Monthly Archives: November 2008

Toti pentru unu

As putea sa o spun simplu. Am lasat TPU.ro (Toti Pentru Unu) E un site de intrebari & raspunsuri, in esenta. Speram sa mearga.

Avem si o campanie de lansare prin care vom face un Craciun mai frumos pentru niste copii cu probleme mari. Ne-ar placea sa ne ajutati.
———–

Si acum povestea:

Povestea incepe cam acum vreo doi ani, cu 100intrebari.net. Detalii aici.
A fost o prima incercare de a face ceva pe internet in domeniul actelor de constiinta. Din pacate,probabil lipsa de focus si lipsa timpului au facut ca aceasta idee sa nu prinda aripi – desi au existat zeci de oameni foarte receptivi. Cred insa ca era o idee buna: aceea de a folosi Internetul ca punte de legatura. Si daca cineva doreste sa preia proiectul mi-ar face mare placere. Oricum imi pare bine ca de atunci au aparut multe initiative pentru reimpadurire.

Intre timp, mi-ar placea sa cred ca am mai invatat cate ceva.

Am invatat ca nu exista Intrebarea. Si nici macar o Cele 100 de Intrebari. Sau 1000. Exista atatea intrebari cati oameni sunt, si ele se schimba in fiecare clipa. Exista intrebari minuscule care ne framanta mai mult decat intrebarile filosofice. Si ca pentru cei mai multi ele sunt cele mai importante. De pilda, pentru un parinte intrebarea “Cum gasesc o gradinita buna” sau pentru o femeie intrebarea “Sa stau cu el, desi e abuziv?” sunt mai importante decat “Care este viitorul literaturii?”

Sa nu intelegeti ca neg rolul intrebarilor majore. Ele tin de aspiratiile noastre umane. Faza e ca intrebarile marunte parca tin si mai mult de conditia noastra umana. Asa neinsemnate cum sunt ele.

Si am mai invatat in anii astia ca binele se face moment cu moment, in cuante minuscule. Ca daca astazi am facut un lucrusor bun, si maine voi mai ajuta cinci minute, si poimaine voi fi mai conciliant simai atent, atunci poate ca sunt un om mai bun decat daca vin cu un plan major de a ridica spiritual lumea. Cam asa se construiesc lucrurile bune, prin eforturi marunte, continue, acceptate de catre toti.

Cam asta e povestea din spatele TPU.ro Cred acum ca e important ca internetul sa aiba oaze de coeziune sociala, fie ca le spunem social-networkinguri, comunitati, forumuri, site-uri de intrebari. Sa il folosim pentru a ajuta.

Cred ca e important sa afli raspunsuri la intrebarile tale nu numai de la motoare de cautare, ci de la oameni vii, care au trecut pe acolo. Sa stii ca exista locuri unde poti intreba, daca te confrunti cu o situatie prin care prietenii tai nu au trecut (sau nu vrei sa apelezi la ei).

Si cred ca e important sa refolosim informatia in folosul celorlalti: adica noi citim stiri, citim carti, trecem prin diverse situatii din care invatam ceva, iar apoi – daca nu daruim ceea ce am acumulat – toate acele informatii se pierd o data cu noi, in irelevanta. Cred ca e important ca din cand in cand sa ne laudam un pic mai putin cu ce suntem si ce avem, si sa facem ceva pentru altii. Iar raspunsurile sincere si pertinente la problemele altora sunt mai insemnate decat banii, de multe ori.

Cam asta e TPU:

1. un site de intrebari

2. o comunitate in care sa ajuti sau sa fi ajutat cand vrei un sfat/un ajutor/un raspuns la o problema punctuala

3. un loc unde sa promovam initiative misto (responsabilitate cetateneasca, corporatista, etc)

E complicat, stiu. Dar o facem tocmai de aceea. Nu o facem pentru bani (desi e evident ca pe termen lung va trebui sa fie sustenabil). O facem din acelasi motiv pentru care exista Wikipedia sau CraigList sau Firefox. Credem ca lumea are nevoie de asa ceva si simtim ca noi putem sa facem acel ceva.

Sigur, va trebui sa promovam, sa gasim parteneri media, sa explicam si tot asa. O vom facem (aici vom inseamna TreeWorks – am reusit sa vand aceasta idee propriei firme dar sa nu credeti ca a fost usor :))

Pentru inceput ne-ar placea sa mergeti pe TPU.ro si sa oferiti un raspuns si sau sa puneti o intrebare. Asta va insemna mai multi banuti pentru copii de la Sf. Ana Si mi-ar placea sa luati widgetul acela de pe site si sa il puneti pe bloguri pe pana la Craciun. Sa putem sa avem cat mai multe intrebari cu raspunsuri pana cand vom merge la cumparaturile pentru copii. (Luati-ne banii, please! Si nu va faceti griji, gasim si 15000 de euro daca va fi nevoie).

Dar cel mai mult mi-ar placea sa intelegeti un lucru: uneori n-aveti ce face pe la munca/pe acasa si bantuiti pe net la intamplare. Cititi bloguri (cum faceti acum), cititi stiri, jucati table sau va uitati pe Facebook. Poate din cand in cand mai aruncati cate un ochi pe TPU.ro si mai raspundeti la o intrebare. De cealalta parte a ecranului e cineva care chiar e preocupat de chestia aia, indiferent daca e vorba de “cum sa ma epilez mai fin” sau “cum sa imi invat copilul sa nu isi mai roada unghiile”. Pentru cel care raspunde e vorba de 5 minute, pentru cel care primeste un raspuns e voba de mult mai mult.

PS: O sa povestesc mai multe despre asta. Acum insa ma simt foarte misto ca pot sa pun in final widgetul ala cu intrebari.

De ce sa mergeti la vot

Nu neaparat pentru ca cel cu opt clase decide pentru cel cu 17, (sau 19-23 cu masterate si doctorate), ci pentru  ca puteti sa ii criticati pe cei care vor transforma 17 clase in 17 case sau 17 vapoare sau ce isi ia lumea din comisioane. Si pentru ca daca aia desteptii merg azi si voteaza, si nu le convine ce a iesit, chiar daca au iesit ai lor, si merg si maine, si poimaine, si tot nu le convine, intr-o zi unii vor decide sa candideze. Si poate vor fi mai cinstiti si mai priceputi ca cei actuali.

Daca in schimb, decidem ca oricum nu se schimba nimic, si e bine sa ne focusam pe cartile noastre, businessurile noastre etc, atunci poate ar fi mai bine sa fim condusi de calculatoare cand s-o inventa inteligenta artificiala desteapta-si-incorutibila-si-eficienta.  Dar daca credem in umanitate, democratie de tip atenian si alte asemenea, cred ca e bine sa mergem la vot si sa alegem (cu toata oferta limitata).

Cum votez eu

Am scris pe votezi.ro  cateva cuvinte despre chestia asta. M-as lasa in consideratii mai lungi daca as avea timp. Asa spun  atat:

– super proiect

– mergeti la vot ca sa aratati ca va pasa

– daca aveti timp cititi despre cei care candideaza in circumscriptia voastra (si eventual scrieti pe blog ca sa afle si altii despre ce si cum)

Catalogul Ororilor

Cred ca intotdeauna mi-au placut cataloagele. Inconstient cred ca de acolo vine si “catastif”. Imi aduc aminte din copilarie cum citeam cu pofta lista de instrumente si provizii salvate din naufragiul lui Robinson sau a celor din Insula Misterioasa. Si apropo de asta cred ca naufragiul a fost intotdeauna o tema preferata de mine. Si ce urmeaza dupa mai ales. Naufragiul este o chestie misto. Daca as fi mai hemingwayan as zice naufragiul este o chestie de virilitate, asa thomas-morusian fiind zic naugrafiul este o chestie de umanitate (parca si Utopia incepe tot cu un fel de naufragiu). Dar sa revenim la cataloage si mica obsesie a mea pentru ele. (Sa nu credeti ca citeam in copilarie cartea de telefon. :)) Desi parca la un moment-dat am citat vreo jumatate de Mic Dictionar Enciclopedic). Uite si To Axion Esti e un poem misto pentru ca merge pe sistemul asta de catalog: al creatiei, al minunilor existentei si al patimilor. Si apropo de patimi, ma gandeam ceva mai devreme, band niste sangria, ca si patimile astea sunt chestie ambivalenta.  Adica oamenii se plang cam mult pentru problemute cotidiene care nu fac decat sa le confirme existenta. Inclusiv eu. Ideea este insa sa delimitam actul de a ne plange cotidian (care nu este decat un fel de comunicare a verbala a faptului ca uite sunt si eu pe aici, si nu imi merge chiar asa de nasol daca imi permit sa ma plang de faptul ca e trafic in oras sau ca m-am ciondanit cu cineva sau ca ma simt cam fara vlaga, sens etc) de plansul profund, demolator (cam cum imi inchipui ca a facut Iov dupa ce Dumnezeu i-a dat la schimb alti copii si alta sotie – adica altii, nu aceiasi, nu aia mortii).

Dar sa revenim la ce voiam sa scriu. Ideea e simpla. A aparut din nou Arhipelagul Gulag. Poate cineva nu si l-a mai luat astazi si are chef sa il ia maine. E misto. E un catalog perfect intr-un mod care transcede sinistrul (adica vorbeste dincolo de ororile comunismului, de modul nasol in care functioneaza comunitatile mari de oameni, in care exista o alocare mai mult sau putin rationala a resurselor umane, a urei, a impartirii rolurilor de tapi ispasitori). Mergeti si o luati. Si cititi din cand in cand cateva pagini.