orange, nu stiu foarte multe despre posturile de televiziune (cel mai mult anul asta m-am uitat intr-o seara la D-TV – sau cum s-o spune – cand pierdusem telecomanda si era o emisiune criminal si hilar de proasta care se numea Comando, cred), ca bauturi imi plac Carlsberg, Heineken, Absolut, Jack Daniels, dar pot sa beau si un suc sau o Silva Bruna sau o Finlandia sau un Pinot Noir cu egala placere, si la o adica pot sa beau si un Bucegi sau Neumarkt sau ce o mai fi in categoria economy daca compania este buna – pana la urma asta e cel mai important. Nu prefer Coca-Cola la Pepsi, Dorna la Roua – e aceasi Marie cu alta similara palarie. Am un Palm, un telefon Nokia si unul Sony Ericson. Cam atat cu brandurile.

Later edit: Am uitat sa o dau mai departe. Asadar: Boo, Victor si Ionut

2 de azi, 2 de de mult si mai era o chestie pe care am uitat-o

M-am sculat cu Octopus’ Garden in cap. Si inca e acolo.

I’d like to be under the sea
In an octopus’s garden in the shade
He’d let us in, knows where we’ve been
In his octopus’s garden in the shade.

Apoi m-am uitat la  documentarele de pe DVD-urile cu Two Towers si am aflat si eu ca Peter Jackson merge in picioarele goale in public (adica aproape tot timpul). Si am mai vazut pe acolo, apropo de Beatles, ca a facut si o coperta-parodie dupa Abbey Road (coperta aia cu cei patru pe trecere de pietoni, cu Paul in picioarele goale) intr-o zi cand mergea la inregistrari.

Cam asta a fost ziua mea. Chiar sunt lenes astazi. Acum ascult Dark Side of the Moon in versiunea surround si e chiar misto cum suna. Mult mai tare decat la casti, dar oricum mai slab decat in concert. Mai vreau un concert, chiar asa.

De fapt am citit si vreo 100 de pagini din Crash si vreo 200 din Camuflaj de Haldeman. Daca nu ies diseara as putea sa le termin pe amandoua.

Si acum alea doua din trecut. Doua vise de cand eram mic.

Uneori visam ca plec afara (cel mai des la paine) fara pantaloni pe mine. Sau alteori fara pantofi in picioare. Si ma apuca o rusine teribila. Ce tie si cu conditionarile astea sociale-culturale. Apropo de asta, am promis ca o data ma voi duce la Cora, intr-o duminica, imbracat intr-un kimono albastru cu dragoni pe care i l-am luat lui taica-meu. Sa vedem ce o sa zica lumea :p Si apropo de apropo, citeam pe undeva ca in Shanhai sunt destul de multi care pleaca in pijama la cumparaturi prin centru – e un fel de simbol de status care arata ca sunt foarte smecheri si isi permit sa mearga prin centru. Anyway, eu as merge la Cora in kimono ca sa vad reactia oamenilor.

Al doilea vis de care mi-am adus aminte acum cateva zile: visam ca stateam pe balcon, si vedeam copii care mergeau in sus si in jos pe zidul exterior. Cam ca omul-paianjen. Si ei incepeau sa ma ispiteasca “Hai, Catalin, vino si tu. Hai ca nu eu greu. E fun”. Iar, eu “Nu. O sa cad”. “Hai vino!” “Nu, stiu ca o sa cad.” Dar pana ma lasa ispitit. Si chiar cadeam normal. Si ma trezeam speriat. Si dupa aia mai treceau cateva saptamani si visam din nou. Si iar cadeam.

Si apropo de copilarie si de Beatles. Mi-am adus aminte ca pe langa Obladi-Oblada, imi placea mult si “All Together Now“. De fapt imi place si acum la fel de mult.
Oricum nu e mare diferenta intre cum sunt acum si cum eram acum 22-25 de ani, pe bune. Traim prea putin ca sa devenim ceva radical diferiti de cum eram in copilarie. De fapt si daca am trai mai mult tot asa copilarosi ar trebui sa fim. E un semn de inteligenta, copilaritudinea asta. Chiar, v-am spus ca ma cam enerveaza oamenii care sunt extrem de seriosi si plini de ei? Adica nu ma enerveaza, de fapt, dar pur si simplu nu suntem in aceasi lungime de unda.

Mai era o chestie, pe care am uitat-o. Poate era legata de copilarie sau poate de munca sau naiba stie. Imi aduc eu aminte.

ieri am fost la Bookfest

Am trecut in fuga, dupa munca. Destul de putina lume dar probabil pentru ca era joi.

Editurile au reduceri bune – cam vreo 30%, zic eu. Mi-am luat Crash de Ballard, o carte de Italo Calvino, una de Joe Haldeman, una de Ishiguro, una de Andrei Makine si inca vreo doua.
Nu mi-am luat autobiografia lui Dylan de la All, pentru ca arata pur si simplu nasol – hartie galbena de ziar, o coperta de proasta calitate. In fine, continutul e cel mai important, dar in lumea asta unde avem atat de putin timp liber la dispozitie, parca e mai placut sa citesti dintr-o carte misto facuta.

Pe bune, unii inca nu au inteles lumea asta s-a micsorat rau de tot. Oricand poti sa iei de pe amazon si tinand cont cat s-a dus dolarul in jos preturile sunt comparabile chiar si cu transport cu tot.

Editura Curtea Veche care altminteri e o editura foarte serioase oferea “Cartea de Vraji” – un tom cu coperti cartonate si ilustratii, care sa te invete cum sa ai succes in toate cele. Pe bune, oamenii astia sunt dusi cu capul sau doar cinici? Nu mi se pare normal sa vinzi literatura serioasa si carti de vraji la aceasi editura. E ca si cum ai vinde capsuni si balegar la aceasi taraba. Asa ca nu am luat nimic de la ei. Lasa ca isi scot ei parleala cu oamenii care dau in bobi.