Monthly Archives: January 2012

contractualism liberal, executare etatista

Apropo de stirea ca Germania vrea acces la volanul Greciei, mi se pare ca intelegerea liberalismului este din ce in ce mai contaminata.

Cu alte cuvinte:

1. orice contract (intre persoane, companii, state – adica tratate) are drepturi si obligatii si elemente de risc (multe dintre ele care nici macar nu pot fi garantate prin respectivul contract, necesitand operatiuni distincte)

2. daca ma imprumut la banca pentru o casa, banca are dreptul sa isi vada banii inapoi cu dobanda si dreptul sa ma execute daca nu platesc la timp (ipoteca, diferite forme de gaj sau codebitorii)

3. nu are insa dreptul sa dicteze ce fac cu viata mea, ca sa isi diminueze riscul: “Bai, nu merge la carciuma si nu face inca un copil, ca asta o sa-ti diminueze solvabilitatea in fata mea”. Asta tine de riscul pe care si-l asuma (si si-l analizeaza antecontract, il garanteaza/asigura cu o firma de asigurare etc)

Cam asa si cu Grecia: cand a fost imprumutata si reimprumutata si reesalonata trebuia sa se analizeze mai bine daca are posibilitatea de a da banii inapoi. Cand a fost facut haircut-ul, trebuia sa se stabileasca daca e suficient sau nu. Idem cand au venit in euro. A fost ok pentru nemti ca greci sa adere pentru a extinde pietele si a elimina frictiunile la exporturi, dar nu mai e ok cand “euro grec” trage in joc “euro-ul german” (desi feelingul meu e ca atata vreme cat incertitudinea e moderata, devalorizarea euro-ului in raport cu dolarul e buna pentru toata lumea – si pentru nemti si pentru americani).

Acum genul asta de etatism nu rezolva nimic. E alt rahat de tipul “too big to fail”. Fuck it, grecii trebuie sa intre in faliment cu toate consecintele legate de chestia asta: saracie lucie pentru locuitori, haos, caderea pietelor europene, bani pierduti de catre finantatori etc. Orice alta solutie nu face decat sa agraveze problema.

PS Doar niste ganduri de sambata dimineata, ca nu-s specialist in macroeconomie. Ma seaca insa aplicarea dublelor standarde. Si da, imi dau seama de argumentul “situatia e grava si altfel esueaza sandramaua europeana cu totul”, dar e acelasi argument cu care Stalin a trimis oameni in Gulag (argumentul vremurile speciale cer solutii speciale, necesare chiar daca nu ne plac).

Ce vreau sa citesc in weekend

Am de terminat Mishima – Templul Zorilor, care mi se pare mai arida deca primele doua romane din Tetralogia Fertilitatii)

Si Saramango – Calatoria Elefantului, care cinstit vorbind nu mi se pare ca se ridica la nivelul Istoriei asediului, Memorialului Manastirii, sau Evangheliei dupa… Parca si Pluta de piatra a fost mai legata.

Si as vrea sa ma apuc de Updike – Ā romanele cu Rabbit . De Updike am citit doar Teroristul (are acolo un monolog foarte misto despre ingineria publicitatii, a spoturilor TV). Si Centaurul, cred – dar nu mai tin minte nimic din ea.

Si as vrea sa fac un obicei pe blog: sa scriu despre o povestire (eventual in fiecare zi – desi asta e greu, nu ca nu as citi 30 povestiri pe luna, insa multe nu sunt memorabile, I guess).

PS Partea buna la zapada asta e ca las masina acasa si vin cu metroul. Si pot citi 30-40 minute pe zi in plus (dus intors)

despre timbre si tuva

De dimineata (de fapt nu asa dimineata ca la ora aia trebuia sa fiu deja la munca – BTW, thank you guys&girls from TW, care imi suportati intarzierile si ca va descurcati excelent si fara mine), facand concurs de sunete guturale cu Daria, mi-am adus aminte de:

1. cantatul gutural al celor din Tuva

2. si de Feynman care voia sa ajunga acolo

3. si de timbrele triunghiulare (ale lui Feynman din Tuva, ale copilariei mele din Mongolia)

4. si de faptul ca si eu mi-am dorit sa merg in Mongolia (tot de la timbrele triunghiulare mi s-a tras), si chiar sunt convins ca o voi face (dar nu ca turist pe fuga, ci intr-un mod ceva mai natural)

Pana atunci mi-am luat un timbru din Tuva de pe ebay:

 

I’m a sucker for useless trinkets šŸ™‚

Mindfields si The Frank si The Mouse

Despre Ellison Wonderland (povestirea) voiam sa scriu mai jos. Pana a intervenit o chestie foarte marunta care m-a facut sa ma intrerup :))

Si despre asta e vorba in respectiva povestire. Despre sentimentul ala ca daca n-ar fi fost maruntisul ala, intreruperea aia, chestia aia neinsemnata si improbabila care totusi s-a intamplat, acum ar fi fost mult mai bine, ai fi realizat chestii mult mai tari. Ca doar un podet te-a despartit de triumf.

“A inch off. A word mispronounced. A shade too quick. A beat to tiresome because of not knowing when to stop. A hair to slow. A fumble, a glitch, a misapprehension. And all of them, such tiny pin-pricks, guaranteed to keep us in line. Keep us on the track. Keep us busy because we don’t have control, or confidence, or a sense that we know what’s going on”

Fireste e doar un mecanism de auto-aparare, insa chiar cred ca exista aproape intotdeauna aproape la toti.

Ei bine, e geniala povestirea asta despre conspiratia metafizica a micilor devieri/abateri/scapari. Un fel de Loterie a Babilonului (Borges) pe dos. Daca acolo era vorba de organizare a hazardului, aici e vorba de o dezorganizare voita a chestiilor cotidiene.

Cititi-o šŸ™‚ In prima instanta voiam sa fotografiez povestirea si sa o pun aici, dar apoi mi-am dat seama ca, dincolo de considerentele etice, domnul Ellison e stiut ca a dat in judecata organizatii serioase (AOL, James Cameron, etc) pentru incalcarea drepturilor de autor.

Si apropo de Harlan Ellison si atitudinea sa de smart-ass, exista un celebru articol din Esquire (poate printre cele mai importante din secolul trecut numit Frank Sinatra Has a Cold. Ā Il puteti citi aici. La un moment-dat apare o scena in care starul Sinatra se ia la harta cu ilustrul-nimeni-pe-atunci Ellison. Alte surse spun, din ce tin eu minte, ca scena s-ar fi terminat si cu o cafteala, nu doar cu schimburi de cuvinte.

Si daca mai aveti timp cititi siĀ The 3 Most Important Things in Life. E unul dintre cele mai spumoase eseuri/povestiri autobiografice scrise vreodata.

Iar finalul, in care scenaristul Ellison e dat afara de la Disney in prima zi, imediat dupa-pran, pentru ca propune un film porno cu personajele Disney (la masa, in gluma) e spumos:

At Disney, nobody fucks with The Mouse.

Mindfields

Mind Fields: The Art of Jacek Yerka, the Fiction of Harlan Ellison

Asta e o culegere de povestiri / album de arta foarte misto: 31 de povestiri superbe ale nebunului sacru Ellison care ilustreaza 31 de imagini suprarealiste ale lui Yerka. Intotdeauna mi-au placut culegerile de povestiri in chenar (cu element impus) fie ca e vorba de Decameronul, O mie si una de nopti, Alfabetul de Ciocolata & cel deĀ Sarsaparilla ale lui Ellison sau Tabelul Periodic al lui Swanwick.

Si e acolo o povestire, de fapt un pasaj dintr-o povestire cu care rezonez f tare. Despre care voi scrie un pic mai tarziu :))